1,470 matches
-
pe pământul cărora munceau coloni, sclavi, liberți, dar și țărani autohtoni (daci), care își însușeau terminologia agricolă romană. Romanizarea Daciei propriu-zise nu a fost uniformă: ea s-a dovedit mai intensă în apusul Transilvaniei, unde se aflau orașele importante, în Banatul răsăritean și Oltenia, în partea de apus a Munteniei, aflată între Olt și "limes transalutanus". Teritoriul Dobrogei a cunoscut și el o intensă romanizare, cu excepția coloniilor grecești de pe litoralul pontic. Pe linia Dunării dobrogene se aflau localități rurale getice, romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sens. Ele dovedesc, cu mare precizie, că termeni de origine latină foarte veche s-au păstrat nu pe valea Dunării, unde i-ar fi putut aduce, în mod firesc, valul de emigrație din Peninsula Balcanică, ci în regiunea vestică a Banatului și a Transilvaniei. Astfel, avem cuvinte ca "nea", "păcurar", "june", "curechi", "moare", "pedestru", întrebuințate în această zone. Păstrarea acestor cuvinte latine denotă că limba română este cea mai apropiată dintre toate limbile romanice de vorbirea populară și cea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că Țara Românească cuprindea 17 ținuturi (județe), adică 17 "voievodaturi"! El echivala, în cunoștință de cauză, unitățile administrative existente (județele) cu vechile formațiuni politice, voievodatele.32 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților După încercarea regalității de a organiza banatul de Severin, în 1233, se face deja simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc. Hurmuzaki, I, p. 153-154). În 1238, noul rege al Ungariei, Bela IV, la îndemnul papei Grigore
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătrunderea lor la sud-est de Carpați (zona de curbură), o altă pătrundere ungurească se produce în partea de vest a regiunii, la apus de Olt, unde regatul arpadian a instituit un cadru politic nou prin înființarea, în aceste teritorii, a Banatului de Severin, punct de sprijin al dominației sale asupra Țării Severinului. Aceasta presupunea, în condițiile geopolitice date, izolarea formațiunilor politice românești dintre Olt și Dunăre de țaratul vlah de la Târnovo, un aliat posibil, firesc. Regalitatea ungară urmărea să controleze Dunărea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmărea să controleze Dunărea olteană, țel fixat prin instituirea Banatului de Severin, centură militară, formațiune teritorială de frontieră (marcă) ce includea estul Banatului și vestul Olteniei. În 1233, documentele menționează aici pe Luca, primul "ban de Severin". Instituția militară a "banatului" era motivată de apărarea văii Dunării față de cumani și de vecinătatea statului Asăneștilor. Organizarea bisericească a provinciei de la apus de Olt a fost vizată deasemeni de regalitatea ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
văii Dunării față de cumani și de vecinătatea statului Asăneștilor. Organizarea bisericească a provinciei de la apus de Olt a fost vizată deasemeni de regalitatea ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu. Odată pusă fundația politică (banatul), în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga), pentru convertirea locuitorilor ("multitudo gentium") Severinului. Românii erau asaltați deoarece la sud de Carpați, ca și la est, în Episcopia cumanilor, catolicismul era o armă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se referă) la întreaga țară a Severinului, cu formațiunile politice existente, "până la râul Olt". Regele Ungariei, Bela IV, le acorda un privilegiu (Diplomă) prin care ei beneficiau (primeau) în stăpânire mai multe ținuturi românești, dintre care cel mai însemnat era Banatul Severinului. După retragerea tătarilor, Banatul a fost reluat de unguri, în 1243, când este menționat ca ban, Ștefan Csak. Și Iorga arată că țara de dincolo de Olt (Oltenia) urma să se prefacă într-un teritoriu de cruciată, "într-o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în 1291, în favoarea bulgarilor. Și în felul acesta, practic, el pune stăpânire pe teritoriul românesc de la sud de Carpați, inclusiv pe Banatul ungar de Severin. Coincidența acestei prezențe tătărești neîndoielnice în regiunile de la sud de Carpați, unde se va închega tocmai în acești ani statul Țara Românească, cu data pe care a vehiculat-o tradiția despre "descălecătoare" (întemeiere), 1290, și cu evenimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Velbujd. Deducem că, în anii 1330-1331, românii, bulgarii și tătarii alcătuiau o coaliție sui-generis. Dar aveau și adversari puternici: bizantinii, cu flota de pe Dunăre, și sârbii, care, după lupta de la Velbujd, au pătruns în Țara Românească și au cucerit Banatul Olteniei, dar s-au retras, conform. unei cronici sârbe târzii.19 Campania militară a regelui Carol Robert împotriva lui Basarab, din 1330, a pornit fără nici o legătură cu împrejurările din sudul Dunării. Războiul a fost precedat de o stare conflictuală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
CUVÂNTUL BANATULUI, revistă apărută la Timișoara săptămânal, între 8 septembrie 1922 și 30 septembrie 1923. Colaboratori: Constantin Cehan, D. Iov, Const. Râuleț, Camil Petrescu (3 decembrie 1922). La 22 octombrie 1922 apare un supliment cu ocazia încoronării regelui Ferdinand la Alba Iulia
CUVANTUL BANATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286616_a_287945]
-
reacția ascultătorilor. Alături de balade fantastice, dintre cele mai vechi, numeroase sunt baladele vitejești, din care cel mai bogat reprezentat este ciclul Novăceștilor: Gruia lui Novac, Turcul și Novăceștii, Novac vinde pe Gruia. Prin tematică și circulație, unele balade sunt caracteristice Banatului: Roman Voinicul, Stoican, Rozan etc. Chiar balade cunoscute au variante specifice acestei zone: Corbea devine Mârza, iar Doicin bolnavul se numește aici Iovan. Ciclului familial îi aparțin doar câteva balade: Turcul și soru-sa (motivul „nevasta vândută”), Iancu Sibiiancu și Stoican
CORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286414_a_287743]
-
titular definitiv al Liceului „Traian Doda”. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Regale de Geografie și, în urma publicării unor studii de geografie și de geologie, membru al Academiei Germane din München. A întemeiat și a condus revista „Banatul literar” (1934-1938). Debutează cu poezii mărunte și articole despre folclor în 1906, continuând să colaboreze susținut la un număr relativ mare de periodice, între care „Drapelul” (Lugoj), „Izvorașul”, „Șezătoarea”, „Foaia diecezană” (Caransebeș), „Tudor Pamfile”, „Neamul românesc”, „Conștiința națională” (Craiova). Publică
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
Craiova, 1935; De prin secoli..., Craiova, 1936; Peisagii și simfonii, Craiova, 1936; Din viața scriitorilor, I-II, București, [1937]; Monografia satului Lisaura (în colaborare cu Gh. Mihuță), Suceava, 1939; Activitatea poetică a scriitorului Ioan Alex. Bran-Lemeny, Craiova, 1944. Culegeri: Mărgăritarele Banatului Mare, Timișoara, 1925; Basme, istorioare, legende și anecdote, București, 1926; Balade, Timișoara, 1927; Basme și istorioare, Timișoara, 1927; Doine și romanțe, Balade, legende, strigături la joc, Timișoara, 1927; Legende, Timișoara, 1927; Snoave, Timișoara, 1927; Anecdote din popor pentru popor, Timișoara
COSTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
din Căraș (1940), îmbină reportajul și analiza sociologică - modalități de expresie care, odată cu dezvoltarea școlilor românești de folclor și sociologie, începuseră să capteze tot mai mult atenția scriitorilor din ultimii ani ai epocii interbelice - într-o adevărată monografie spirituală a Banatului anilor ’30. Marcate nu de puține ori de stângăcii literare, dar având întotdeauna un anumit farmec al expresiei „neaoșe”, evocările lui B. reușesc, atât prin generozitatea viziunii - cartea include aspectele cele mai diverse, de la cele geografice și economice la cele
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
toată buna lor voie la punctele cele mai periculoase, anume la marginile Cumaniei și dincolo de Dunăre contra bulgarilor, totuși împrejurarea că curând după aceasta ținutul Severinului primi în frunte-i bani ungurești (adecă comandanți de granițe) și fu prefăcut în banat (ținutul unei comande de granițe) dovedește că ei au uzat puțin timp de drepturile lor. Cumania proprie, adecă Moldova și Valachia, cu toate că li se hărăzise, pare a nu fi fost în posesiunea și uzufructul lor decât prea puțin sau deloc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
degenerară în acte de dușmănie. Hotărî să silească pe rege la continuarea războiului cu turcii, puse deci pe neașteptate o cursă în calea regelui ce se-ntorcea fără nici o bănuială cu oștirea sa prin partea Valachiei ce se ținea de banatul Craiovei, îl atacă dușmănește cu săgeți otrăvite și cu alte proiectile omorâtoare și, la trecerea lui în Ungaria, îl puse într-o stare atât de grea încît trupele crăiești au fost silite să răzbată puind la mijloc întreaga lor bărbăție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
altercație, zâzanie. în unele documente din prima jumătate a secolului al XIX-lea se interzicea consumul de pâine de grâu amestecat cu secară sau cu neghină. În 1831, de pildă, în urma unei mari epidemii de holeră, Episcopia Ortodoxă din Vârșeț (Banatul de Sud) cerea românilor, printr-o circulară, să nu mănânce „pâne necoaptă bine”, făcută din „bucate [= grâne] crude, cu săcară și cu neghină amestecate” (55). Nu numai consumul involuntar de neghină și de măselariță produce ceartă și nervozitate în cadrul comunității
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
condițiile cu cari convenea cu proprietarul și aceste condiții, îndealtmintrelea cam uniforme peste tot locul, sunt originea clăcii și a dijmei. Cu desăvârșire aceleași raporturi domneau în Ardeal și Ungaria. Și aci pământul romînilor: Făgărașul, Maramurășul, cele opt ținuturi ale Banatului de Severin, Munții Apuseni, sunt împărțite între gințile războinice de români așezate acolo, sunt inalienabile, sunt proprietatea lor. Celălalt pământ, domnesc sau regal, fusese dăruit parte la nobili unguri, parte sașilor colonizați, parte nobililor români. Dar, gințile libere înmulțindu-se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a Banatului Timișorii, provincie locuită în cea mai mare parte de români. Ea prezinta un îndoit interes, întîi asemănările cu starea de lucruri de la noi, apoi tabloul unei populațiuni române guvernate de maghiari. Era un timp - zice autorul - în care Banatul Temișorii se numea grânarul monarhiei austriace pentru că aci se cultivau aproape esclusiv grâu și porumb, iar recoltele rele erau necunoscute până-n anul 1863. Înaintea acelei cumplite veri, fusese treizeci de ani de-a rândul recolte bune. O singură recoltă rea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
scria.. Republica Ploieștilor": "Visul de aur al românilor este de-a întemeia un puternic stat român care s-ajungă de la Nistru pân-la Tissa, de șa marginile Galiției până la Dunăre, și care să cuprinză Basarabia, Bucovina, Transilvania, Moldova, Țara Românească li Banatul Temișorii... Aceasta e coroana pe care voim a o pune pe capul regilor sau a conducătorilor noștri". (Ne mirăm de enorma îndrăzneală a d-nilor de la "Pester Lloyd" de-a cita anume o foaie care n-a existat niciodată în România
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o abordare mai degrabă pasivă a acestei realități sociale, o atitudine de expectativă din partea locuitorilor, aceștia așteptând ca problemele comunității să fie rezolvate în primul rând de primărie, sau de alte instituții ale administrației locale sau de către stat. Se disting Banatul și zona centrală a Transilvaniei (Brașov-Sibiu), ai căror locuitori preferă să se informeze în mod direct și activ în legătură cu proiectele și programele desfășurate la nivelul comunității lor. În ce privește cea de a doua dimensiune a capitolului, cele două sate vizate trăiesc
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Europe and the Soviet Union. London: Westview Press. Gangolea, Lia. 1995. Obiceiuri de Crăciun în Țara Oltului, în volumul Istorie și tradiție în spațiul românesc, culegere de studii, Sibiu. Gavreliuc, Alin. 2003. Mentalitate și societate. Cartografii ale imaginarului identitar din Banatul contemporan. Timișoara: Editura Universității de Vest. Geertz, Clifford. 1972. Myth, Symbol and Culture. Cambridge: Mass: American Academy of Arts and Sciences. Geertz, Clifford. 1973. The Interpretation of Cultures. New York, Basic Books, apud J. P. Gone, P. J. Miller și J.
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
important de lucrări ce au ca element central etnicii germani, mai precis șvabii din Banat, mulți dintre ei fiind de asemenea deportați În Uniunea Sovietică sau Bărăgan la muncă forțată. Principalele colecții de mărturii Înregistrate de Smaranda Vultur, Germanii din Banat și Istorie trăită, istorie povestită: deportarea În Bărăgan, 1951-1956, abundă de povești marcante despre suferința umană și servesc drept surse fundamentale și inestimabile În construirea istoriei comunităților de șvabi din perioada celui de-al Doilea Război Mondial și din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
The Jewish Catastrophe, 1933-1945, Perennial, New York, 1993. Vezi Radu Ionid, The Holocaust in Romania: The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944, Ivan R. Dee, Chicago, 2000. Lucrări valoroase din acest punct de vedere sînt Germanii din Banat a Smarandei Vultur, Donbas, o istorie deportată a lui Doru Radosav și Tief in Russland bei Stalino: Erinnerungen und Dokumente zur Deportation in die Sowetunion, 1945, și Ich Weiss dass du Mein Vater Bist, Aber ich Kenne dich nicht - Erzahlungen
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
MAGAZINUL ARDEALULUI ȘI BANATULUI, publicație apărută la Timișoara, anual, între 1937 și 1939, redactori fiind Teodor Bălos și Carol Iacob. Primul număr are titlul „Magazinul Banatului”, iar cu numarul următor subtitlul devine „Ediție de propagandă pentru dezvoltarea vieții culturale, sociale și economice naționale”. În afara
MAGAZINUL ARDEALULUI SI BANATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287952_a_289281]