7,201 matches
-
de tăceri pline de conținut, de personaje 'iuți', străbătând scene, vieți, renașteri, parcă într-o secundă. Preferați ca personaje sunt înțelepții copii, la prima vedere din cauza răzvrătitirii față de conformismul generației adulte ' care nu mai iese din tabieturi, monotonie, prudență și banal. De fapt, 'copiii care nu se mai joacă' - pe întreaga scală, de la imacularea vârstei, de la ura și disprețul față de adulți, până la înțelepciunea precoce (de tipul personajului lui Mircea Eliade), care pune pe gânduri savanți și specialiști ' reprezintă căutarea iluminării. Traumele
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
l-am crede universal, cum e grădina, poate vorbi despre diferențe culturale profunde, dar paradoxul acesta nu e decît o aparență, iar studiile de istorie a mentalităților și-au obișnuit cititorii, în Occident, să caute, în cele mai mărunte și banale lucruri, semnele diferenței. E un exercițiu care nouă, românilor, ne-a lipsit, din moment ce ne-au lipsit și astfel de cercetări. Cartea scrisă de Dolores Toma e un studiu de început de drum. Căzute în desuetudine în țările vestice, după momente
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
meu, chiți-chiți, meau!"). într-o poezie a lui Șerban Foarță e însă inclusă chiar o "înjurătură" - "pe limba păsărilor colibri": "o-rí-o tó-to-bríx i-máx ri-máx/ gal papagal sămînță de limáx/ broscolopendră-n pufuri de cocò" (Șapte unisonete). Refrenele muzicale - variații ale combinațiilor banale de silabe sonore ("tra-la, la-la") sau ale numelor vechi ale notelor muzicale ("pa-vu-ga-di-ke-zo-ni-pa") - se înrudesc și ele cu limbile imaginare; ele apar în Hora de băieți a lui Arghezi (unde se trece de la onomatopee animalică și de la bîlbîială subumană la
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
este întreținut cu o iscusință demnă de un mare scriitor. Prima analogie care ne vine în minte este aceea cu proza lui Julio Cortazar, la care ne trimite, de altfel, și Întîlnirea, bucată construită aproape în întregime din dialoguri aparent banale, în care notațiile sînt minime, iar cele două personaje (Hermine și Gudrun), rămîn învăluite într-o aură de mister. De altfel cu adevărat interesante în proza lui Hélène Lenz sînt figurile feminine, cu atît mai mult cu cît contrastul dintre
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
pentru că, oricît de mult s-ar fi asemănat ele superficial, în esență, adică prin premise și prin consecințe, distanța era incomensurabilă. întrebarea care se pune acum, după cea dintîi ediție a acestui fenomen recuperat, este una foarte simplă și la fel de banală: avem astăzi alte condiții pentru astfel de manifestări, sunt ele în măsură să trăiască prin propriul proiect și să se sustragă acelei memorii împovărătoare pe care tocmai am invocat-o? Răspunsul este, în mod categoric, unul afirmativ. Salonul național de
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
ridicolă nemulțumirea clasei politice (dar și a unei părți din populație), care se plînge că presa oferă un tablou sumbru al societății, afectînd imaginea României în străinătate, respectiv moralul populației. Presa este menită să prezinte lucrurile ieșite din comun, ne-banale, fie ele negative sau pozitive, și nu este vina ziariștilor că primele predomină în România. De altfel, presa n-a ocolit nici un eveniment pozitiv, atîtea cîte au fost acestea, majoritatea în cultură, sport și divertisment (mai rar în economie, politică
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
cu pricina erau aceleași. S-o iau cu începutul. Din cauza febrei, neputînd citi, am butonat telecomanda. Un film, un film, mi-am strigat în sinea mea: nu o capodoperă, la 38ș capodoperele se suportă greu, un film bunicel, confortabil, amabil, banal. Pe un canal era ceva s.f. E vobra de s.f-urile astea noi, cu androizi, capsule zburătoare, combinezoane care le fac pe tinerele fete să pară bărbați și pe junii necorupți să pară fetișcane, găuri negre din care se
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
peste ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul, nicidecum frumusețea. Nu poți să rămîi indiferent la comicul nebun al înșiruirii amețitoare de citate din Insula, care adînc filosofice, care banale exclamații, fiecare cu paranteza ei atentă la numele autorului. Dar cu totul altul este regimul intertextualității în Adolescent sau Spovedania, mijloacele sînt mult mai rafinate, mai puțin demonstrative, iar autorul mult mai atent la problematica vieții pur și simplu. Aici
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
moment dat, cel mai important lucru este făcutul unui sandviș. Același mereu, cu aceleași ingredinte, cu aceleași mișcări. Accesele de furie capătă o exprimare trivială, și ea aceeași. Derizoriul este în tot și în toate. Cuvintele sînt mici, chircite, conflictele banale, superficiale. Ca și atitudinea celor care le generează. Iubirea și prietenia sînt terfelite, tocate mărunt de ignoranța noastră agresivă, ascuțită bine ca și cuțitul de bucătărie care taie un castravete pentru captivantul sandviș. Zi că-i bine, robotule, și dă
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
încît, pînă la urmă, totul depinde de tine. Dacă vrei ca o femeie să fie frumoasă, chiar așa și e; dacă ți-o imaginezi urîtă, ea devine, în ochii tăi, un monstru. Cîteva capitole, înspre final, sînt dedicate incidentului, aparent banal, al unei chei pierdute. Poate că și regăsite. E, desigur, transparent, cheia vieții, a cunoașterii, a relațiilor dintre oameni. Mergînd prin noroaie, prin soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
stare a minții. Sau istoria e istorie. Sau omul n-are nimic din toate astea. Sau istoria se reduce la un singur suspin. Sau istoria poate fi descifrată după cum dorim - mare descoperire". Și această serie de variațiuni tautologice și absolut banale pe aceeași temă ar putea fi o mise-en-abyme, între atîtea altele, ale textului. În rest, "cu cît mergi mai mult spre munte, cu atît te îndepărtezi mai mult de el". În ce mă privește, ar rămîne, totuși, o întrebare, desigur
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
Zafiu Într-o inventariere cît mai completă a tipurilor de discurs pe care le producem sau le ascultăm în viața de zi cu zi, ar trebui să ajungem la un moment dat și la povestirea viselor. O activitate obișnuită, episod banal al conversațiilor familiare, dar avînd și reflexe instituționalizate: în profeții, în magie, în psihanaliză, în literatură. în literatura română visul mi se pare bine reprezentat: istoria lui locală ar putea începe cu Mănăstirea Argeșului, trecînd apoi prin Eminescu și nuvelele
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
a așa-numitelor evidențiale: cuprinzînd mijloacele lingvistice prin care vorbitorul indică sursele informației pe care o vehiculează. În genere aceste surse pot fi experiența proprie (perceptivă), o operație mentală (raționament, presupunere, creare de ipoteze) sau comunicarea de către altcineva. Un mesaj banal - de exemplu "Plouă" - poate fi însoțit de indicații asupra sursei - "Uite, plouă" (percepție directă); Probabil plouă" (inferență); "Cică plouă" (relatare) - , cu consecințe directe asupra gradului de credibilitate atribuit unei informații. Prezumtivul românesc oferă forme gramaticalizate pentru a exprima inferența - " Nu
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
mult, dar nici mai puțin decît atît. Relativa uitare de care are parte astăzi e nedreaptă. Nimeni din cei care vor să scrie despre autorii interbelici nu-l poate ocoli. Recenziile lui sînt exacte, clare, obiective și nu de tot banale. Au de la început atîta fadoare cîtă le trebuie ca să nu se faneze mai tîrziu.
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
apar deasupra foișorului și în inimile Soniei, lui Vanea, lui Astrov. Apele destinului se buciumă, vor să iasă din matcă. În sfîrșit, plouă. Nu devastator. Fierbințeala lemnului încălzit se preface în aburi și se înalță deasupra scenei. Plouă trist, monoton, banal, e cald și rece totodată. Destinul inflamat se întoarce la drumul său normal. Cu o singură diferență. Este asumat acum. Prezența cuplului de la oraș a perturbat minți și ritmul clar al trecerii timpului, agresîndu-i pe cei trei muncitori ai moșiei
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
și leneș, întîrziat și inutil reușește, Șerban Pavlu și ratează absolut Marius Chivu, care-și lungește nepermis orice popas în scenă, ieșind din tiparele regizorului. Furtuna a trecut. Oaspeții - Serebreakov, Elena, Astrov - au plecat, luînd cu ei speranța, lăsînd însă banala rutină bucolică. Vanea și Sonia desprind "nava" de la uscat. Și chioșcul pleacă, învîrtindu-se ca un carusel. Lumea lor redevine o insulă. Au rămas pe mal, ca doi superbi artiști, regizorul Yuri Kordonski și scenografa Elena Dmitrakova. Acest spectacol cu Unchiul
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Preferințe și obișnuințe aparent nesemnificative, ignorate de istoricii lipsiți de imaginație, sunt studiate de Adrian Cioroianu cu atenție. Prin exploatarea inteligentă - și inspirată - a acestui neconvențional material documentar se ajunge la revelații. Așa se întâmplă, de exemplu, în articolul despre banala "eugenie", articol care poate fi considerat o capodoperă a genului: "Poet de-aș fi, i-aș scrie o odă. Ca mulți dintre noi, eugenia s-a născut și și-a trăit tinerețea în socialism; fidelă ca o măicuță îndrăgostită de
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
oare naturalismul o continuare a uneia din laturile școlii romantice? Demistificarea, "colțul din natură" zugrăvit fără menajamente, predilecția pentru mediile insalubre, pentru, în genere, problemele umane dificile sînt certe ecouri postromantice în prozele lui Macedonski (Pe drum de poștă, Dramă banală, Nicu Dereanu, Între cotețe). "În lirică se pot detecta doar reminiscențe livrești sau reverberări ale spiritului poetic la ideologia curentului (...). În Noaptea de februarie capătă relief teza determinismului social, conform căreia mediul marchează decisiv destinele umane ("își urma osînda vieții
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
muncă" - spune liricul). Apologia femeii decăzute, împinsă la prostituare de societatea coruptă și nedreaptă, dar păstrîndu-și puritatea sufletească, era des întîlnită la romantici. Totuși, scenariul poetului (care descinde efectiv într-o "casă publică"), descrierea interiorului imund unde se consumă "drama banală" și întîrzierea asupra detaliului respingător sînt note naturaliste". De relevat, ca o trăsătură caracteristică, în această direcție, antisentimentalismul poetului, evoluînd pînă la un cinism vizibil mai cu seamă în Idilele brutale: Trecînd peste inițiala accepțiune erotică clasicizantă (dragostea naturală, viguroasă
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
expresie etc.), ci aducînd în prim plan viața cotidiană de atunci: aflăm cum erau "ceaiurile", cum se distrau totuși tinerii, cum viața curgea pe un făgaș egal, nu prea zbuciumat. Lecția acestei perspective este foarte importantă: a existat o viață banală, au existat probleme de familie și altele deși, în aer pluteau (așa ne-au făcut să credem literaturile "înalte") artificiale "probleme mari". O femeie se plimbă cu soțul ei sub clar de lună. Nu știe că acesta a înșelat-o
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
aventurile nu rămâne aproape nimic. Ce se întâmplă? Un prozator care dă totul la maximum De fapt, senzația de nemaivăzut este creată în mare măsură de modul de-a povesti. Talentul literar al autorului transformă fiecare întâmplare, chiar și una banală, într-un eveniment. Dacă el istorisește, de exemplu, cum a sustras un crap din acvariul de la Constanța și l-a făcut saramură, acțiunea devine pasionantă, ca un film cu James Bond. Dacă relatează o criză de nervi făcută de una
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
s-au mai putut auzi, la cinema, dialoguri în românește, le auzim acum, cu ocazia Țăcăniților. Dar cum? Sub forma unui dublaj nefericit, al unui film turnat - la noi - în franceză ( cu distribuție mixtă și cu echipă tehnică română). O banală subtitrare ar fi fost, în acest caz, o soluție mult mai igienică. Dar un subconștient "filmați, băieți, filmați, numai filmați românește" a stat, probabil, la originea unei așa-zise variante românești. Doar că dublajul trage filmul (și mai) în jos
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
nu sînt, ca cititor, doar un hedonist, cum ziceam la început. Sînt un cititor care nu s-a maturizat și iubește basmele. Unul căruia îi place să citească cele mai trăznite istorii. Dar care, atenție!, nu se plictisește de cele banale. Pur și simplu fiindcă adoră ficțiunile, tot ce iese din imaginația omului și e pus pe hîrtie sub forma unor întîmplări, personaje, discuții sau emoții. Știți ce simt eu cînd citesc? Că mi se îngăduie să zbor pe altă planetă
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
reveniri - de aici senzația de discurs liber, neconvențional - uneori sunt izbitoare salatele lexicale cu care D.V. își asortează discursul, în care arhaisme și neologisme din limba engleză produc contraste comice. Spațiile în care autorul investighează cotidianul și evenimentele lui aparent banale, în care realitatea este microscopată, sunt: scara blocului, strada, magazinul, fragmente importante fiind ocupate (și) de amintirile din copilărie (aici își face loc o nostalgie călduță și asumată): "Mă uitam cu jind la vremea prunciei cum treceau aiurea căruțele cu
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
niciodată și își închipuie doar că ar fi pierdut. Și în București trăim cu toții în bună măsură într-o geografie imaginară, în care reconstruim străzi, clădiri, parcuri așa cum ar fi trebuit să arate ca să treacă într-adevăr frumoase și acum. Banala înțelepciune - frumusețea e în ochii privitorului - face din nostalgie un puternic stimulent mental, un subtil excitant al imaginației, mai curînd decît al memoriei. După Boym există două categorii de nostalgie, în funcție de felul în care ne focalizăm pe una din componentele
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]