798 matches
-
mă simt ca un vierme, mă sileau să mă vreau înălțat și mai sus pe soclul meu tainic. 35 (Din caietul de vise) Bătrânul și-a potrivit piciorul bolnav pe perna de postav roșu, apoi s-a uitat la mine bănuitor și rece. Vroia să-mi dovedească astfel că știa ce se întâmplase după moartea Laurei? Mă privea cum ai privi o insectă care se crede liberă lângă laba unui tigru, dându-mi de înțeles că răbdarea lui avea limite. Regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nu știam cum s-o interpretez: stupoare? neîncredere? Dodo își frământa degetele lungi, osoase, îmbătrânite. Dominic stătea solemn și ridicol. Anton părea să nu fi auzit nimic. Mopsul își freca întruna cu palma părul aspru, scurt, și mă cerceta bănuitor. Călugărul trăgea de fularul care-i atârna, ca totdeauna, până aproape de pământ. Până și Victor ieșise din absența lui și se apropiase. Siminel i-a făcut loc între ei. Filip a rupt primul tăcerea. „Glumiți, domnule scluptor”. „Ba nu glumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mut. Eu râdeam mai departe. Mă lăsaseră nervii după atâta încordare și mă eliberam prin râs. Bătrânii mă ascultau atenți, cu un aer foarte serios. Apoi au început să devină stânjeniți. Nu îndrăzneau totuși să mă oprească. Mopsul mă măsura bănuitor, pe figura lui se citea limpede întrebarea: „Ce ne facem dacă sculptorul nu încetează cu râsul?” Singurul pe care râsul meu îl bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: „Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întrista el brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oară. Apoi Auta zâmbi într-un fel foarte straniu. Iahuben era speriat. Ce putea să ascundă zâmbetul sclavului? Căută să-și amintească bine cuvintele rostite adineauri. Spusese lucruri chiar atât de cumplite? Parcă nu... Îl privi pe sclav cu ochi bănuitori și înfricoșați. Dacă va afla Puarem ce întrebări îi pune soldatul său unui rob? Să nu-l ucidă acum, ca să scape? Iahuben se scutură, scârbit. Cum să-l ucidă? Era și primejdios să-l ucidă, căci va veni armata și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
grai daza: - E departe satul vostru? Oamenii străini îl priviră mirați. Acest om era negru, dar se vedea bine că dintr-alt neam decât ei. Și totuși știa să vorbească la fel ca ei, fără deosebire. Asta îi făcu mai bănuitori. Căpetenia nu-i răspunse. Auta își dădu seama că a greșit. Era mai bine să tacă. Iahuben stătea tăcut între câțiva paznici cu lănci. Dar când străinii veniră să-i lege mâinile, ca și lui Auta, și îl împinseră din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceea, te-ai mai gândit la ea? Sclavul privise steaua, care se vedea și din Ta Kemet tot pe cerul de miazăzi. Dar întrebarea preotului cu totul neașteptată îl dezrădăcină cu furie din liniștea tristă a ultimelor ore. Se uită bănuitor la preot. Ce urmărește oare, chemîndu-l? Răspunse scurt: - M-am uitat, stăpâne. - Așadar n-ai părăsit-o... - Chiar de nu s-ar mai vedea, gândul meu nu știu dacă o mai poate părăsi. - Dar se vede! Auta tăcu. Preotul îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
taximetrist. Mi-ați îngădui să vă consult cu privire la etimologia cuvântului ebraic rúach și a cuvântului grecesc pneúma, însemnînd ambele "spirit" și, desigur, făcând apel la ceva invizibil ochiului omenesc și caracterizat printr-o anumită forță activă? - Etimologia? nimeri cuvântul șoferul bănuitor, nevenindu-i să creadă că încercase să ia stârpitură aia atât de țicnită la rangă, dar și luînd-o la rangă, nedîndu-și seama cam câte sentimente de prețuire stârnise în ea. - Da. Etimologia. Atât eu, cât și redutabilul dumneavoastră pasager și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
astfel de demonstrație, Livia s-a arătat dornică să se laude cu propriile-i talente supranaturale. L-a chemat decisă pe Vultur-în-Zbor: — Vino aici și las-o pe Livia să-ți citească în palma ta dragă. Vultur-în-Zbor s-a apropiat bănuitor. Livia i s-a uitat în palmă, a strâns-o, a pipăit-o și a apăsat-o, apoi și-a luat un aer grav. — Ei, bine, Vulturul meu, i-a spus ea, ai o mână groaznică. Lui Vultur-în-Zbor i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da. E un vârtej. Mallit privi în sus. — Nu se poate, zise. — Ba da, este! strigă Khallit. Vârtejul se apropia din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asculta solemn discursul, dar privirea lui nu era una serioasă. — Prostii! a strigat el vesel atunci când Vultur-în-Zbor a terminat. Toți trebuie să facem greșeli. Bine-ați venit printre cei ca și voi. Vrei să-i las să intre? a întrebat bănuitoare Iocasta. — Bineînțeles, a răspuns Virgil. E un prieten de-al meu. Dar ea? a întrebat Iocasta. Sfânta Elfrida, cea îmbrăcată în alb la o zi după înmormântarea soțului ei. N-am auzit nici o urmă de remușcare în vocea ei. Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gândit că ai vreaă ai vrea s-o vezi. Făcuse un gest curajos. Prepelicarul spuse: — Dacă m-ai văzut apărând, nu crezi c-aș putea la fel de ușor să și dispar? Ai rămâne strângând în mâini doar aerul. Media o privi bănuitoare, dar nu-și slăbi strânsoarea. Are dreptate, Media, spuse Vultur-în-Zbor. Dacă se află aici, înseamnă că așa vrea ea. Dă-i drumul și poate o să aflăm de ce. — Nu vreau să fiu aici! se răsti Prepelicarul. Dacă nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Emily. E atât de obosită Încât Îmi fac un calcul că aș putea sări trei pagini din poveste fără ca ea să-și dea seama. Trebuie să mă ocup de e-mailurile alea. Dar chiar când sar paginile cu pricina, un ochi bănuitor se deschide instantaneu. —Mami, ai greșit. —Da? —Ai uitat partea În care Porcușorul sare În buzunarul lui Kanga! —O, Doamne, așa am făcut? —Nu-i nimic, mami. Putem s-o luăm de la Început Încă o dată. 20.11: Robotul de pe măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Paraschiv: - Haide cu mine, ia-o și pe Didina, că vreau să pic și eu o dată la zar, să dau de pileală! - Da ce-ti veni? - Uite-așa m-a apucat pe mine, că cine știe... Pungașul s-a uitat bănuitor la el: - Treantă... - Ce-i? - Mă, nu cumva... Codoșul fluiera de unul singur, cu munile în buzunare. Privea cerul noros, căzut peste casele Cuțaridei. S-au înfundat în cârciuma lui Stere și-au cerut de mâncare și de băutură. Au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privii de sus. —Să nu-mi spui că nu s-a dus la budă sau în spatele scenei, să verifice ceva. Nimeni n-o să poată da socoteală pentru fiecare minut. Eu unul, adăugă el, trăgând adânc din țigară, aș fi foarte bănuitor dacă cineva ar fi în stare să dovedească că are un alibi de fier. —Eu am fost tot timpul acolo! protestă Sally. Cu Sam și cu Sophie! Se întoarse către mine. —Tu m-ai văzut, Sam, nu-i așa? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în gura mare, pe stradă și de a trânti la loc ușa când, spre marea mea surpriză, am observat un urcior mare. Așezat pe treapta de sus. M-am uitat la el o vreme, după care m-am aplecat, destul de bănuitoare. Era plin ochi cu margarita de căpșune cu gheață și părea că fusese adus de la barul Finca Tapas 1 de pe Pentonville Road. Am cochetat cu ideea de a înșfăca urciorul și de a mă strecura înăuntru, unde aveam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se află deasupra mâinilor lor“. Și toate astea, în timp ce arunca priviri mânioase în direcția Alhambrei. Deși era unanim detestat, sultanul încă mai avea prin mulțime ochi și urechi care îi raportau tot ce se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați în urma denunțului vreunui rival sau chiar al unui vecin gelos, acuzați că l-au insultat pe prinț și că au adus atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fugi: otomanii, liniștiți de acum în urma executării dușmanului lor, își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se află cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu. Gardianul scotoci printre chiloți, șosete, pungi de toaletă, după care ajunse la teancul de ciocolate. Se uită la Henry, ridicând bănuitor din sprânceană. —Și asta ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor de casă. Pot s-o desfac? — Sigur. Te ajut și eu. Henry era sigur că îi tremurau mâinile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pe care nu trebuie să-l dai în vileag. Ar avea repercusiuni comerciale. Știu să păstrez un secret. — Lucrul pe care trebuie să-l faci, iar asta e într-adevăr cheia întregii probleme. Trebuie să... Nu, nu pot. O privi bănuitor. De unde știu că pot să am încredere în tine? — Știi că poți să ai încredere în mine. Secretul e să asculți. Trebuie să asculți. Și de unde ai învățat asta? De la tatăl meu. — Serios? Nu mi-am imaginat că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se păruse. Călcând atenți, pe vârfurile picioarelor, ne-am adăpostit Într-una din firidele săpate În pereții rotondei. Nu era cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după toate probabilitățile, o conductă de ventilație. Înapoia ei, cu umerii lipiți de zid, am așteptat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de mătase sfâșiate și mai multe manechine cu peruci, cu cizme grele și uniforme verzi stând de strajă deasupra noastră. Dar oriunde ne duceam, invariabil, după câteva vizite, un paznic bătrân, cu ochi urduroși și cu papuci de pâslă, devenea bănuitor și trebuia să ne transferăm patima consumată pe furiș În altă parte - la Muzeul Pedagogic, la Muzeul Caleștilor Curții Regale sau la un mic muzeu cu hărți vechi, nemenționat În ghiduri - și apoi, din nou, În frig, pe o stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mișcau, cu prudență, și uneori Își ridicau privirea cu o fluturare rapidă a genelor bogate pentru a urmări retragerea dantelăriei de crengi pe fondul albastru, care se Îndepărta pe marginea oblonului pe jumătate tras al căruciorului și imediat Își Întorcea bănuitor privirea spre fața mea, ca să vadă dacă cercul și copacii jucăuși nu aparțineau cumva aceleiași categorii cu jucărelele zornăitoare și umorul părintesc. A urmat un cărucior mai ușor, și când se răsucea, copilul avea tendința să se ridice, trăgând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Ce-i? spuse ea, de ce râzi? — Nimic, Stacey. Absolut nimic - totul e bine. Dar înainte să plecăm, pot să spun un singur lucru? — O, da - ce mai e? Acuma vine, nu - ce vrei tu? — Stacey, te rog: nu fi așa bănuitoare. Vin de luni de zile la casa ta și dac-aș fi vrut să fac ceva ca să te rănesc sau să profit de tine, sau ceva de genul ăsta, e clar că aș fi încercat deja, nu? Nu - voiam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
suferință grea. Niciodată nu a știut concret cum se numea boala ei. În una din zile, începuse a simți cum picioarele îi amorțeau fără ca să-și mai revină, simțea că își pierde mersul. Nu avea dureri, nici un oarecare alt semn bănuitor de boală, ci își simțea din ce în ce mai mult picioarele grele, nu le putea ridica pentru a păși. După mai multe încercări de a se trata la spital, care nu aduseră niciun rezultat, mama nu mai avea altă speranță decât mila Domnului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]