KorAP: Find »[drukola/base=barbară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...88 >

2,181 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

e acela. Mă întorc mai târziu, ca să-ți faci exercițiile. — Poți să-mi dai în scris chestia asta? strigă Mark după ea. Domnișoara Gillespie o salută pe Karin cu o fluturare a mâinii. Karin atinse ușor brațul îngrijitoarei. La plecare, Barbara își îndoi degetele spre Weber. Somitate. Deci într-adevăr îl recunoscuse. Weber se întoarse spre Karin, care clătina din cap admirativ. —Îngerul păzitor al fratelui meu. Aș vrea eu, izbucni Mark. Aș vrea eu să mă păzească. De tine. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu came sau cum le-o zice. Învârti cheia, iar mașina se deschise. El dădu ocol până la ușa din dreapta și urcă înăuntru. Și cum s-a purtat cu asistenta, domnișoara...? Știa numele, dar o lăsă pe ea să-l spună. —Barbara. Chiar știe să-l ia, nu-i așa? Ai spune că vorbește altfel cu ea acum decât ar fi vorbit înainte? Ea privi pe fereastră, la câmpurile întinse. Spuzeala verde a preriei de iunie. Clătină din cap. —Greu de spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu ojă fucsia. Cuvintele ei se îngreunară de nedreptatea iubirii. Poftim - ați vrut poze care să-l stimuleze. Un chip familiar se ivi brusc în fața lui Weber. Probabil că propria lui piele înregistră schimbări de conductibilitate. —Ați cunoscut-o pe Barbara. După cum ați observat, e total în limbă după ea. Femeia zâmbea trist spre aparat, iertând mașinăria și pe cel care o manevra. Da, spuse Weber. Știi cumva de ce? —Păi, m-am gândit. Reacționează la ceva din ea. Încrederea ei. Respectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dar aplecat deasupra unei gropi fără fund. Nu crezi că sunt om? Nu știu ce să spun, îl imită Mark. Tu ce părere ai? Ochii lui de erbivor alunecară spre o mișcare din spatele lui Weber. Hei! Păpușica Barbie! Weber se întoarse, surprins. Barbara Gillespie stătea chiar lângă el, într-un costum strâmt, ocru, potrivit pentru un interviu de angajare. Îl salută discret într-o fracțiune de secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o schimbare totală de ulei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
secundă, înainte să i se adreseze lui Mark. —Domnule S.! Te așteaptă o schimbare totală de ulei. Mark îi aruncă o privire lui Weber, plină de veselie interzisă. — Stai liniștit. Nu e nici pe departe așa de interesant cum sună. Barbara îl privi pe Weber. —Să vin mai târziu? Aveți nevoie de mai mult timp numai voi doi? Complicitatea tacită îi tăie elanul lui Weber. — De fapt, tocmai puneam punct. Ea îi aruncă o privire furișă, aproape o interogație. Se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
interogație. Se întoarse spre Mark și arătă spre baie. —Ai auzit ce-a spus domnul doctor! Cu o sforțare, Mark se ridică în picioare. Intră pe ușa băii, dar ieși imediat. Oh! S-ar putea să am nevoie de ajutor. Barbara clătină din cap. Nu mai spune, dragă. De data asta să lași prosopul pe tine, da? Mi-a spus „dragă“. Ai auzit-o, nu-i așa, dom’ psihiatru? O să depui mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Barbara clătină din cap. Nu mai spune, dragă. De data asta să lași prosopul pe tine, da? Mi-a spus „dragă“. Ai auzit-o, nu-i așa, dom’ psihiatru? O să depui mărturie la tribunal? Când ușa se închise din nou, Barbara se întoarse spre Weber. Îi susținu privirea: din nou, aceeași familiaritate intimidantă. —Puteți să notați, vă rog, că apetitul lui sexual nu pare deloc afectat? Weber își atinse lobul urechii. —Scuzați-mă dacă vă pun cea mai stupidă întrebare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
N Shop, copleșit de senzația unei relații colegiale. Preriile virgine din Nebraska erau un vis, după terenurile minate din Long Island și Manhattan. Și totuși avusese două zile la dispoziție ca s-o identifice pe femeia asta, dar nu reușise. Barbara încercă să nu zâmbească. Aș fi ținut minte dacă ar fi fost așa. Deci știa cine este el, poate chiar îl citise. Ce treabă avea o îngrijitoare de la un azil, trecută de patruzeci de ani, cu niște cărți ca ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Ținea un prosop în fața corpului său gol. Căciulița tricotată dispăruse, lăsându-i la iveală smocurile de păr care-i creșteau la loc. Copilăros, îi zâmbi îngrijitoarei sale. —Sunt gata să-mi iau porția de durere, doamnă. Arcuindu-și ambele sprâncene, Barbara se scuză pe un ton ciudat de intim, ca și cum ei doi ar fi crescut la trei case unul de altul, ar fi fost colegi de școală primară, și-ar fi scris sute de scrisori, ar fi flirtat într-o seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
plece acasă, să-și reia rondul de colocviu, sală de clasă, laborator și masă de lucru, rutina care-i oferise, la maturitate, un grad total nemeritat de reflecție productivă. Dar înainte să plece, mai trebuia doar s-o întrebe pe Barbara Gillespie despre schimbările lui Mark din ultimele săptămâni. Desigur, avea observațiile doctorului Hayes și ale lui Karin. Dar femeia asta era singura care-l vedea constant pe Mark, fără vreo implicare care s-o influențeze. Se așeză în hol, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă ar fi avut din nou optsprezece ani și s-ar fi dus la balul de absolvire. Se uita la ceas din două în două minute. A patra oară, țâșni în picioare, speriind-o pe femeia cu jacheta, care, îngrozită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se învârtă pe lângă ușa închisă a camerei lui Mark, trăgând fără rușine cu urechea. O auzea pe femeie vorbind și râsul înfundat al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
al lui Mark. Sună telefonul. Băiatul înjură și strigă: —Vin, vin imediat. Nu te ambala așa, ce naiba. Vocea Barbarei se auzi, mângâietoare, peste zgomotul mobilei trântite. —Nu te grăbi. Or să te aștepte. Weber bătu la ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă o tăcere șocată. Doamne! Unde ești? Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
chiar acum. M-ai auzit? Se aplecă demonstrativ. Închid. Puse receptorul în furcă. Îl ridică din nou, ascultând. Se întoarse spre ceilalți, strălucind. Acceptă fără comentarii întoarcerea lui Weber. Plutea. —N-o să-ți vină să crezi cine era! Karin S.! Barbara îi aruncă lui Weber o privire și se ridică. Am multă treabă, anunță ea. Ciufuli capul gol al lui Mark Schluter și trecu repede pe lângă Weber. Weber îl lăsă pe Mark, care radia, și o urmă pe coridor. —Domnișoară Gillespie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ai torturat destul până acum? Trebuia să te dai drept ea? Ea unde e? Ce-ai făcut cu ea? Un strigăt răsună dinspre cei doi frați. Weber se întoarse cu spatele, în timp ce zgomotul străbătu coridorul, o ajunse din urmă pe Barbara Gillespie și-i dădu dreptate. Experimentul îi scăpase din mână. Dar rezultatele îi aparțineau cu totul. În seara aceea, rememoră cu Sylvie întâmplările zilei. Cum se jucaseră Mark și prietenii lui de-a cursele de mașini, ca și cum n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Weber. Mai am ceva de lămurit cu personalul medical înainte de plecare. Se întoarse la clinică și se strecură înăuntru. Recepția părea o linie de start pentru o cursă cu cărucioare cu rotile. Weber se apropie de birou și întrebă de Barbara Gillespie. Pulsul i se accelerase, vag vinovat. Recepționera o chemă pe Barbara pe pager. Femeia apăru, tulburată la vederea lui. Ochii ei, semnalul acela verde de alarmă: pleacă imediat. Încercă un ton relaxat. —Aoleu, o somitate medicală. El se pomeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
întoarse la clinică și se strecură înăuntru. Recepția părea o linie de start pentru o cursă cu cărucioare cu rotile. Weber se apropie de birou și întrebă de Barbara Gillespie. Pulsul i se accelerase, vag vinovat. Recepționera o chemă pe Barbara pe pager. Femeia apăru, tulburată la vederea lui. Ochii ei, semnalul acela verde de alarmă: pleacă imediat. Încercă un ton relaxat. —Aoleu, o somitate medicală. El se pomeni că simte nevoia să-i răspundă cu aceeași monedă. Așa că n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ajute. La trei săptămâni după ce neurologul îi abandonase, Karin juca ping-pong cu Mark în camera de zi. Lui Mark îi plăcea jocul suficient de mult ca să-l joace până și cu ea, cu condiția ca ea să nu câștige niciodată. Barbara intră valvârtej, entuziasmată. —Doctorul Weber o să fie mâine la Book TV. O să citească din noua lui carte. —Doctorașu’ la televizor? Televizor de-adevăratelea? Cum ar veni, îl vede toată țara? V-am zis eu că tipul ăsta e celebru, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ăsta e celebru, dar voi nu m-ați crezut. O să-l știe toată lumea. —Book TV? întrebă Karin. Cum ai aflat de chestia asta? Infirmiera ridică din umeri. —Din pură întâmplare. —L-ai căutat? întrebă Karin. Sau ți-a zis el...? Barbara roși. Mă uit tot timpul pe programul de cablu. Un obicei vechi și prost. M-am limitat la doar câteva emisiuni la care mă pot uita în siguranță. Alea în care nu explodează nimic și în care nu mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
trei se îngrămădiră în jurul televizorului din camera lui Mark. Karin începu să-și roadă cuticulele chiar înainte ca omul să fie prezentat. Era umilitor să te uiți la cineva despre care știi că-și joacă propriul rol în fața camerelor. Și Barbara era agitată. Pălăvrăgi mai mult în cele șase minute cât dură prezentarea lui Gerald Weber decât o făcuse în cele șase săptămâni de când îl îngrijea pe Mark. Până la urmă, Karin fu nevoită s-o reducă la tăcere. Doar Mark gusta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dreptății. — Ce fel de bășină mai e și asta? Ăsta ar trebui să fie doctorașu’? Nici vorbă. Sub luminile din studio, deformat de transmisie și de stresul apariției în public, omul părea într-adevăr schimbat. Karin îi aruncă o privire Barbarei, care i-o întoarse, cu sprâncenele ei dese unite într-o încruntare. Părul lui Weber era acum dat mult pe spate, peste calota lui rărită. Barba îi era tapată, bogată, aproape franțuzească. Iar costumul închis la culoare fusese înlocuit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se ascunsese, din motive neînțelese, sub o baniță goală de grâu. Mark începu să se învârtă în cercuri strânse, scandalizate. Cine-ar mai trebui să fie și ăsta? Billy Graham 1 sau cine? Karin dădea din cap ca o marionetă. Barbara nu-și putea lua ochii de la imaginea vorbitoare. Cineva le-a tras țeapa ălora din studio. Nici unul dintre ei nu l-a văzut pe adevăratul doctoraș, în carne și oase. Și nimeni nu s-a gândit să ne-ntrebe pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
holbeze la ea. Ce dracului știi tu? Probabil că ți-ai băgat coada în chestia asta. Tu l-ai adus aici. Poate că ăla e adevăratul doctoraș, iar doctorașu’ cu care ne-ai dat nouă pe la nas e un escroc. Barbara își întinse mâna ca să-i maseze umerii. El împietri, ca un motănel scărpinat între ochi. Docil, Mark se așeză la loc și deveni atent. Noi semănăm mai degrabă cu niște recife de corali, citea Weber. Ecosisteme complexe, dar fragile... Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sau mai multe povești, pentru a scoate în evidență cele mai frapante caracteristici ale unei boli. — Adică e ficțiune? întrebă altcineva. Weber făcu o pauză de gândire, iar camera deveni agitată. Karin începu din nou să-și roadă cuticulele, iar Barbara stătea țeapănă, ca o statuie perfectă. Mark fu cel care vorbi primul. —Ăsta-i un mare tun. Putem să ne uităm ce e la Springer? În noaptea în care Weber părăsi câmpiile pustii și se întoarse în est, se aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ființă. Dar pe Karin n-o lăsă inima să-i facă așa ceva câinelui. Doctorul Hayes semnă externarea, iar Dedham Glen îl eliberă pe Mark Schluter, lăsându-l în grija singurei rude care-l recunoscuse, chiar dacă el nu-i întorcea favorul. Barbara întrebă dacă poate da o mână de ajutor. —Să-ți dea Dumnezeu sănătate, spuse Karin. Cred că am rezolvat cu Ziua Mutării. Dar de săptămâna viitoare mi-e mie frică. Și de săptămâna cealaltă. Barbara, ce mă fac acum? Asigurarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]