739 matches
-
la loc. I se pune brasarda: tensiunea. Adoarme iar. I se dă un săpun: toaleta de dimineață. Of, ăsta nu e un loc unde să dormi până târziu! Ba și mai rău, trișeria ei n-a trecut neobservată. O privesc bănuitori. De acum înainte vor fi mai atenți când o vor lega. Seara îi cere soțului ei să-i desfacă una, doar una dintre legături, i-ar fi de ajuns, și îi arată cum, e foarte simplu. El refuză. Dacă medicii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i pună serioase probleme de înțelegere. La sfârșit, le rugă să aștepte și dispăru îndărătul ușii înguste care ducea spre interiorul propriu-zis al internatului. Se așezară și așteptară vorbind încet, intimidate atât de decorul de cazarmă, cât și de primirea bănuitoare a călugăriței, dar zâmbind totuși la gândul că or s-o vadă dintr-o clipă în alta pe Dorina M. năvălind, cu buclișoarele ei negre pe care cozile nu izbuteau să le cumințească. Din când în când, Nel, surâzând toată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cinstea ultimului romantic european, asupra poemelor căruia el și Margareta își plecaseră capetele, la fel ca și un anume cuplu pe care iubirea de lectură l-a dus la iubirea propriu-zisă: "Eminescu!" Ahile își frecă în sinea lui mâinile: soțul bănuitor ignora slăbiciunea lui pentru Petöfi, Margareta nu-i suflase o vorbă! Discreție de bun augur. Eminescu? Perfect, să luăm asta ca pe o politețe față de țara gazdă! Goli demn paharul în cinstea poetului național și, generos, îi întoarse politețea pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de la țară la oraș. În pachetul din brațe - care nu era altceva decât un butoiaș cu spirt special - se afla așezat un instrument ingenios: când femeia bătea cu palma peste spatele butoiașului, acesta scotea un țipăt de copil. Spiritul, totdeauna bănuitor, al controlorilor și perceptorilor, a descoperit și această fraudă. Luptele: Dar, în afară de toate aceste fraude ascunse, erau și contrabandele fățișe. Am spus că unele extremități ale Capitalei fiind deschise sau având ascunzători, paza era foarte greu de făcut. Prin aceste
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ostoi. De când plecase din Konstanz, Înnoptase prin case, prin stoguri de fân, sub cerul liber, cum se nimerise. Ultima noapte ajunsese la un preot, Într-un sătuc răsfirat pe coasta muntelui. Îl primise cu prietenie fără a-i pune Întrebări bănuitoare. De la el avea În desagă o pâine și o ploscă cu vin tare și amărui, din care sorbea din când În când câte o Înghițitură ca să prindă putere. Cu mare cruțare, căci nu știa când va ieși din pustietate. Spre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fie la mânăstire, la Sfântul Petru, să guste vinul cel nou Împreună cu pă rintele stareț. Rishawei nu-i rămânea altceva decât s-o Întrebe pe copilă. Dar aceasta era la fel de Încăpățânată, ridica din umeri și nu spunea nimic. O privea bănuitor pe bătrâna doamnă și refuza să pună mâna pe gherghef. Singura ei plăcere era să călărească pe deșelate și să hrănească șoimul cel nou, dăruit de ducele Bertold bătrânului său prieten. Judecând după aceste trăsături de caracter ale fetiței, doam
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
domniță, a trebuit să-i spun că sunteți ibovnica mea și că vrem să petrecem câteva ceasuri plăcute, departe de ochii stăpânului. Ce puteam să-i spun altceva omului, cum să-i explic de ce ne ascundem? Iertați-mă, oamenii sunt bănuitori, se tem de Adalbrecht ca de o adevărată fiară. Nimeni nu cutează să i se Împotrivească. Nu degeaba e prieten cu Eglord. — Bine ai făcut, bine ai făcut! Nu te ruga de iertare! N-aveai Încotro! Adelheid Îi puse mâna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este înzestrat și cu toate însușirile minunate ale unui gentleman și cavaler: "Mai întîi că stă la ușă și bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a șmecherului. Gentlemanul e cel care pînă la dirimanta probă contrară are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost din cale afară de mare, ca să-i facă pe cei care-l ascultau și urmau să se intereseze de ideile sale și, mai ales, să suporte, unii dintre ei, rigorile opiniei publice și ale convențiilor religioase. Acești „proști” și „Îndărătnici”, bănuitori și vicleni, cărora Iisus li s-a Încredințat și, mai ales, le-a Încredințat postumitatea „Învățăturii” sale, ce trebuia să tulbure nu numai comunitatea evreiască, a lui Abraham, Moise și David, a lui Ieremia și Iezechil, dar și pe cea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sale de la Ierusalim, pe 20 august 1850. N-am nimic de adăugat. Și cârtitorul nu văzuse, la acea dată, decât primul act al operetei. Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități, preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dacă toate cele trei semne de recunoaștere se vor fi întâlnit într-o zi pe vreo banderolă, miracolul mi-a scăpat. Prietenia iudeo-creștină își are în Franța figurile ei proeminente, Claudel, Maritain, cardinalul Lustiger. Prietenia islamo-creștină, pe ale sale, mai bănuitoare și din ce în ce mai discrete, Massignon, Corbin, Mansour. Cele două rețele se ignoră politicos. Fiecare cu totemurile sale. Mai rău: cu cât duetiștii se felicită reciproc pentru buna înțelegere, cu atât devin mai surzi față de al treilea, ca și cum ar exista un efect
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pune pe dușumea surtucelul și-l calcă ușor cu picioarele. Apoi mi-l dă zâmbind. Eu sunt mulțămit și-l primesc. Mama mă-mbrățișă. Suntem numai noi amândoi în odăița răcoroasă. Eu îi privesc cu gravitate bucuria stăvilită. Sunt cam bănuitor, cam nedumerit, totuși e vădit și logic că surtucul a fost călcat. Legătura cu adevărul s-a făcut cu mult mai târziu.7 Într-un rând moș Vasile, ori moș Ion, unul din acești frați ai mamei, mi-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viața În apartamentele altora. Roy era Într-o permisie prelungită. Găsise În Brooklyn un doctor care scria ca un apucat. Tămăduitoru’ ăsta dădea trei rețete pe zi și pînă la treizeci de tablete pe rețetă. Din cînd În cînd devenea bănuitor, dar vederea banilor Îl liniștea. Există mai multe soiuri de rețetari. Unii dintre ei Îți scriu doar dacă sînt siguri că ești dependent, alții doar dacă sînt siguri că nu ești. Cei mai mulți dependenți vin cu povești obosite, tocite după ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
lui Nick. Nick era mereu pe jumătate bolnav: ochii lui mari, căprui și plîngăreți lăcrimau ușor și nasul lui subțire Îi tot curgea. Dormea pe canapele În apartamentele prietenilor, trăind din Îngăduința incertă a unor indivizi nevrotici, instabili, stupid de bănuitori, care Îl dădeau afară brusc, fără motiv sau preaviz. Totodată, pentru oamenii ăștia făcea rost de marfă, sperînd să primească-n schimb măcar vîrful unei capsule ca să-și ostoiască foamea constantă de drog. Adesea nu se alegea cu altceva decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și cu atât mai puțin ca prezență proeminentă a lumii scriitoricești. Un martor de aproape al acesteia a fost cu siguranță Florența Albu, dar nu și un protagonist. A contribuit la aceasta, ce-i drept, și firea ei retractilă, nesociabilă, bănuitoare, poeta legând greu prietenii. Vocația prieteniei nu i-a lipsit, dar și-a gospodărit-o cu grijă, cu mari drămuiri. Îi displăceau afișările zgomotoase, exhibările, prețuia discreția și bu na cuviință, trăsături indisociabile, în cazul ei, de obârșia țărănească, un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
efectiv al unei părți de populație suficient de numeroasă. Marea masă a societății care spera el că va beneficia de pe urma reformelor lui, țărănimea, nu era organizată și nu avea nici experiență politică. Practic, ca grup, ea avea tendința să fie bănuitoare față de orice schimbare. S-a dovedit curînd că Joseph încercase să facă prea mult într-un interval de timp prea scurt. Un val de împotrivire față de reforme, concomitent cu reapariția unor vechi dificultăți externe, l-au forțat pe împărat să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
hanul din Merișani, ca să doarmă o noapte acolo. Dar peste tot era Încuiat; obloa nele trase și ușile zăvorâte. După ce au bătut minute În șir la ferestre și la uși, a apărut hangiul care le-a răspuns mo rocănos și bănuitor. Acesta avea o figură sinistră, accentuată de Întunericul nopții și de furtuna dezlănțuită; era un acromegalic. Călătorii noștri cunoșteau multe Întâmplări sinistre din lumea hanurilor și toată noaptea n-au dormit, de frică să nu-i ucidă hangiul. Dimineața, furtuna
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din ziarul Scânteia. Unde se ducea în vizite de lucru Ceaușescu, hop și el. Ca să nu fac vreo greșeală, m-am oprit și i-am cercetat atent chipul. Nomenclaturiștii se deosebesc de ceilalți oameni prin faptul că păstrează o privire bănuitoare și când ajung boșorogi. Iar atunci se uită prin gard la trecători. Ies la poartă să-și mai umple și ei timpul cu ceva, dar au o căutătură dubioasă. Parcă ar vrea să fie recunoscuți, parcă n-ar vrea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
muncii de la bloc“. Locatarii au dat din capetele lor cu mutre de turnători, spioni, teroriști și sabotori și, brusc, și-au dat seama că vreo câțiva, nu numai de la scara 6, ci și de la celelalte scări, aveau burți și priviri bănuitoare, de colonei de Securitate la pensie ori încă activi. Asta însă doar până pe la unsprezece noaptea, când gașca s-a spart și s-au îndreptat spre apartamentele lor, cu mersul acela vinovat, dar nu de turnători demascați, ci de slujbași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Secrete apărate de ignoranța noastră. Un fenomen la Tăbârcani Noul coleg i s-a prezentat lui Vasile B. la fel de ceremonios cum o făcuse și cu ceilalți. Însă nu i-a întins mâna, ba chiar a lăsat capul într-o parte, bănuitor, zicând: „Mă cheamă Gherasim din Tăbârcani, iar ca să n-avem vorbe mai târziu, să știi că-s antisemit“. „Ce-o mai fi și cu ăsta, măi, Costele“, l-a întrebat Vasile B. pe Constantin D. „Ne trimit nouă toți smintiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca la fântâna Edenului. Câte visuri, câtă dragoste, câtă iubire existau atunci în inima lor! Dar dacă acestea rămân niște iluzii? Dar dacă toate se destramă într-o zi ca noaptea în albastrul dimineții? Nu! Nu vreau să devin o bănuitoare! Glasul lui încă mă mai tulbură plăcut deși sunt schimbări nebănuite între noi. Primăvară e afară și în mine. Puțin îmi rămăsese atunci când mă dăruisem lui, să nu fiu distrusă de o întâmplare la vremea aceea atât de plăcută. Atunci
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
hangiu din nordul Moldovei este și Ițic Ștrul, de data aceasta protagonistul unei nuvele de Liviu Rebreanu (Ițic Ștrul, dezertor, 1920). Inițial, și el pare că suferă de o spaimă atavică : „Viteaz nu se născuse Ițic Ștrul, ci fricos și bănuitor. Un copil de se răstea la dânsul, Începea să-i joace barba și să-i ticăie inima. În Fălticeni lumea Îl poreclise «iepurele». În clipa când doctorul comisiei de recrutare a zis «slăbuț, dar tot bun», Ițic a leșinat. Numai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care a fost pricina „pauzelor”, a „golurilor”. Un redactor cere, dar și i se cere. Oricît de binevoitor, el nu poate îndeplini toate pretențiile colaboratorilor, nu poate împăca orgoliile lor, nu le poate armoniza interesele. „Răcelile”, „tăcerile” sînt inevitabile. Gintă bănuitoare și supărăciosă, unii reacționează extrem de subiectiv și, nu o dată, din motive minore, trec de la registrul amical la cel ostil. Nu spun că, presat, n-am făcut niciodată concesii, dar nu m-am subordonat și n-am acceptat dictatura nimănui. Independența
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de gard sau de pământ. Admir plantele care se revarsă unele peste celelalte într-o armonie parcă nefirească. Apare o femeie în jur de 50 de ani, îmbrăcată cu o fustă în dungi multicolore tipică indigenilor Tsachilla, care se uită bănuitor, aproape agresiv, în direcția mea. Începe discuția cu Alfonso în Tsafiki, din care eu nu înțeleg nimic, doar văd cum la un moment dat „tanti” arătă cu mâna către mine și atitudinea ei parcă se mai înmoaie. (Alfonso îmi explică
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cei doi soți, din care nu întotdeauna bărbatul ieșea învingător; − Nu i le-am făcut eu, el și le-a făcut, se dezvinovăți iute Marița; − Ei, cum Dumnezeu a putut să se zgârie și să se julească în halul ista? stăruie, bănuitor, Gheorghe; − Eu știu doar atâta, mi-a spus Profira, norămea, să mă mai duc la biserică, să mă mai spăvăduiesc de păcate, ca să mi le ierte Dumnezeu, și de cele făcute cu voie sau fără voie, da’ eu i-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]