832 matches
-
nu a fost un lucru înțelept. Ceea ce era o porcărie... Am intrat pe ușă. Pe jumătate orbit de întuneric, am zărit o scară abruptă și m-am, îndreptat spre ea. Apoi am auzit în urma mea pași și scârțâitul ușilor în balamalele țepene și zgomotul mortal al lanțurilor agitate. Ascultă la mine, am urcat scările alea mai repede ea un curist fript, mânat de o cumplită spaimă diuretică provocată de spatele meu expus... Ușa grea din capăt nu a cedat decât după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apucau durerile de dinți. Silueta mi s-a ivit mătăhăloasă în ușă. — Unde e Barry? am întrebat eu. — E plecat. Aveam vocea groasă, dar la fel era și a ei. Se mișca doar falca de jos. Se mișca încet, ca și cum balamaua era supralubrefiată și ar fi putut să alunece. Își îndreptă spatele și mă privi cu alți ochi. Îți vrei banii, John? — Și cât stă? — O veșnicie. Se întoarse spre ceasul cu forme ascuțite. Cotul îi alunecă și râse fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea îngrozit. Intră în clădire; trecea dintr-o cameră în alta, fără să spună nimic, doar privind în jur. Văzu încuietorile scoase, ușile atârnând în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se îmbarce împreună cu escorta, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi decât un copil care crescuse prea mult, era destul de matur încât să aibă calificarea necesară. O euforie înfrigurată mă purtă spre spital. Am vomitat peste volan, pe jumătate conștient de seria de fantezii neplăcute. Doi pompieri tăiară portiera din balamale. Aruncând-o în drum, se uitară cu ochi mijiți la mine ca asistenții unui toreador însângerat. Până și cele mai mici mișcări ale lor păreau să fie formalizate, mâinile întinzându-se spre mine într-o serie de gesturi codificate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera cu balamale ruginite. Confetti de cioburi de sticlă acoperea scaunul din față al pasagerului. Toată ora următoare am stat așezat acolo, așteptând ca drogul să iasă din sistemul nervos. Ghemuit peste tabloul de bord înnoroiat al acelei epave goale, mi-am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din ciment al zonei de staționare. După ce trecu de mine, Lincolnul viră, lovind cu partea stângă a barei de protecție din față apărătoarea roții din spate a mașinii abandonate în care stătusem eu. Apoi, desprinzându-se de acolo, rupse din balamale portiera deschisă a pasagerului. Când derapă lateral pe drumul de acces, ridică în aer o coloană de praf și ziare rupte ca într-o explozie. Mâinile însângerate ale lui Vaughan roteau volanul. Lincolnul urcă din nou pe bordură de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vă rog. Țin de ușă, în timp ce meșterește un moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă. Așa, despuiat, șifonierul arată schilod, orb, castrat, mutilat. De ce face asta? o întreb. — Fiindcă îmi place piesa asta, zice. Dar nu vreau să mă număr și eu printre victimele ei. Închide ușile și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aștepta și poate că-și făcea griji. Apoi închise ochii, trăgând cu urechea la zgomotele de-afară. Vântul rece scurma ca niște gheare prin stufărișul de pe acoperiș și făcea din când în când ușa putredă și veche să geamă în balamalele-i ruginite. Adormi. Când deschise din nou ochii, el își dădu seama că nu mai ploua și prin ferestruica nu mai mare decât palma de deasupra lui zări luna, ivindu-se printre norii răzlețiți. Dar nu sfârșitul ploii îi curmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiului său. Era o ușă dintr-un placaj ordinar, cu o clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre o casetă Întărită cu balamale de fier, care se afla deschisă pe podea. Grăbit, cu ajutorul tovarășului său, Își depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În teacă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lumini scăpărătoare se strecura prin crăpături. Printre plăcile din lemn căpătau, treptat, formă acele litere de foc, literele morții, „IIICOE“. Lumina picura prin toate crăpăturile ușii. Apoi explodă asemenea unui fulger care Îți ia ochii, În timp ce ușa se rotea În balamale. Gura unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apelând la toate puterile sale. Cu un pocnet sec, simți cum ceva se rupe de partea cealaltă, iar poarta se deschise larg. Se propti cu putere În cadru, ca să nu se prăbușească de-a dreptul peste ușa care ieșise din balamalele ruginite. Dinaintea lui era o cameră neluminată, complet pustie. În față Începea o rampă din trepte mici din piatră. Slaba strălucire a lunii care pătrundea pe ușa smulsă din țâțâni abia dacă era suficientă ca să permită să te orientezi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă cu balamalele înțepenite. Pe o pernuță dintr-o catifea neagră, luxoasă se odihnește un colier spectaculos, ticsit cu diamante - e cea mai scumpă bijuterie pe care am văzut-o vreodată, ca să nu mai zic pe care am ținut-o vreodată în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rîndurile lor. Începem noi să izbim ca niște berbeci în ușile alea înalte, care nici vorbă să se clintească, dar nu renunțăm așa ușor, și bum, bum, continuăm ciocăneala, închipuindu-ne că pînă la urmă o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și ai grijă să nu se stingă, marfă a-ntîia, direct din fabrică, nenorociții au devastat totul, eu le-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-și amintească domnul Președinte, au fost cîteva rateuri pînă am reușit s-o pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi știind oare Roja ce luptă se dă chiar acum în sufletul ei? Obloanele din spate le-au dat de furcă pentru că fuseseră bine închise, dar pînă la urmă au făcut rost de o rangă și le-au smuls din balamale. Ați intrat ca la voi acasă, nu-i slăbește Roja, ce să vă mai prezentați politicos, să arătați vreun mandat, ați dat buzna ca-ntr-o cocină, rîtanilor, vrea să-i sperie, încă puțin și ați fi fost gata să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Roja punînd gînd rău tocmai panoului care adăpostește o părticică din istoria Geniului, numai pe acela nu, altminteri o să intrăm toți la zdup mîine la prima oră, atît mai reușește să silabisească. Cît pe ce și zbura cu totul din balamale, zice Roja dînd să închidă ușa în urma lor, nereușind decît să o apropie cu grijă, cît să o poată propti cu un scaun. Eh, Delfinașule, pentru așa bărbățel aș țipa pe străzi în gura mare Jos Ceaușescu, Jos Partidul Comunist
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
v-a sosit și dumneavoastră rîndul, îl anunță nerăbdător Părințelul pe Roja, simțind cum ultimele acorduri ale melodiei Curistului se sting încet unul după altul. — Pe aici, îi face Roja semn Curistului, care se apropie împleticindu-se, tremurînd din toate balamalele, abia mai putînd să se țină pe picioare. Repaus, îi spune trăgîndu-i repede sub fund un scaun rămas liber la o masă din apropiere. — Au scos și sufletul din noi, reușește Curistul să pufăie printre dinți. — Să nu-mi spuneți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
parcă e un făcut, taman atunci cînd ai nevoie să stai de vorbă cu el, ia-l de unde nu-i! Se apropie șontîc-șontîc de fereastră, prvind în jos la parchetul plin ciuruit de cari, te-au cam lăsat de tot balamalele bătrîne, se gîndește ascultînd trosniturile lemnului, încercînd să facă slalom printre mizeriile aruncate peste tot. Cît de tare m-oi fi îmbătat? începe să se întrebe ducîndu-și palmele la tîmple, simțind un țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în fund, constată Tîrnăcop. — Aștia nici nu contează la număr, doi-trei intelectuali pierduți pe drum nu-i mare brînză. Potaie, care a fost obligat să-și tragă un glonț în piept, sau Petrică al cărui Guvern e scos acuma din balamale. Restul stau bine mersi în culcușurile pe care le-au rîvnit, spune Dendé. — Despre marginalizați nu spuneți nimic!? se aude din nou vocea iritată a lui Roja, noi pentu ce mama dracului mai încercăm atunci să facem ceva? — Iar a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
autobuz rablagit îi face semn cu farurile să urce pe bordură, nu-și dăduse seama că aștepta pe carosabil, oprește brusc făcînd un zgomot infernal, pîrîind din toate încheieturile, dîndu-i impresia c-o să cadă grămadă. Fluierături, bubuituri, te-au lăsat balamalele nenicule, se gîndește așteptînd să deschidă ușile, citind între timp reclamele autocolante care mai astupă din petele de rugină și găurile din tăblărie, Titan Ice, Gregorio Rizo, Agenția de Turism Caraiman, Vacanțe la Munte, Regia Autonomă de Transport București. Una
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam că mă îndrumă peste tot pe unde calc. Intonația asta călită, unde o mai auzise? Și dacă nu e doar o farsă? începe să se teamă pentru micul lui secret. — A meritat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că domnul Președinte și-a luat adio de la mașinuța lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
perioadă prea mare de timp și nici să vă extenuați încercând să realizați sarcini imposibile. Trebuie să învățați de la natură cum să faceți exerciții fizice, observând că apa care curge nu stagnează niciodată și că o ușă folosită, ale cărei balamale sunt active, nu ruginește și nu putrezește niciodată. De ce? Pentru că acestea se întrețin încontinuu și sunt aproape întodeauna în mișcare. Sun Ssu-mo În acest fragment din capodopera sa neprețuită Rețete prețioase, medicul din dinastia Tang Sun Ssu-mo concentrează pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]