16,324 matches
-
cînd leul românesc încă mai era în stare să scoată un mîrîit, stins... Cerșetorul, stînd povîrnit pe un maldăr de ziare vechi, mulțumise văzînd traiectoria modestă a banului într-un mod aș fi putut să zic, demn. Era un domn bătrîn, dar bine, cu un aer de intelectual de altă dată. După ce intraserăm în vorbă, aveam să aflu că era pensionar și că fusese profesor de psihologie. Ca psiholog, acum, toată strada era a lui și tot putea să observe fel
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
la capătul firului? În afacerea firului roșu, București-Moscova e vorba, se pare, de două fire. Unul care a existat, cel care lega Bucureștiul de celelalte țări ale Pactului de la Varșovia și unul care n-a existat, între Cotroceni și Kremlin. Bătrânul fir al Pactului a fost întrebuințat și după '90, în comunicațiile cu Moscova, ba chiar, potrivit mai multor cotidiane (EVENIMENTUL ZILEI, ADEVĂRUL, ZIUA) s-au purtat tratative pentru criptarea liniei și pentru extinderea ei. În privința extinderii oferă informații detaliate Cornel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
discordiei. [...] în ceea ce privește pe Dr. Petru Groza, la ieșirea mea din pușcărie, după o conversație animată și plină de bancuri de 3 ore și 25 de minute, în ultimul minut, m-a întrebat cu lacrimi în ochi de maica lui Lucrețiu, bătrâna lui prietenă (sunt ardeleni și solidari). erau lacrimi sincere, la un bătrân cabotin politic." Cel mai surprinzător este faptul că nevoia lui Petre Pandrea de a reacționa la tot ce se întâmplă nu este deloc inhibată de riscul capturării însemnărilor
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
o conversație animată și plină de bancuri de 3 ore și 25 de minute, în ultimul minut, m-a întrebat cu lacrimi în ochi de maica lui Lucrețiu, bătrâna lui prietenă (sunt ardeleni și solidari). erau lacrimi sincere, la un bătrân cabotin politic." Cel mai surprinzător este faptul că nevoia lui Petre Pandrea de a reacționa la tot ce se întâmplă nu este deloc inhibată de riscul capturării însemnărilor de către Securitate. Autorul evocărilor, reflecțiilor și paginilor de jurnal propriu-zis scrie absolut
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din marea noastră galerie de sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
punct de vedere tehnic, dar populat cu alchimiști medievali... Cele șapte personaje plecate în căutarea sexualității pierdute, a tehnologiei crimei odioase "aterizează", ca un fel de extratereștri, într-o foarte ciudată vilă-grotă. Marchizul de Sade - un personaj ieșit din timp, bătrîn și decrepit, aproape orb și monstruos de gras, un fel de piesă de muzeu - își are întinsă aura peste tot. Misterul strîns în jurul lui și al operelor sale instigă la cunoaștere, la alungarea prejudecăților, la îndepărtarea formelor ce mistifică. Pe măsură ce
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
necesară o nouă revistă culturală în România anului 2000?" - relevă părerea unanimă că DA. Unele dintre personalitățile întrebate sînt tare plictisite de oferta existentă (ceea ce nu le împiedică să ofere mereu articole, lungi eseuri sau studii, poeme și proză acestor bătrîne, achilozate și incoerente reviste care "supraviețuiesc inerțial", sau să dorească să își vadă recenzate acolo cărțile nu de către tineri critici la început de drum, ci de către consacrați cu vechi state). De ce sînt plictisiți, agasați? Fiindcă "din pură inerție sau din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
elegant și bogat, care trăiește o viață plină de plăceri") și încearcă s-o aducă la zi : "Playboy-ul nu este niciodată șnici - n.m.ț prea-prea, nici foarte-foarte." Începutul e bun, fiind transcris din Caragiale: "El nu e nici tînăr, nici bătrîn, nici frumos, nici urît, nici prea-prea, nici foarte-foarte." (Mitică) A crede, în anul 2000, că playboyul român e o variantă a lui Mitică înseamnă a nu avea habar nici ce e playboyul, nici ce e Mitică. Trecem peste alte enunțuri
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
moare trist). Un corectiv, la fel de romantic, al acestui curs "mereu împotriva vieții" ce străbate poezia în cauză, îl constituie visul. Un vis de-o naivitate fantasmagorică, gata a transfigura realul mîhnitor, dar și conștient de sine, discret-ofensiv: "Frumoase sînt femeile bătrîne întorcîndu-se de la cimitir/ fericite ca poeții de la Cenaclu,/ fără nădejde, pline de griji./ Viața le-a fost pînă acum un jurnal nescris, le-a dat și le-a luat/ mai nimic și respectiv totul./ Fascinant ca în acel poem din
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
de pereții aceștia/ pe care întunericul umed se prelingea din tavan/ plin de sperma liliecilor morți./ N-am văzut niciodată o asemenea peșteră sau un tunel asemănător/ prin care înaintam de la naștere/ ca într-un fel de gestație prelungită./ Mama Bătrînă m-a vărsat de-a dreptul în subterana aceasta/ apoi a murit lîngă mine cu plămînii sufocați de cenușa radioactivă/ uitînd să-mi lase un semn măcar o dîră de sînge/ pe cenușa încă fierbinte. Pînă atunci/ n-am știut
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
mă doare mai mult/ decît absența părintelui din viziunea mioarei. Unde era Tatăl meu/ cînd frații mai mari au pus la cale omorul?/ Să presupun că toată istoria asta a noastră/ n-are de-a lungul mileniilor decît o Maică Bătrînă?". Odată ce trecutul și prezentul s-au devalorizat, nădejdea n-ar putea fi decît un viitor "luminos și perpetuu", denumit însă cu atîta imprecizie ironică, încît e limpede că nici acesta n-ar putea alcătui o certitudine:"Dar amintirile ne vor
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
religie și soluție artistică. Poemele lui Ion Horea aspiră către rugăciune și comuniune, repere providențiale în a face suportabil sentimentul eșecului dar și al incompatibilității visului poetic cu agresiva secularizare a lumii românești: "Vremuri păgâne,/ nu te mai duce!/ Haide, bătrâne/ haide sub cruce!". Cifrul său uman nu-și mai găsește dezlegarea decât "sub cruce", ce poate fi sinonimă cu scrisul, legământ violent, visceral, pe viață și pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
regretând ruptura artistului de perena ofrandă germinativă, poetul nu se cruță într-un epitaf autoironic exhaustiv: "Ca un nebun/ mă-nvârt în cerc/ și-n tot ce spun/ încerc, încerc// Și-n tot ce fac/ așa rămân/ Sisif sărac,/ Sisif bătrân". Scriind sub o dublă ispită, a sublimului și a entropiei, poetul nu-și uită trecutul ("părinți și morminte" ce "citesc din scriptură") mitul transilvan, filonul liric anonim, dar nici prezentul ce-i induce sentimentul zădărniciei operei, poezia părându-i o
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
la școala perversă a literaturii, neconcordanțe ce periclitează unitatea ansamblului, fără a o distruge însă. O primă plăcere stîrnită la lectură este dată de curgerea vioaie a frazelor - firească, ne vom zice, căci, la urma urmei, cea care le notează (bătrînul pretext al jurnalului!) este o sprințară fată, trăindu-și o adolescență tîrzie, dar nu mai puțin nărăvașă. Însă nici atunci cînd juna va deveni "doamna Mona" sau o "bătrînă doamnă" frazele nu-și vor pierde fluiditatea și naturalețea, căci vocea
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
ne vom zice, căci, la urma urmei, cea care le notează (bătrînul pretext al jurnalului!) este o sprințară fată, trăindu-și o adolescență tîrzie, dar nu mai puțin nărăvașă. Însă nici atunci cînd juna va deveni "doamna Mona" sau o "bătrînă doamnă" frazele nu-și vor pierde fluiditatea și naturalețea, căci vocea narativă uzează frecvent și cu abilitate de stilul indirect-liber, ce lasă să răzbată, autentic și savuros, palpitul limbii vorbite. Frapează, apoi, în triptic, numărul copleșitor de replici săltărețe, acide
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
mai vedea că este înșelată. Cinismul sexual al animalului suplu și sălbatic de la începutul cărții se arată, astfel, a fi unul de cursă scurtă. Spre final, autoarea se dovedește mai puțin convingătoare în încercarea de a ne prezenta o Monă bătrînă, amenințată de senilitate și accese de nebunie. Se simt accente false, chiar stridente, născute, probabil, din obstinația de a parcurge traseul unui destin pînă la capăt, cu orice preț, de a încheia, din "datorie" și demonstrativ, un drum care a
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei nașterea îți strig./ fiindcă-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut de nimeni timpului văzut./ inventează existența ca o zi de vînătoare/ și de glonțul libertății în tine liber să cazi
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
făinoase și untul și grăsimile și sarea și sărățelele, și tot ce poate face bucuria alimentară a omului normal"... Pentru mine, Sergiu Huzum rămîne mai ales povestitorul unei secvențe pe care mi-a încredințat-o într-un interviu: o mamă bătrînă, de 80 de ani, profesoară de istorie, nepoata lui Kogălniceanu, tîrîndu-se în genunchi, în fața colonelului de securitate din Focșani, ca să primească un pașaport, să poată merge să-și vadă fiul, în Franța... Deși nu ar duce lipsă de motive, Sergiu
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri de Crăciun,/ ologii își visează picioarele alergînd după trupuri.// Viața e frumoasă! strigă o pocitanie în crîșmă./ Muzicanții bătrîni îl sărută ca pe-un copil mort./ Cei care nu mai vor să trăiască nu au limbă în gură.// Plînsul de la început de an se prelinge pe toate geamurile./ Niște gheare fără tigri îl așteaptă să înghețe./ Într-o matcă
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
pare atît de ireal/ și cel blestemat pentru veșnica sa puritate.// Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele cu
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
incurabilă (un cancer al gîtului), pe care prozatorul o credea în 7 iulie ameliorata și organismul în curs de refacere. Va fi, din păcate, cum se știe, o mare iluzie a unui om condamnat să moară la 59 de ani (bătrînă să mama, care atîta l-a sîcîit cu pretenții bănești, i-a supraviețuit cu șase luni, deși era mai în vîrstă decît fiul ei cu 20 de ani). Paralel cu jurnalul, să-i spunem principal, marele prozator și-a ținut
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
rece/ trece prin corpul nou (de transparente/ roz-gălbui) sporindu-l/ - țesuturi palide tot mai intense și tot mai complicate/ scheletul fraged de cretă structurînd/ păienjenișul roșu răsuceala caldă/ luminiscenta creierului simetrica și inima de carne/ sexul incert/ și capul uriaș bătrîn și trist./ Strigatul desparte corpul de corp/ și-o nouă privire străpunge/ prin apă translucida" (Noapte). Pretutindeni întîlnim aspectele definitorii ale visului. Ascensiunea luminoasă, graiul transverbal, levitația, premoniția sînt transcrise cu o acuratețe înfiorata, precum de o conștiincioasa școlărită a
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
la contractul iugoslav? Această țară balcanică prin excelență este rezultatul sfîrșitului primului război mondial, sfîrșit care a stat, cum spuneam, sub semnul gîndirii președintelui american Wilson care, pentru a deschide o eră de pace în Europa a reușit să impună bătrînului continent o ordine a națiunilor. Trebuie să observăm că națiunea nu acoperă sau nu este acoperită de conceptul de popor. Națiunea este înainte de toate un fapt juridic pe cînd poporul (ca subiect internațional) este un fapt etnic. Națiunea de cele mai multe
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
găsi astfel pieirea. Cu greu s-ar putea concepe o viață mai sumbră și mai înspăimîntătoare; ea aduce însă cu lumea medievală, bîntuita la rîndu-i de crime și orori, din Andrei Rubliov. În locul pictorului de biserici, la Sînger avem un bătrîn evreu, rabinul Ben Dosa, care se străduiește să aducă seninătatea credinței între acești barbari disperați. Ben Dosa e o figură impresionant de luminoasă în această lume a tenebrelor: de meserie cizmar, el e cel ce vine de departe, de altundeva
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
Cei trei sînt Cybula, craiul leșilor, Cora, o femeie desfrînata, de vîrstă mijlocie, si Yagoda, fiica acesteia. Ambele femei sînt soțiile lui Cybula. Fiecare dintre aceste personaje simbolizează felul în care ar putea evolua lumea descrisă în român. Cybula e bătrîn, slăbit, neputincios și resemnat, chinuit de rele presimțiri, muncit de remușcări; el trece de la preocuparea de a supraviețui, oricum, numai să trăiască, la ispita morții, gîndul sinuciderii. Cybula reprezintă tot ce e mai bun și mai uman în lumea construită
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]