3,362 matches
-
striga Anghelov din răsputeri. Consilierul municipal Cearușnikov, cu inima străpunsă de zîna de la Folies Bergère, se ridică de la măsuța lui și, luîndu-și avînt, aruncă pe scenă o serpentină de hîrtie făcută colac. Desfăcîndu- se doar pe jumătate, serpentina nimeri în bărbia superbei dive. O veselie nestăvilită cuprinse întreaga încăpere. Se comandă șampanie. Arhitectul orașului plîngea. Moșierii îl invitau stăruitor pe doctor la țară. Orchestra începu să cînte muzică de fanfară. În toiul distracției răsunară brusc niște glasuri puternice. Orchestra amuți, iar
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Peste mormintele astea noi Printre care pășesc nesigure Picioare de oameni singuri Moartea e un lucru mai simplu decât pare, Mai ales acum, în mirosul frumos al fumului de toamnă Coborât greoi din norii de tămâie. Desfaceți, doamnelor, Nodul de sub bărbie al broboadei negre Și lăsați părul să vă cadă peste ochi. Pentru că numai cu ochii puteți plânge, Fiindcă numai ochi aveți în plus Față de cei de jos. *** Ar trebui să vorbesc mai puțin De față cu pisica asta bătrână Care
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
și, bineînțeles, pe mine mă întreabă dacă mai e mult până la... Milano. - Sono in Italia per il lavoro. Nu-mi vine s-o întreb ce fel de lavoro. Surâde și fabrică pe loc două gropițe, că pe a treia, din bărbie i-o văzusem. - Siete artista? întrebare care implică și o afirmație. Aș fi luat-o în brațe și aș fi plâns, deci, încă se mai vede... N-am văzut niciodată atâta forță, atâta siguranță, atâta grație la o femeie, de
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
să alergi ca o psihopată prin casă: c-o mână pui ceara la încălzit, cu alta arunci castraveții în blender, cu piciorul drept îți șutezi direct în freză un set de bigudiuri, cu stângul înșfaci penseta și oglinda, iar cu bărbia manevrezi agil acetona, pila de unghii și forfecuța. Hai, și sticluța de ojă. La întoarcere, când te va găsi relaxată, proaspătă și catifelată ca o panseluță, o să te-ntrebe de ce miroase în casă a ceară încinsă și o să-i zici
Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18559_a_19884]
-
Așa, deci nu mănânci supă cu găluști? Eu, obraznica: NU! Ia mama tacticos farfuria cu supă și ZBAF! cu ea de pământ. Îl ia la rând pe frati-miu: Tu, putză, mănânci supă? Frati-miu, cu lacrimi în ochi și bărbia tremurând: Nici io nu mănânc. ZBAF! Farfuria no. 2 de pământ. Mama către a bătrână: Coana mare, nici tu nu vrei supă cu găluști? A bătrână: Da’ ce-ai, dragă, cu noi? ZBAF! și farfuria străbunicii de cimentul din bucătărie
Scandal cu găluşti by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18962_a_20287]
-
Calea Lactee, au construit autostrăzi suspendate, piramidele și Taj Mahal-ul. Au explorat polurile și au lansat stații orbitale în spatiu. Au construit calculatoare, linii industriale automatizate și formulele de calcul a tot ce trebuie calculat. Dar întrebarea asta îi dă gata! Bărbia le cade, lăsând gura deschisă larg, privirea se pierde printre franjurii feței de masă, pumnii li se încleștează simțind pericolul, iar corpul le încremenește în așteptare. Unii, cei mai bravi dintre noi, încearcă răspunsuri. Liniștitoare: “Nu, iubito, ești foarte frumoasă
Crezi că sunt grasă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18929_a_20254]
-
asta, ca să ai parte de puțină acțiune. Eu,la vârsta mea,ce să mai fac ,bătrânețe,ouă crețe.... Îi e deja simpatic moșulețul. Îi zâmbește complice ,dar zâmbetul îi îngheață instantaneu la vederea unei cicatrici urâte ce se întinde sub bărbie. - Vrei să știi de unde-o am ? întreabă bătrânelul ,înțelegând că unul din secrete, nu are cum să îl mai țină ascuns. - Nu-mi place să descos omul .... - Păi îți spun eu ,să nu fii nevoit să mă descoși. Ce să
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
nu-mi venea să cred că nu sunt eu , că picioarele nu mă mai țin,că fentele și schemele m-au părăsit, încercam doar să mă apăr de ploaia de lovituri ce mă izbea de peste tot. Un pumn puternic sub bărbie, mi-a curmat până la urmă umilința. Eram deja în altă lume...în lumea minunată a viselor în care mă mișcam țanțoș,înfofolit în halatul auriu.... M-am trezit a doua zi la spital, operat de fractură de mandibulă. Iar cicatricea
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
sunet ,mai mult de gura lor,ceva nedefinit, un fel de schelălăit de cățeluș speriat. Îl înțelegea foarte bine pe bărbatul care stătea acum pe scaunul din dreapta ,pierdut într-o clipă de glorie apusă însă, mult prea repede. Cicatricea din bărbie i se umflase involuntar,ca un balaur cu trei capete ,mușcând din fața lui zbârcită de vreme din care doar nasul borcănat mai ieșea în evidență. Întotdeauna o să existe bariere,la fel ca barele de la modul. Și dacă nu le spargi
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
de a formula un cuvânt cu acea ocazie, directorul îl întrebă deschis, în fața tuturor: - Ia, spune-ne bobocule, care e simbolul contului „Profit și pierdere”? I se înroșiră până și urechile de flăcările rușinii mistuitoare care îl făcu să înghesuie bărbia în piept. Zeci de perechi de ochi i se lipiseră de creștet, acuzând muțenia bruscă în care se prăbușise fără rost de salvare. Umilința durea cumplit. Se revoltă. Împotriva comportamentului directorului, pe care începu să-l urască din acel moment
ARHIVARUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384733_a_386062]
-
venea și această precizare. Nu mai suporta. - Mă tem că tu confunzi ritualurile. Despre parastasul cui vorbești? Alida vru să-și împingă în altă parte căruciorul, dar, amintindu-și că noua ei slujbă depindea de Gilda, renunță și-și puse bărbia în piept. - Bine, acceptă cu inima îndoită fosta ziaristă, nu vă pot schimba obiceiurile, dar grăbiți servirea bucatelor! N-aș vrea să mai văd labă de om pe-aici la lăsarea serii. Din casele îngrijitorilor și din spatele Azilului canin se
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
fără savoare și abis. Bieți histrioni sau cabotini ai sinuciderii cu public, ei fac gimnastică (de înviorare?), zilnic, pe marginea ferestrei: „Asta e poziția cu care încep și ziua de azi: gura deschisă, obrajii umflați sub presiunea vântului ș...ț, bărbia făcând un unghi de o sută douăzeci de grade cu gâtul, brațele larg desfăcute, picioarele tremurând, dezgolite, tălpile lipite de pervazul rece al unei ferestre de la etajul cinci.” Este fraza cea mai recurentă, dacă se poate spune astfel, a acestui
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
se ținea bine între două cârje. - Nu vă mai satură Dumnezeu! Dar ce credeți voi, că banii cresc în copac? Eu muncesc pentru fiecare bănuț, nu ca voi, stați la mila altora! Omulețul, cu capul într-o parte și cu bărbia în piept, abia putea să facă față situației. Răspundea greoi, și abia înțeles, printre invectivele femeii. - Eu nu cerșesc, d-nă, și eu muncesc pentru fiecare bănuț, chiar mai greu ca dumneavoastră... - Lasă că știu eu, cum munciți voi, ce nu
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
vioară în mână. Se uită în urmă, dar Nae Lăzărescu nu vine după el. Vasile se uită spre noi și zâmbește. Acum putem să râdem și noi de fața aceea pe care-o știm, cu linii lungite către urechi și bărbie. Totul e bine acum, pare să ne asigure Vasile. Pe la 12-13 ani nici n-aveam nevoie să-l văd pe Vasile Muraru. Trebuia doar să-l ascult în mașina lui taică-meu, pe vreo casetă luată din bazar, ca să ajung
Astă seară facem glume de tranziție () [Corola-blog/BlogPost/338195_a_339524]
-
știi, sergent? - De la mama, care zicea că boala asta, de care suferea și tata, i-a dispărut cam pe la cincizeci de ani; așa că ați scăpat, d-le colonel.(îl pufnește râsul dar, cu o prezență de spirit instantanee, își proptește bărbia în piept și scoate un oftat adînc, în timp ce ochii îi sclipec șireți) Of-of! Nu vă fie teamă... - Ți-e mai bine, Dodoloanță? - Așa și-așa... Vă rog să mă lăsați, mi-am mai revenit. Mergeți la gară, nu vreau să
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
Primul rund se termină nedecis, căci după directa lui Tudorel Stoica, venise acel upercut al lui Vișan, chiar înainte de gong. În rundul doi, greul caută lovitura decisivă, își urmărește oponentul prin tot ringul dar mai sprințarul nostru mijlociu evită, lasă bărbia în piept, eschivează mereu, nepierzând însă din ochi bărbia adversarului. Și lovitura câștigătoare vine în ultima repriză, croșeul lui Păltinișan. Puncheurul mai masiv se clatină, întreaga sală - publicul lui - înmărmurește văzându-l căzut într-un genunchi, numărat de arbitrul Rainea
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
Tudorel Stoica, venise acel upercut al lui Vișan, chiar înainte de gong. În rundul doi, greul caută lovitura decisivă, își urmărește oponentul prin tot ringul dar mai sprințarul nostru mijlociu evită, lasă bărbia în piept, eschivează mereu, nepierzând însă din ochi bărbia adversarului. Și lovitura câștigătoare vine în ultima repriză, croșeul lui Păltinișan. Puncheurul mai masiv se clatină, întreaga sală - publicul lui - înmărmurește văzându-l căzut într-un genunchi, numărat de arbitrul Rainea. Din colțul violet, antrenorul profită de momentul de pauză
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
familia mea. Îi sărută căușul palmelor. - Au trecut mulți ani de când conacul nu a mai fost așa animat. Nici copiii ... eu. Părea hipnotizată de vocea lui. - Dar ... - ... uneori vorbele sunt de prisos. Buzele lui îi atinseră ușor fruntea, vârful nasului, bărbia. S-au oprit persuasive pe buzele calde, moi. Era prinsă între copac și trupul lui lipit de al ei. Palmele lui cu degete lungi, fine și puternice îi țineau obrajii. Sărutul era total diferit de cel din camera de la conac
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Florile de tufănică, gingașe, de culoarea coniacului, rezistente la temperaturi reci, îmi dădeau un impuls de opoziție față de vitregiile vieții. Lacrima pornită din ochiul drept, s-a rostogolit până în bărbie, aici s-a oprit un moment, a stat în cumpănă, apoi a căzut pe fila scrisă din fața mea; picur de diamant, efemer, ca toate bogățiile lumii. Alte lacrimi au urmat același drum, ochiul stâng, nevrând să rămână mai prejos și-
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
lacrimi au urmat același drum, ochiul stâng, nevrând să rămână mai prejos și-a adus obolul , se prelingeau stropi pe obraz, fiecare pe partea lui, mereu pe același drum, precum un râu ce curge din negura vremurilor. Odată ajunse sub bărbie, se uneau, continuau călătoria împreună, până se vărsau pe aceași coală de hărtie.Deodată, în fața mea a apărut Doamna,mi-a reproșat cuvintele scrise la adresa ei: -Nu vreau să-ți primesc declarațiile de iubire, sunt femeie bătrână. -De unde ști
IUBIRE PENTRU...IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382529_a_383858]
-
luat de pe noptiera cană, a băut și apoi a spus: -Vă rog să mă iertați, nu mai pot să spun nimic, mă podidesc lacrimile și nu mai vreau să plâng, dar șiroaiele curgeau pe fața ei trasă, înnodându-se în bărbie. -Socrate, iti amintește de ceva numele acesta, Diana? -Da, doamna doctor, era un învățat, da, avea o metodă, moșitul, nu mai știu termenul științific, mama lui era moașa, nașterea unui copil era pentru el ... travaliul era nașterea adevărului, încet, din
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
de Paști, la hora din sat, am văzut o fată ca o zână, era precum primăvara de frumoasă. Înaltă , suplă, cu părul bălai căzut în plete pe umeri, cu ochii albaștri ca azurul cerului, nasul în vînt, buze cărnoase, senzuale, bărbia pătrată, gâtul fin, așezat pe umerii rotunzi, cu sânii ca merele și vârfuri obraznice. Am urmărit-o toată seara, dansa cu grația unei balerine, fusta scurtă lăsa să se vadă mișcarea picioarelor, era precisă, gingașă și captivantă. Părea , atunci când dansa
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
patruzeci de ani, avea trăsăturile aspre în partea de sus a feței, cu pomeții obrajilor proeminenți, părul albit, cutele adânci dintre sprâncene, dar aceste trăsături se calmau înspre partea de jos a fizionomiei, cu maxilarul fără linii aspre, colțuroase, și bărbia rotundă, de copil. Faptul că întotdeauna când se așeza părea îngârbovit, se datora înălțimii lui de aproape 1,80 m și gândurilor pentru care avea mereu o ureche a sufletului. Se presupune că și pentru trăiri ale sufletului avea mereu
ROMANUL UNEI SINGURE ZILE ŞI NOPŢI – de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383923_a_385252]
-
tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate în descompunere,a burniță și vreme rea. Tânărul nostru are tenul șaten, fața rotundă, nasul acvilin, iar gura cu buze groase este răsfrântă spre bărbia semicirculară. Ochii sunt neastâmpărați, dar privirea este limpede, dreaptă, fără ocolișuri. Este un tip isteț, hotărât,care nu dă înapoi nicioadată indiferent de greutăți, tenace,calculat în tot ceea ce face, puternic fizic, practicant activ de arte marțiale. A frânt multe
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Salutare,Fane ! - Respectele mele, domnule Popa! - Dar ce face tineretul de nu mai dă pe la club? - Ocupat cu proiectele... - Se vede...le-ai înșirat pretutindeni.... Iar inginerul se apropie și ca un tată grijuliu,îl privește țintă și îi prinde bărbia în căușul palmei. - Fane, ești obosit...ești surmenat...ai cearcănele cât cepele.... ce se întâmplă cu tine? - Absolut nimic...am multă treabă, răspunde el, parcă nesigur și își vede în continuare de ale lui. - Ar fi bine să-ți iei
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]