2,062 matches
-
peretele barăcii, strigând să se ivească fantoma lui nea Vasile dacă are curaj, și atunci la început nu s-a întâmplat nimic, dar apoi s-a auzit mișcare în baracă și un mârâit și scârțâieli și gemete, și deodată toată baraca s-a zguduit, iar eu m-am speriat atât de tare, că era să scap ciocanul din mână, și am văzut că și Zsolt se făcuse alb ca varul, și știam c-ar trebui s-o rupem la fugă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Zsolt se făcuse alb ca varul, și știam c-ar trebui s-o rupem la fugă, dar m-au apucat crampele la stomac, de nu puteam să fac nici o mișcare, nu s-au mișcat nici ceilalți, stăteam toți patru în fața barăcii, țintuiți locului, și atunci am văzut cum de sub roțile mari ale barăcii se ivește mâna unui schelet, Csabi a strigat, Doamneajută, s-a zis cu noi, iar mâna a început să tatoneze pământul din jur, am vrut să strig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o rupem la fugă, dar m-au apucat crampele la stomac, de nu puteam să fac nici o mișcare, nu s-au mișcat nici ceilalți, stăteam toți patru în fața barăcii, țintuiți locului, și atunci am văzut cum de sub roțile mari ale barăcii se ivește mâna unui schelet, Csabi a strigat, Doamneajută, s-a zis cu noi, iar mâna a început să tatoneze pământul din jur, am vrut să strig și eu, dar n-am putut să scot nici un sunet, și atunci lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
una vie, și atunci am văzut că mâna scheletului nu-i a unui schelet, capătul unei cârje, apoi cârja a zburat printre roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea, s-a ridicat în genunchi, apoi și-a întins mâna, a tras de sub baracă un mare rucsac verde, a scos din el o sticlă de un litru, după care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea, s-a ridicat în genunchi, apoi și-a întins mâna, a tras de sub baracă un mare rucsac verde, a scos din el o sticlă de un litru, după care și-a pus sub braț o cârjă și, icnind, s-a ridicat în picioare, atunci am văzut că era foarte slab și foarte înalt, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din el o sticlă de un litru, după care și-a pus sub braț o cârjă și, icnind, s-a ridicat în picioare, atunci am văzut că era foarte slab și foarte înalt, chiar cu un cap mai înalt decât baraca, a scos cu dinții dopul de plută din sticlă, l-a scuipat pe acoperișul barăcii, a tras cu sete o dușcă din sticlă și de-abia după aia ne-a întrebat cine dracu’ suntem și ce pizdamamiinoastre căutăm acolo. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cârjă și, icnind, s-a ridicat în picioare, atunci am văzut că era foarte slab și foarte înalt, chiar cu un cap mai înalt decât baraca, a scos cu dinții dopul de plută din sticlă, l-a scuipat pe acoperișul barăcii, a tras cu sete o dușcă din sticlă și de-abia după aia ne-a întrebat cine dracu’ suntem și ce pizdamamiinoastre căutăm acolo. Între timp, Zsolt își recăpătase culoarea, a luat poziția de drepți și a salutat spunând, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și Csabi, apoi sticla a ajuns la mine, am luat și eu o înghițitură, era o pălincă iute de prune, atât de tare, că m-a apucat tusea, iar când am lăsat sticla jos, am văzut că se deschide ușa barăcii și, unul după altul, ies trei câini ciobănești uriași, fiecare era cam cât un Saint-Bernard, aveau capete mari și rotunde ca de urs, s-au oprit dinaintea noastră, nici nu lătrau, nici nu mârâiau, ne priveau numai, dar și-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la repezeală, mare păcat că n-a putut să-și ia rămas-bun de la el așa cum s-ar fi cuvenit, iar acum, deși e aici de-o juma’ de zi, nu și-a luat încă inima-n dinți să intre în baracă, unde numai ce le dăduse drumul câinilor să dea o raită, el își aduce aminte de rulota asta încă din copilărie și se teme de amintiri, deși, putem să-l credem pe cuvânt, nu-i un fricos, nici nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-a dat el seama imediat că pe unii ca noi te poți bizui, pe urmă a arătat spre un scaun și o masă și o umbrelă de camping, sprijinite de baracă, zicându-ne să fixăm umbrela pentru început și să punem masa și scaunul sub ea, c-ar vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-ne să fixăm umbrela pentru început și să punem masa și scaunul sub ea, c-ar vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile din baracă, să vadă el ce i-a lăsat bătrânul moștenire. Ne-a fost destul de greu să înfigem umbrela în pământul argilos, iar când am reușit, n-am putut s-o fixăm să stea deschisă, s-a tot strâns de vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu greu, și-a pus cârjele dinainte, pe masă, s-a lăsat pe spate în scaun, s-a șters pe față, spunând apoi că, după părerea lui, acum e pregătit, așa c-ar fi bine ca doi să intre în baracă și să-nceapă să scoată de-acolo tot ce poate fi mișcat din loc, iar ceilalți doi să le-adune într-un maldăr, pe urmă o să se uite și el la lucrurile alea, până acum curajul i s-a redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușii și aruncatul unei priviri înăuntru, însă a văzut atâtea lucruri familiare lui, că se și speriase, așa că cel mai bine-ar fi să ne apucăm de treabă repede, fiindcă sunt destul de multe de scos. Zsolt o și pornise spre baracă, chemându-mă și pe mine, eu nu prea aveam chef, dar nici să mă-mpotrivesc nu-mi convenea, ei, și cum ne îndreptam noi spre baracă, câinii și-au ciulit urechile, au început să mârâie, și de-abia atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de treabă repede, fiindcă sunt destul de multe de scos. Zsolt o și pornise spre baracă, chemându-mă și pe mine, eu nu prea aveam chef, dar nici să mă-mpotrivesc nu-mi convenea, ei, și cum ne îndreptam noi spre baracă, câinii și-au ciulit urechile, au început să mârâie, și de-abia atunci am băgat de seamă că toți aveau o ureche tăiată, iar caporalul s-a răstit la ei să se așeze, că noi nu trebuie să fim păziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se clintească, iar eu m-am gândit că tot e bine că Zsolt m-a ales pe mine și nu pe Jancsi sau pe Csabi, pentru că înăuntru măcar de câini nu trebuie să ne fie frică. Când urcam spre ușa barăcii pe cărămizile pe post de trepte, mi-am adus aminte ce spusese Csabi despre fantome și-am simțit cum mi se moaie picioarele și mă fac moale ca o cârpă, m-am uitat la câini și m-am agățat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
început n-am prea văzut nimic, doar prin ușă pătrundea o geană de lumină, iar eu stăteam chiar în ușă, acoperind-o pe jumătate, dar când Zsolt a smuls prelata veche de la geam, s-a putut vedea destul de bine, în baracă era, într-adevăr, o harababură de zile mari, în mijlocul încăperii, pe un taburet, trona un gramofon cu o pâlnie uriașă, în jur podeaua era plină de ziare mototolite, cutii de conserve și sticle de bere, m-am și împiedicat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zis lui Zsolt să mă ajute, și așa, în doi, am reușit s-o urnim până la ușă, Zsolt mi-a spus că dacă-i așa al dracului de grea, s-o lăsăm la urmă, ei, și atunci am văzut că baraca se golise aproape pe de-a-ntregul, înăuntru, lângă un perete, mai rămăsese doar un prici din scânduri, sprijinit pe niște cărămizi, Zsolt a adunat de pe el rufăria de pat și pătura jegoasă, a luat și una din scânduri, cărându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe jos, lângă celelalte, numai că apoi m-am răzgândit și mi-am băgat-o în buzunar. După ce am aruncat pe ușă și ultima scândură de la prici, am apucat canistra și am ieșit și noi, cu chiu cu vai, din baracă, fiul lui nea Vasile stătea tot acolo, pe scaunul de camping, scărpinând unul dintre câini pe ceafă, în timp ce Jancsi și Csabi adunau boarfele într-o grămadă. De cum a dat cu ochii de noi, caporalul ne-a cerut să-i ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am putut lua parte, măcar atât să facem și noi, să-i aducem un ultim pios omagiu, cum om putea și noi, iar acum o să ne arate el cum fac mocanii o mămăligă-mămăligă adevărată, unul să se ducă-n spatele barăcii după lemne, iar ceilalți să-l ajute să desfacă pungile și valizele ca să sorteze, în sfârșit, tot calabalâcul ăsta, așa că ne-am apucat atunci să golim pungile, am aruncat conținutul, hăinărie și petice, pe jos, am deschis pe rând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apoi, copil, crezuse multă vreme că și taică-su va fi fost, în taină, vreun rege detronat spre binele norodului. Între timp se-ntorsese și Jancsi cu apa, și Csabi cu trei bucăți mari de lemne. Caporalul a scos de sub baracă un ceaun înnegrit de funingine, a turnat în el vreo doi litri de apă din găleată, aruncând restul pe jos, apoi a răsturnat găleata, a scos din buzunar un briceag, a înfipt de vreo trei ori lama cuțitului în fundul găleții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a privit câteva clipe, apoi împingând cu piciorul ligheanul vechi de tablă al lui nea Vasile spre noi, ne-a spus că ne mai cere o ultimă favoare, ar dori să luăm fiecare câte-o cârpă și să spălăm puțin baraca pe dinafară, doar cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el o să facă focul sub ceaun, iar apoi, după datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apa asta dintâi, pe urmă l-am umplut din nou, mai grijuliu, și l-am dus celorlați, Csabi mi-a pus în mână o cravată mototolită, eu am muiat-o în apă, apoi am început să frecăm pereții exteriori ai barăcii, Zsolt mi-a șoptit că suntem norocoși că nu interiorul trebe să-l spălăm, iar eu i-am șoptit la rându-mi că tare mi-e teamă c-o s-o facem și pe asta, dacă depinde de câinii ăia blestemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să ajungem acolo, să avem și noi profitul nostru, dar Zsolt n-a mai spus nimic, și-a aruncat cârpa în lighean, a oftat adânc, apoi a luat-o, a stors-o de apă și a continuat să frece peretele barăcii. În timp ce noi lucram, caporalul ședea pe scaun, răsfoind cartea aia groasă de istorie, deodată am văzut că s-a ridicat în picioare, a aruncat cartea pe jos, a turnat peste ea mai bine de un litru de spirt și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îl amenința cu creanga, câinele se ferea de lovitură fără să se uite la el, îi ocolea scaunul, se culca apoi la loc lângă ceilalți doi câini, peste un timp un altul se ridica și dădea o tură în jurul caporalului. Baraca era la fel de cenușie ca atunci când începusem s-o spălăm, deși am îndepărtat o parte din mizerie, apa din lighean se înnoroise, nici n-am mai muiat cârpele în ea, am văzut că și ceilalți se uitau mai mult la caporal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]