3,263 matches
-
-l pe Mureșan! îl trimise Pop pe Vasilică Pohoață. Domnule comisar, rosti îngrijorat agentul, să nu faceți... Du-te, măi băiete și fă ce ți-am spus! Fii pe pace, n-am de gând să-l strâng de gât. O bănuială încolțise în mintea lui Simion. Din moment ce nu dăduse de urma lui Cristi acolo, nu mai rămânea decât o singură posibilitate. Trebuia să-l caute sus pe platou, acolo unde fuseseră dimineață. Îl lăsară pe Mihailovici sub supravegherea lui Mureșan, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n-ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cît de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întîmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni lui, după moartea glorioasă a lui Dragomirov ( În vîltoarea cuceririi orașului Ecaterinburg), tocmai lui, lui X. Cuprins brusc de bănuială, X căută În biblioteca sa cartea pe care i-o lăsase ca moștenire Serghei Nikolaievici Dragomirov. Care nu era alta decît (cititorul și-a amintit deja) Antichristul lui Nilus; Dragomirov crezuse În acea carte ca În Noul Testament. (X petrecuse nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Carax la Barcelona? ZÎmbi cu tristețe. — De șaptesprezece ani Îmi tot pun Întrebarea asta. Nuria Monfort Își aprinse Încă o țigară. Îmi oferi și mie una. M-am simțit ispitit să accept, Însă am refuzat. — Dar probabil că aveți o bănuială, am sugerat eu. — Tot ce știu e că, În vara lui 1936, la scurt timp după izbucnirea războiului, un angajat de la morgă a sunat la editură să ne spună că primiseră cadavrul lui Julián Carax cu trei zile În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
N-am mai auzit de Julián pînă cînd un individ a contactat editura, vrînd să achiziționeze exemplarele din romanul lui Carax rămase, eventual, În magazie. — Laín Coubert. Nuria Monfort Încuviință din cap. — Aveți idee cine era omul ăsta? — Am o bănuială, Însă nu sînt sigură. În martie 1936, Îmi amintesc fiindcă pe atunci pregăteam editarea la Umbra vîntului, cineva a sunat la editură și i-a cerut adresa. A zis că-i un vechi prieten și că vrea să-l viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
matinale, nimic în mod explicit suspect nu-și ascundea capul în spatele unor exprimări atât de inocente și banale ca acestea, cel puțin în aparență. Cu toate acestea, nu era nevoie să fii doctor în suspiciuni sau să ai diplomă în bănuieli ca să percepi ceva deosebit în ultimele două fraze, cea a dimineții care părea să fie intenționată și, în special, a doua, că într-o zi trebuia să se întâmple, ambiguități întâmplător involuntare, întâmplător inconștiente, dar, tocmai de aceea, potențial mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu ceea ce gândește un primar, Coincid de această dată, Aveți grijă, mergeți prea departe, Nu merg, am ajuns deja, Ce vreți să spuneți, Că vorbesc cu persoana direct responsabilă de atentat, Sunteți nebun, Aș prefera să fiu, Îndrăzniți să aruncați bănuieli asupra unui membru al guvernului, asta e nemaipomenit, Domnule ministru, începând din acest moment încetez să mai fiu primar al acestui oraș asediat, Vorbim mâine, în orice caz luați notă că nu vă accept demisia, Va trebui să acceptați abandonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai mult sau mai puțin credibilă putea, el, papagalul-de-mare, să inventeze ca să transmită unui albatros care, la ora asta, trebuia să se întrebe nerăbdător de ce întârziau atât de mult veștile. Ce-i voi spune eu, se întrebă, că se confirmă bănuielile legate de vulturul pescar, că soțul ei și ceilalți fac parte din conspirație, atunci el va întreba cine sunt acești ceilalți, iar eu îi voi spune că e un bătrân cu o legătură neagră, căruia i s-ar potrivi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am bănuit că, din motive știute numai de ea, dna Strickland îi ascunsese o parte din adevăr. Era limpede că după șaptesprezece ani de căsnicie un bărbat nu-și părăsește nevasta fără ca anumite circumstanțe să fi stârnit în mintea ei bănuiala că mariajul lor nu merge perfect. Colonelul m-a ajuns din urmă. — Bineînțeles că nu putea da vreo altă explicație decât că a plecat cu o femeie. Presupun că a socotit că așa ceva poate descoperi și Amy, de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ei treburi, ar fi fost imposibil să nu bănuiască că se întâmplă ceva. Eu nu cred că Alec al meu ar putea să aibă vreun gărgăune în cap vreme de un an sau mai bine fără să intru eu la bănuială. Colonelul privea în gol și mă întrebam dacă ar putea cineva să fie mai nevinovat decât arăta el. — Dar asta nu schimbă faptul că Charles Strickland e o bestie fără inimă, adăugă dna MacAndrew privindu-mă cu severitate. Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dirk își băgase în cap ideea că nevastă-sa ține la Strickland și cu geniul lui pentru gafe mai mult ca sigur că o ofensase, așa că pentru a-l supăra poate că-și dăduse și ea osteneala să-i întărească bănuielile. Uite ce este, i-am zis, hai să ne întoarcem la atelierul tău. Dacă te-ai făcut de râs trebuie să te smerești și să-ți ceri iertare. Mie nu mi se pare că nevastă-ta e genul de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trebuie s-o fi speriat. Când Strickland a sugerat că, cedându-i, ea a simțit un fel de triumf asupra lui Dirk Stroeve, pentru că bietul olandez îi venise în ajutor când era ea la pământ, mi-a deschis calea multor bănuieli întunecate. Sper că nu erau adevărate. Îmi păreau prea oribile. Dar parcă cine poate să sondeze străfundurile subtile ale inimii omenești? Fără îndoială nici cei care se așteaptă doar la sentimente elegante și emoții normale. Când Blanche a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
chipul orientalului de pe galeră. Tot bătrân și, ca și acesta, curmat de o moarte nenaturală. Totuși, trupul bărbatului din fața sa apărea masiv și bine legat. Sub veșminte se ghicea o musculatură Încă puternică. Pentru o clipă, Dante fu cuprins de bănuiala că se putea afla În prezența unor rămășițe provenite de la cadavre diferite și că fâșia de carne care Încă le mai unea era doar un artificiu. Ridică iarăși capul și Îl potrivi peste gâtul retezat al cadavrului. Urmele rănii coincideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încăpățânau să i-l confirme: era posibil ca o femeie să supraviețuiască fără o jumătate din propriile organe, dacă Dumnezeu așa hotărâse. Dar, oricât de mult ar fi Încercat să se convingă pe sine, nu izbutea să se descotorosească de bănuiala că tabernacolul nu era un element pur ornamental, ci un expedient care nu permitea ca miracolul să fie observat din părțile laterale. Încercă să se deplaseze spre colțul bisericii, spre a verifica dacă bănuielile Îi erau Întemeiate. Dar se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu izbutea să se descotorosească de bănuiala că tabernacolul nu era un element pur ornamental, ci un expedient care nu permitea ca miracolul să fie observat din părțile laterale. Încercă să se deplaseze spre colțul bisericii, spre a verifica dacă bănuielile Îi erau Întemeiate. Dar se opri de Îndată: Înapoia unuia din pilaștrii laterali ai bisericii văzu furișați doi bărbați cu rasa dominicanilor, care urmăreau scena cu luare aminte. Mai cu seamă unul dintre cei doi Îi atrase atenția, cu figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la un neajuns trupesc. Sau la un cusur moral, un vulnus din conștiința lui. - Și pentru ce nu s-a făcut dreptate, dacă se știa cine este? - Asta l-am Întrebat și eu pe maestrul meu. Mi-a răspuns că bănuielile sale se izbiseră de un zid de netrecut: nu izbutise să Înțeleagă cum anume se Înfăptuise această crimă prin otrăvire premeditată. Certus quis, quomodo incertus, a scris el. Cert ucigașul, incertă modalitatea. Fiind deja În suferință, Frederic se supusese unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cea mai importantă. Mariana n-ar fi mers atât de departe încât să spună că frumusețea interioară e de ajuns, dar frumusețea naturală da, e altceva! Apropiindu-și buzele de degetele lui Mișu, Mariana văzu ceva care-i întări niște bănuieli dureros reprimate. - Porcule! - Nu, doamna Popa, stați liniștită, e televizorul. Bine, îi zic că v-a distrus viața - și de algocalmin. Săru’ mâna. Mișu puse receptorul jos și se uită cu ochii lui albaștri până în sufletul Marianei. În sufletul Marianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un echilibru instabil... halterele lui Mișu! * Nunta avea să dureze trei zile și trei nopți. Nașii erau domnul și doamna Popa. Așa se gândise Mișu, că astfel va lăsa în urmă tot capitolul burlăciei lui zbuciumate și va adormi eventualele bănuieli ale lui Popa privind lipsa din ce în ce mai pregnantă din casa de bani. În plus, banii pe care-i va primi la nuntă erau modul cel mai sigur și mai rapid de a ajunge cât mai curând în America. Mișu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mărțișor pentru nevastă-sa de la nebunul cu răpirea. - Domnul de acolo - Mișu îl indică pe fanaticul legionar plin de sânge - nu numai că este un scandalagiu alcoolic și că ne-a stricat nunta agresând o tânără artistă, dar am serioase bănuieli că ar fi extras sume importante de bani. Mișu, se recomandă el, administratorul barului și finul patronului, domnul Popa. Eu zic să prelevați amprentele de pe această casă de bani, ne lipsesc trei mii... trei mii nouă sute nouăzeci și nouă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din Ginza. Trebuia să lipsesc de la serviciu din nou. Spre seară m-a vizitat un coleg de la firmă, Îngrijorat de starea mea. Era un coleg din departamentul meu, pe nume Yaguchi. Nu eram noi așa de apropiați, ceea ce Îmi dădea bănuiala că Îl trimisese șeful să vadă ce mai fac. — Nu te simți bine? mă Întrebă el după ce am intrat În cafeneaua de la parterul blocului meu. Yaguchi era un băiat destul de șters, cu părul lung, cu vreo cinci sau șase ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
femeie, aș fi fericit. Nu-mi trebuie mai mult. Aș vrea să dispar. Dar nu să mor. Vreau doar să distrug orice legătură dintre mine și lume. Nu-i același lucru? m-am Întrebat din nou. Îmi trecea prin minte bănuiala că ceea ce simțeam acum se asemăna cu dorința de a mă arunca la picioarele lui Keiko Kataoka, gata de a renunța la personalitatea mea, la mândria mea, gata de a-i Îndeplini ordinele și de a face lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
partea cealaltă, în Rauch Strasse. — Păi, atunci ai face bine să ai și tu o mașină acolo. Cât timp să aștept? Că Grădina Zoologică e deschisă până la 9 seara, pentru Dumnezeu. — Ieșirea dinspre Acvariu se închide la ora 6, așa că bănuiala mea e că o să-și facă apariția înainte, chiar și numai pentru a avea mai multe opțiuni la dispoziție. Dacă nu ne zărești până atunci, te duci acasă și aștepți să te sun. Am ieșit de sub apărătoarea din sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Herr Gunther? — Da. Un bărbat care a lucrat la clinica lui Kindermann. Un infirmier pe nume Klaus Hering. Presupun că numele nu vă spune mare lucru, dar Kindermann a fost nevoit să-l concedieze cu vreo două luni în urmă. Bănuiala mea e că pe vremea când lucra acolo a furat scrisorile pe care fiul dumneavoastră i le-a scris lui Kindermann. Ea se așeză și își aprinse țigara: — Dar dacă îi purta pică lui Kindermann, ce treabă a avut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a întâmplat? — Oficial? — Poți să încerci. — Josef Kahn și-a luat singur viața în timp ce echilibrul minții sale era tulburat. — Înțeleg că asta sună bine. Dar tu știi altceva, nu? Nu știu nimic sigur, ridică el din umeri, așa că numește-o bănuială întemeiată. Aud chestii, citesc chestii și trag câteva concluzii raționale. Normal, ca Reichskriminaldirektor am acces la tot felul de documente secrete din Ministerul de Interne. Își scoase o țigară și o aprinse: — De obicei, acestea sunt camuflate sub tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ușa principală, am văzut o statuie stând pe un postament ca o anvelopă de camion, lucrând la o bucată de broderie. Deasupra capului ei zburau doi heruvimi, unul scărpinându-se în cap, iar celălalt având o expresie generală de nedumerire. Bănuiala mea fu că se întrebau de ce oare Gestapoul alesese taman clădirea aia ca să-și deschidă prăvălia. În aparență, școala de artă care ocupase anterior clădirea de la nr. 8 de pe Prinz Albrecht Strasse și Gestapoul, care era rezidentul ei actual, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]