981 matches
-
observat prințesa... bâigui generalul, cuprins de un fel de extaz bucuros, repetând cuvintele doamnei Belokonskaia, care îl uimiseră. Numai Aglaia era cam tristă; însă chipul ei mai ardea încă, poate și de indignare. Zău că-i foarte simpatic, bâigui iarăși bătrânelul spre Ivan Petrovici. — Am intrat aici cu un chin în inimă, continuă prințul, din ce în ce mai panicat, vorbind din ce în ce mai repede, mai bizar și mai cu însuflețire. Mi-era... mi-era frică și de dumneavoastră, și de mine. Mai mult de mine. Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul, nu-i așa, nu-i așa? Ei bine, nu-i deloc așa! spuse Ivan Petrovici râzând sarcastic. — Poftim, iar ai luat-o razna! spuse Belokonskaia, neputând să se abțină. — Laissez le dire*, tremură de tot, îi preveni din nou bătrânelul, cu vocea scăzută. Hotărât lucru, prințul nu era deloc în apele lui. — Și ce am văzut? Am văzut oameni distinși, sinceri, inteligenți. Am văzut un om în vârstă care mângâie și ascultă un băiețandru ca mine. Văd niște oameni capabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu consoarta demnitarului, nemaiacordându-i prințului nici un pic de atenție; dar consoarta demnitarului trăgea mereu cu urechea și se tot uita cu coada ochiului. — Nu, e mai bine să vorbesc! continuă prințul cu un nou avânt febril, adresându-i-se bătrânelului cu un fel de încredere deosebită și chiar confidențial. Ieri Aglaia Ivanovna mi-a interzis să vorbesc și chiar mi-a precizat subiectele la care nu trebuie să mă refer: știe că sunt caraghios când le abordez! Am douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai ales că chibzuiesc. Dar acum e mai bine să vorbesc. Am deschis discuția tocmai pentru că mă priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că voi tăcea toată seara. — Vraiment? * făcu bătrânelul zâmbind. — Dar uneori cred că nu am dreptate să cred așa: sinceritatea e mai importantă decât gesticulația, nu-i așa? Nu-i așa? — Uneori. — Vreau să explic totul, totul, totul! O, da! Credeți cumva că sunt utopist? Ideolog? O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
De ce să dispărem și să cedăm altora locul nostru, când putem rămâne progresiști și diriguitori? Dacă vom fi progresiști, vom fi și diriguitori. Să devenim servitori ca să fim căpetenii. Începuse să se smucească, voind să se ridice de pe scaun, dar bătrânelul îl ținea permanent în loc, privindu-l totuși cu neliniște crescândă. — Ascultați! Știu că nu e bine să vorbești: e mai bine să dai pildă, să începi pur și simplu... eu am și început... și... și oare e într-adevăr posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la fiecare pas, lucruri pe care și omul cel mai decăzut le-ar găsi minunate? Priviți un copil, priviți aurora dumnezeiască, priviți cum crește iarba, priviți ochii care vă cercetează și vă iubesc... Se ridicase de mult în picioare vorbind. Bătrânelul îl privea deja speriat. Lizaveta Prokofievna strigă: „Ah, Dumnezeule!“ și, dându-și prima seama despre ce era vorba, își plesni palmele. Aglaia dădu iute fuga la el, apucă să-l prindă în brațe și cu groază, cu chipul deformat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care l-a cutremurat și l-a doborât“ pe cel nenorocit. Bolnavul zăcea pe covor. Cineva apucase să-i pună o pernă sub cap. Nimeni nu se așteptase la așa ceva. Peste un sfert de oră, prințul N., Evgheni Pavlovici și bătrânelul încercară să reînvioreze serata, dar peste încă o jumătate de oră toți plecară pe la casele lor. Fură rostite câteva cuvinte de compătimire, multe regrete, câteva păreri. Printre altele, Ivan Petrovici spuse că „tânărul e sla-vo-fil80 sau ceva în genul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de oră toți plecară pe la casele lor. Fură rostite câteva cuvinte de compătimire, multe regrete, câteva păreri. Printre altele, Ivan Petrovici spuse că „tânărul e sla-vo-fil80 sau ceva în genul acesta dar că, de altminteri, opiniile lui nu sunt primejdioase“. Bătrânelul nu se pronunță în nici un fel. Ce-i drept, mai târziu, de-acum a doua și a treia zi, toți o luară puțin în nume de rău; Ivan Petrovici chiar se supără, dar nu prea tare. Generalul, șeful ierarhic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici să vadă nimic; Evgheni Pavlovici și prințul Ș. se mărginiseră a da doar din mâini, în semn că nu vor să se amestece. Dar el, Lebedev, nu-și pierduse curajul și se consultase cu un jurist foarte abil, un bătrânel onorabil, bun prieten și aproape binefăcător al său; acesta conchisese că treaba este cu desăvârșire realizabilă, numai să existe martori competenți, care să susțină dezechilibrul mintal și absoluta demență și, mai cu seamă, era nevoie de protecția unor persoane sus-puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dinci Gestul lui Miron Cozma, ieșit din pușcărie, de a-l arată cu degetul: „El! Iliescu este vinovatul mineriadelor” lpr ea fizică și intelectuală În fața românilor care de 15 ani Își pun Întrebări și judeca În fel și chip; un bătrânel care aducea În prim-planul amintirilor, tot așa de mic, pe un altul, ajuns În tabul purtătorilor noii administrații a țarii coborând Înspăimântat, dându-și seama că nu mai are unde și În cine privi și speră. Multă lume este
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-l adulezi altfel decât în restul Italiei sau în provincii. Pe sub genele cuviincios coborâte, îl cercetează la rândul său cu aviditate pe principe. Își stăpânește cu greu un suspin ironic la adresa celuilalt și în același timp compătimitor pentru sine. Acest bătrânel ratatinat de vârstă este nimeni altul decât împăratul Caesar Augustus. Omul aflat în fruntea statului. Nu există ființă atât de smintită să îndrăznească să concureze cu el sau să i se opună. Iar dacă cineva își mai face iluzia că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
săi, ci pe cele ale zeilor, căci statul este familia sa. Regele Sacrificiilor adaugă cu voce joasă: — Acoperită numai cu o pânză, într-un loc întunecos. După glas se vede că-i displace ceea ce e nevoit să spună. Copila plânge. Bătrânei i se face milă de ea, dar n-are cum s-o ajute. Micuța asta a mai încasat-o, de știe ce înseamnă bătaia. Altele habar n-au și cred că este ceva ce li se poate întâmpla numai sclavilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Împreună. Am mai auzit textele astea până acum. De obicei din gura vreunei vaci ude la pizdă care vrea să i-o umple careva. — Ești atrasă de mine. Asta-i tot. Îmi pot da seama de asta. — Bruce, ești un bătrânel prostuț și urât. Foarte probabil ești alcoolic și Dumnezeu știe ce altceva. Ești genul ăla de ins patetic care se aruncă asupra femeilor vulnerabile, slabe și proaste pentru a-și umfla propriul eu șubrezit. Ești varză. Ai dat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
doi. așa că a devenit atentă la zgomotul ușilor de tramvai care se deschideau și se închideau în răstimpuri. încerca să localizeze de unde vine zgomotul și să se apropie de el. a poposit un minut cu nasul înfipt în pardesiul unui bătrânel care tușea încontinuu. apoi s-a trezit strivită literalmente de o femeie foarte grasă care avea în mâini trei papornițe uriașe. iar apoi a fost pipăită din cap până-n picioare de un adolescent puber însetat de dragoste trupească și plin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
1915, Fermillin prinse pe firma localului o pânză mare de postav pe care scrisese cu litere imense albastre, albe și roșii : A trecut un an, glorie eroilor!. Sărbătoarea începu pe la orele 5 ale după-amiezii cu obișnuiții casei: Moș Voret, un bătrânel rumen, pensionat de la Uzină, care-și sărbătoarea de trei ani văduvia; Janesh Hiredek, un emigrant bulgar care vorbea prost franceza când avea limba uscată, dar care cita din Voltaire și Lamartine de îndată ce bea doi litri de vin; LĂon Pantonin, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lunganul. Vedeți că nu ne-a pus cuțite. Instinctiv, cu toții, se uitară la tacâmuri: într-adevăr cuțitele lipseau, erau numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise el și bătrânelul tăcu înfricoșat. — Poate că - șopti șovăitoare una din femei, uscată ca o scândură - n-a pus cuțite pentru că ne va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai furculițele. Dacă nu ne-a pus cuțite, înseamnă că iar n-o să avem ce tăia? - întrebă cu glas temător un bătrânel numai pielea și osu’. Lunganul păru că se gândește o clipă. — Altă explicație nu găsesc - zise el și bătrânelul tăcu înfricoșat. — Poate că - șopti șovăitoare una din femei, uscată ca o scândură - n-a pus cuțite pentru că ne va da... știu eu... pilaf, așa, amestecat cu... să zicem... o bucățică de cum s-ar zice... puțină carne? Episodul 155 LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
astupată cu câlți. — Nu se poate! - exclamă cu furie mustăciosul. Auzi, lobodă! Dar ce, dom’le - se întoarse ei spre ceilalți, luându-i martori - suntem tapiri?! Femeile dădură repede din cap că nu, nu sunt. — Ce-s ăia tapiri? - întrebă bătrânelul numai pielea și osu, din colțul lui. Mustăciosul îi aruncă o privire ucigătoare, că adică acuma avea el chef de explicație? — Unde s-a mai văzut una ca asta? - continuă el în culmea mâniei. Unde? — întrebarea dumitale, căpitane Tresoro, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se uite la ea cu multă venerație. Asirobabilonienii i-au închinat un templu, pe ale cărui ruine crește și astăzi. Grecii suferinzi de stomac o mâncau la cuptor, înăbușită în sânge. — O mâncau și grecii? - întrebă licărind de speranță bătrânelul. — Nu numai grecii, ci și spartanii, în exemplarele mai viguroase, o foloseau ca băț. Cât despre ciulama - mai spuse doctorul Peleto - istoria ei, dacă e bine gătită, e lungă și nu lipsită de gust. Se lăsă o tăcere prudentă. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăsă tuturor în farfurii părți exasperant de egale. Apoi signora le ură poftă bună și, împingând cazanul, ieși cu slujnicuță cu tot. Ce-i de făcut? - păreau a se-ntreba toți. Primul care râcâi cu furculița în pasta verzuie fu bătrânelul, dar mai departe nu merse. Atunci doctorul Peleto, văzând că toți așteaptă un exemplu, își luă furculița-n dinți și înghiți ce rămăsese pe vârful ei. Din câte observară, stomacul dânsului avu o reacție de neutralitate, tradusă-n aceea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-n dinți și înghiți ce rămăsese pe vârful ei. Din câte observară, stomacul dânsului avu o reacție de neutralitate, tradusă-n aceea că nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Doar privirea îi rămase undeva departe, visătoare, melancolică. îl urmă bătrânelul, care inițial se fripse puțin, dar în cele din urmă înghiți. Apoi se lăsară asupra farfuriilor cele două femei, Metodiu și Iovănuț, mesenii din stânga și-n fine și căpitanul Tresoro. Curând mâncau toți în liniște, atenți să nu se păteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să nu se prăbușească de plâns. între toate paparudele alea, străbunicul stătea întins demn și țeapăn, cu o floare roșie la butonieră și părând că zâmbește. Avea și de ce, nu l-ar mai răbda pământul să-l rabde! De ce? - întrebă bătrânelul, mirat de ultimele vorbe ale căpitanului. — Pentru că, răspunse căpitanul Tresoro, ștergând ultima urmă a sosului de lobodă - după ce l-au îngropat și-au deschis testamentul, ai mei au văzut cu groază că străbunicul nu numai că n-avea o para
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care nu mai încăpuse pe pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze onoarea familiei, palatul, moșiile, gondola de mahon și flota din Mediterana, s-a gândit la un plan. — Ce plan? - făcu bătrânelul cu gura căscată. — Se împrumuta de pildă, de la un cămătar, cu o dobândă uriașă. O ținea numai într-un chef o lună, să zicem, timp în care, să fiu drept, nu ne lipsea nimic: femeile roiau, mâncam numai banane, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stradă și salutând în dreapta și-n stânga, bucurându-te de rochia nouă pe care o porți, te simți deodată izbit extraordinar în moalele capului? — Foarte vag - răspunse căpitanul Tresoro. — Ei bine - zise triumfătoare Amada - noi am cunoscut-o! — înseamnă - zise bătrânelul căruia i se uscase pe bărbie o urmă din sosul de lobodă, trădând astfel tulburătoarea apropiere a completei senilități - că ați fost prădate? — Prădate? - făcu îndurerată Fibbia. Puțin spus! Am fost pur și simplu deposedate de tot ce are omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca bete, timp în care am greșit enorm. — Vreți să spuneți că...? - zise șovăind căpitanul Tresoro. — întocmai! - răspunse Amada. Am făcut totul. Am greșit în serie. Se lăsă o tăcere adâncă. Uscată complet, urma de sos se desprinsese de pe bărbia bătrânelului și-i căzu învârtindu-se în poală. Dacă bunul nostru tată, surugiul, auzind ce ni s-a întâmplat, nu s-ar fi răsturnat cu poștalion cu tot într-o prăpastie pe care altfel o cunoștea și cu ochii închiși, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]