968 matches
-
pe sculptor din privire. ― Le-ai găsit și un loc anume, bănuiesc... ― Nu, dar putem găsi printre materialele mele, sub parchet... ― Sau în sacul de voiaj... Matei ridică brusc capul. ― Ce vrei să insinuezi? ― Ticălosul ăsta, spuse Grigore Popa adresîndu-se bătrânei, intenționează să ne tragă clapa. Și-a făcut bagajul... ― E beat! Nu-și dă seama ce spune! ― Zău? Vrei să ne arăți și nouă sacul? Sculptorul ridică din umeri fără convingere. Argumentele erau palide, încîlcite. ― Spune-mi, Melania, mă vezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vizită la verișoara mea. Ce găsiți extraordinar? Cel mult, voi înnopta aici. ― De aceea lăsați o cămară întreagă la dispoziția motanului? Nu, stimată doamnă! Aveați de gând să dispăreți împreună cu pânzele, formidabila miză a celor trei crime! Se adresa doar bătrânei părând să facă total abstracție de Vâlcu. Melania Lupu scutură din cap. ― Greșiți... Greșiți îngrozitor, domnule maior... Vă asigur că... Cristescu o întrerupse cu un gest: ― Un Rembrandt și un Goya! Două tablouri blestemate. N-au adus noroc nici unuia dintre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe balconul din fața ferestrei sale. Camera lui dădea într-adevăr pe o mică stradă transversală, unde puteau fi văzute niște pisici dormind la umbra zidurilor. Dar zi de zi, după-amiaza, în orele în care tot orașul picotea de căldură, un bătrânel apărea pe balcon, de cealaltă parte a străzii. Cu părul alb și bine pieptănat, drept și sever în hainele lui de croială militară, el chema pisicile cu un "pis, pis" distant și totodată blând. Pisicile își ridicau ochii alburii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de somn, dar fără să se miște. Bătrânul rupea atunci bucățele de hârtie și le risipea în aer deasupra străzii, iar animalele, atrase de această ploaie de fluturi albi, înaintau în mijlocul drumului, ridicând lăbuțe șovăitoare spre ultimele bucăți de hârtie. Bătrânelul scuipa atunci cu putere și precizie; dacă un scuipat își atingea ținta, râdea. În sfârșit, Tarrou părea să fi fost definitiv sedus de caracterul comercial al orașului a cărui înfățișare, animale și chiar plăceri păreau controlate de necesitățile negoțului. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
orașului nostru, a formei lor de luntre, a culorii lor nedefinite, a murdăriei lor obișnuite și termină aceste considerații printr-un "e remarcabil" care nu explică nimic. Iată în orice caz indicațiile date de Tarrou asupra istoriei cu șobolanii: "Astăzi bătrânelul de vizavi este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut, într-adevăr, excitate de șobolanii morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că ale mele detestau așa ceva. Nu înseamnă însă că nu aleargă după ei prin pivnițe, și bătrânelul e descumpănit. E mai puțin bine pieptănat, mai puțin viguros. Îl simți că e îngrijorat. După o clipă doar a și intrat în casă. Scuipase, totuși, o dată, în gol. În oraș, s-a oprit astăzi un tramvai pentru că se găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e fatalist. Nimic de felul ăsta nu spusesem și de altfel nici nu sunt fatalist. I-am și spus... Începând din acest moment carnetele lui Tarrou vorbesc mai în amănunt despre această febră necunoscută care îngrijora acum publicul. Notând că bătrânelul își regăsise în sfârșit pisicile o dată cu dispariția șobolanilor și își rectifica cu răbdare tragerile la țintă, Tarrou adăuga că se puteau cita de pe acum vreo zece cazuri de această febră, dintre care cele mai multe fuseseră mortale. Cu titlu documentar, puteam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trandafiri se vestejeau în coșurile vânzătorilor de-a lungul trotuarelor și mirosul lor dulceag plutea în tot orașul. Aparent, nimic nu se schimbase. Tramvaiele erau tot pline la orele de vârf, goale și murdare în timpul zilei. Tarrou îl observa pe bătrânel și bătrânelul scuipa pisicile. Grand venea acasă în fiecare seară să-și vadă de îndeletnicirea lui misterioasă. Cottard se învârtea de colo până colo și domnul Othon, judecătorul de instrucție, își conducea menajeria. Bătrânul astmatic își trecea năutul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vestejeau în coșurile vânzătorilor de-a lungul trotuarelor și mirosul lor dulceag plutea în tot orașul. Aparent, nimic nu se schimbase. Tramvaiele erau tot pline la orele de vârf, goale și murdare în timpul zilei. Tarrou îl observa pe bătrânel și bătrânelul scuipa pisicile. Grand venea acasă în fiecare seară să-și vadă de îndeletnicirea lui misterioasă. Cottard se învârtea de colo până colo și domnul Othon, judecătorul de instrucție, își conducea menajeria. Bătrânul astmatic își trecea năutul dintr-o oală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deasă din odaie. Dar el nota pe de altă parte că pastilele de mentă dispăruseră din farmacii \ multă lume le sugea pentru a se feri de o eventuală contagiune. EL CONTINUA DE ASEMENEA SĂ-ȘI OBSERVE PERSONAJELE FAVORITE. AFLĂM CĂ BĂTRÂNELUL CU PISICILE TRĂIA, ȘI EL, ÎN PLINĂ TRAGEDIE, ÎNTR-O DIMINEAȚĂ, ÎNTR-ADEVĂR, RĂSUNASERĂ ÎMPUȘCĂTURI ȘI, AȘA CUM SCRIA TARROU, CÂTEVA SCUIPĂTURI DE PLUMB UCISESERĂ MAJORITATEA PISICILOR ȘI BĂGASERĂ GROAZA ÎN CELELALTE, CARE PĂRĂSISERĂ STRADA. ÎN ACEEAȘI ZI, BĂTRÂNELUL IEȘISE PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
AFLĂM CĂ BĂTRÂNELUL CU PISICILE TRĂIA, ȘI EL, ÎN PLINĂ TRAGEDIE, ÎNTR-O DIMINEAȚĂ, ÎNTR-ADEVĂR, RĂSUNASERĂ ÎMPUȘCĂTURI ȘI, AȘA CUM SCRIA TARROU, CÂTEVA SCUIPĂTURI DE PLUMB UCISESERĂ MAJORITATEA PISICILOR ȘI BĂGASERĂ GROAZA ÎN CELELALTE, CARE PĂRĂSISERĂ STRADA. ÎN ACEEAȘI ZI, BĂTRÂNELUL IEȘISE PE BALCON LA ORA OBIȘNUITĂ, ARĂTASE OARECARE UIMIRE, SE PLECASE, CERCETASE COLȚURILE STRĂZII ȘI SE RESEMNASE SĂ AȘTEPTE. MÂNA LUI LOVEA ÎNCET GRATIILE BALCONULUI. MAI AȘTEPTASE ÎNCĂ, FĂRÂMIȚASE PUȚINĂ HÂRTIE, INTRASE ÎN CASĂ, IEȘISE DIN NOU, APOI DUPĂ CÂTVA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
GRATIILE BALCONULUI. MAI AȘTEPTASE ÎNCĂ, FĂRÂMIȚASE PUȚINĂ HÂRTIE, INTRASE ÎN CASĂ, IEȘISE DIN NOU, APOI DUPĂ CÂTVA TIMP DISPĂRUSE DEODATĂ ÎNCHIZÂND FURIOS ÎN URMA LUI UȘA CU GEAM. ÎN ZILELE URMĂTOARE ACEEAȘI SCENĂ SE REPETASE, DAR SE PUTEA CITI PE OBRAZUL BĂTRÂNELULUI O TRISTEȚE ȘI O ULUIRE DIN CE ÎN CE MAI EVIDENTE. DUPĂ CE TRECUSE O SĂPTĂMÂNĂ, TARROU AȘTEPTA ZADARNIC APARIȚIA ZILNICĂ ȘI FERESTRELE RĂMĂSESERĂ CU ÎNCĂPĂȚÂNARE ÎNCHISE PESTE O SUFERINȚĂ LESNE DE ÎNȚELES. "PE VREME DE CIUMĂ, SCUIPATUL PISICILOR ESTE INTERZIS", ACEASTA ERA CONCLUZIA CARNETELOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PRIMĂVARĂ PÂNĂ ACUM. EA A RĂMAS O CLIPĂ NEMIȘCATĂ ÎN MIJLOCUL ȘOSELEI, A ȘOVĂIT, ȘI-A LINS LABA, A TRECUT-O IUTE PESTE URECHEA DREAPTĂ, ȘI-A VĂZUT MAI DEPARTE DE TREBURILE EI, ȘI, NEAUZITĂ, A PIERIT ÎN NOAPTE. TARROU ZÂMBEȘTE. BĂTRÂNELUL O SĂ FIE ȘI EL MULȚUMIT. Dar în momentul în care ciuma părea să se îndepărteze pentru a se întoarce în vizuina necunoscută din care ieșise în tăcere, exista cel puțin unul în oraș pe care această plecare îl arunca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
STRĂDUȚEI. PISICILE ERAU ACI, EXACTE LA ÎNTÂLNIRE, ÎNCĂLZINDU-SE ÎN BĂLȚILE DE SOARE. DAR, LA ORA OBIȘNUITĂ, OBLOANELE RĂMĂSESERĂ ÎNCHISE CU ÎNCĂPĂȚÂNARE. ÎN CURSUL ZILELOR URMĂTOARE, TARROU NU LE-A MAI VĂZUT NICIODATĂ DESCHISE. EL CONCHISE ÎN MOD CURIOS CĂ BĂTRÂNELUL ERA JIGNIT SAU MORT, CĂ, DACĂ ERA JIGNIT, ERA PENTRU CĂ SE GÂNDEA CĂ ARE DREPTATE ȘI CĂ CIUMA ÎI DAR DACĂ ERA MORT, TREBUIA SĂ TE ÎNTREBI ÎN LEGĂTURĂ CU EL, CA ȘI CU BĂTRÂNUL ASTMATIC, DACĂ NU FUSESE UN SFÂNT. TARROU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Santa gemu. Ceea ce-ți trebe ție-n casa aia, fetițo, i-un bărbat, ca să-l pună pe băiatu’ ăla pe roate. Am să ți-l găsesc eu pe bătrânelu’ ăla drăguț care m-a-ntrebat de tine. — Nu-mi trebe nici un bătrânel drăguț. Tot ce doresc e un fiu drăguț. — Nu-ți bate capu’. Las’ pe Santa! Aranjez eu. Omu’ de la piața de pește zice că nu știe cum îl cheamă pe bătrân. Da’ aflu eu. Cred că l-am văzut alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
laterale de-a lungul străzilor de prin sate. Am ținut să-mi filmez astfel orașul natal. Tata m-a dus cu mașina la Aix: travelling lateral asupra fațadelor de pe bulevardul Mirabeau, și planuri fixe cu tîrgul din piața Primăriei. Un bătrînel În redingotă neagră punea una cîte una În buzunare prunele și roșiile pe care tocmai le cumpărase. „Filmează-l“, mi-a spus tata, „filmează-l, te-ai putea crede Într-un film neorealist. Parcă ar fi Umberto D.!“. Moșulețul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Valerie Rothschild, ambii În jur de șaptezeci de ani, Îi invitară pe Charlie, pe Desert Rose și pe Kitty În casă, Încântați să prezinte colecția lor de artă chineză contemporană Încă o dată, unor noi vizitatori. Erau un cuplu perfect de bătrânei care semănau unul cu celălalt, precum aceia care se țin de mână În reclamele la diamante. Josh, un bărbat foarte plăcut, părea să-și adore soția, cu care era Împreună de treizeci de ani, și avea și motive. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
saguaro stă de strajă de ambele părți ale drumului pe măsură ce acesta se apropie de o pasarelă către autostrada insterstatală; sub pasarelă, cîțiva porci sălbatici, consumînd conținutul unei pungi de la Burger King. Pe drum se află acum mașini cu rulote și bătrînei zîmbitori la volanul unor imense mașini americane. În zona de odihnă de la intrarea Într-un parc național, Wakefield șade la o masă de picnic și Înnoadă o conversație cu ceilalți turiști. O familie - mama, tata și cinci copii - merg să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
teme este că moartea nu este la fel de liniștitoare ca poezia, ci dureroasă și șuierătoare ca o supapă de aburi, chinuitoare și lentă precum un laț de sîrmă care i se Înfășoară În jurul gîtului. Nu, preferă mai degrabă să fie un bătrînel, uitat de moarte - ca urmare a succesului Pactului lui cu Diavolul - croindu-și drum cu greu către etajul de sus al unei biblioteci străvechi, Într-un birou cu o fereastră care dă spre o piață autumnală, scăldată În melancolie. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de urmele bubelor. Ochii micșorați de vârstă purtau o privire obidită, de om învins. Se ruga în țărâna drumului ca Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda, acționa un zoom ca să-i apropie chipul. Bătrâna stătea ghemuită, prinsă de zid cu cătușe de metal, Într-o Încăpere ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vrea? se răsti bătrâna. Sunt Întregi și zdraveni, ca și tine. Ca și ucigașul ăsta mut care e tatăl lor, scrâșni ea. Am simțit cum mă trece un fior de răcoare prin măruntaie. - Îl placi pe Dupna, i-am spus bătrânei. - Cum să nu, că doar e fiul meu. Dar, una și cu una fac două. Copiii tăi și femeia sunt una. Tu, nu! Îmi zise ea și mă dădu afară ca s-o Învețe pe Nunatuk treburi de-ale lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Și Enkim. Am luat-o prin sat și, când și când, mă opream prin fața răniților pe care Îi știam după nume. Sporovăiam cu ei despre una și alta, și apoi mă duceam mai departe. L-am găsit chiar și pe bătrânelul din neamul lui Kikil, cel care se fălise că avea să fure o negresă tânără și frumoasă. Era plin de sânge pe piept, iar falca Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl urmăresc cum stă Înfipt În scăriță - Îi privesc umerii aduși și spinarea lată. Pe urmă coboară și Își mută scărița la alt stâlp. Alte ghirlande de beteală și verdeață țepoasă. Afară, pe hol, se plimbă un alt pacient, un bătrânel, scund, nervos, lipsit de astâmpăr, care se fâțâie În sus și În jos, În niște papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar el nu mă ia niciodată În seamă. Are o barbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș. Tacâmurile de alpaca se duseră odată cu ultima fată de gazdă, cu numeroasele ei verișoare și cu peștele lor cu tot. Bătrânei îi veni atunci înștiințarea de demolare. Și odată cu strada, cu pereții casei, cu gardul vopsit verde și cu grădinița de regina nopții, fu surpată și ultima rămășiță de judecată din capul ei încă plin de cârlionți. Cablurile erau tăiate. Vaporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]