2,211 matches
-
al creștinismului din Evul Mediu timpuriu, răspunsul dat problemei barbarilor a fost, în secolul al cincilea, contradictoriu și confuz. Nu se poate spune că n-a existat deloc: se știe, conform anumitor mărturii, că unii creștini, luați ca sclavi de barbari, i-au convertit pe stăpânii lor; sau, invers, creștinii din imperiu îi convertesc la adevărata religie pe barbarii care sunt sclavii lor. În mod sporadic, răspândirea creștinismului se realizează prin trimiterea în țările barbare a unor „misionari” care îi însoțesc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
confuz. Nu se poate spune că n-a existat deloc: se știe, conform anumitor mărturii, că unii creștini, luați ca sclavi de barbari, i-au convertit pe stăpânii lor; sau, invers, creștinii din imperiu îi convertesc la adevărata religie pe barbarii care sunt sclavii lor. În mod sporadic, răspândirea creștinismului se realizează prin trimiterea în țările barbare a unor „misionari” care îi însoțesc pe cei care fac comerț în țările din Nord. Paulinus, biograful lui Ambrozie, povestește (Viața lui Ambrozie, 36
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Cristos și a trimis pe cineva la acel mare om ca să ceară instrucțiuni scrise despre credința creștină. Tot în epoca lui Ambrozie, poetul Paulinus din Nola îl felicită pe Niketas, episcopul din Remesiana, pentru că dusese cuvântul lui Cristos în mijlocul barbarilor din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tâlharilor care bântuiau prin acea regiune (cf. Carme 17, 245 sq.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
misiunea” episcopului Ulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 nu pentru că ar fi fost episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau deja în regiunile unde locuiau goții, probabil ca prizonieri ai barbarilor sau ca descendenți ai celor ce fuseseră făcuți prizonieri în anii precedenți. Însă în secolul al cincilea, situația politică s-a schimbat din cauza contactului zilnic cu barbarii invadatori care se manifestau în continuare ca stăpâni, dacă nu de-a dreptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se manifestau în continuare ca stăpâni, dacă nu de-a dreptul ca asupritori, ca în Africa vandalică, și a făcut ca atitudinea ostilă să devină anacronică, pentru că imperiul nu mai era cel din vremea lui Traian, și de aceea problemei barbarilor i-au fost găsite diverse soluții. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încât, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. În ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel din vremea lui Traian, și de aceea problemei barbarilor i-au fost găsite diverse soluții. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încât, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. În ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. În acest nou context social și politic, creștinismul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai cu seamă pe acelea care nu ne-au parvenit, ci sunt cunoscute doar indirect, indicând cititorului să consulte repertoriile adecvate. Bibliografie: P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Et. Augustiniennes, Paris, 1964; E.A. Thompson, Il cristianesimo e i barbari del Nord, în vol. colectiv, Il conflitto tra paganesimo e cristianesimo nel secolo IV, cit., pp. 65-88. I. DISCIPOLII LUI AUGUSTIN Am reunit sub acest titlu generic pe toți scriitorii care, pornind de la învățătura lui Augustin, cum au făcut Quodvultdeus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Originar probabil din Bracara în Gallaecia, din Portugalia de azi, după alții, în schimb, din Bretania, presbiterul Orosius (prenumele Paulus nu e deloc sigur) s-a mutat în Africa la vârsta de treizeci de ani, poate pentru a evita violențele barbarilor, poate pentru a-l cunoaște personal pe Augustin, căruia i-a trimis în 414, așa cum am văzut mai sus (p. ???) un Memoriu despre greșeala priscilienilor și a origeniștilor (Commonitorium de errore Priscillianistarum et Origenistarum), iar episcopul din Hippona i-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Africa și să-i aducă lui Augustin scrisori din partea lui Ieronim. Între 416 și 417 și-a scris Istoriile sale; s-a gândit apoi să se întoarcă în Spania, în insula Minorca, dar tulburările provocate în acea țară de invaziile barbarilor l-au convins să rămână în Africa. Totuși, nu știm dacă această hotărâre a fost pusă în practică și după 418 nu mai avem nici o știre despre el. Motivul întâmplător pentru scrierea Istoriilor i-a fost oferit lui Orosius de către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu totul în problematica Cetății lui Dumnezeu. Așa cum am spus (pp. ??? sq.), Augustin s-a simțit îndemnat să scrie această lucrare pentru a apăra creștinismul de acuzațiile păgânilor care afirmau că creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă într-o perioadă de cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgânilor spunând că și vremurile dinainte de Cristos fuseseră răvășite de nenorociri și catastrofe. De aceea, el i-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
creștină și permite nașterea Mântuitorului. Această pace este garantată apoi, în vremurile apropiate, de prezența împăraților creștini care se bucură de protecția lui Dumnezeu și stăpânesc tot pământul într-o epocă în care catastrofele naturale sunt reduse la minimum. Sigur, barbarii sunt prezenți în epoca lui Orosius, care a început să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu mai poate face altceva decât să adopte o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu mai poate face altceva decât să adopte o atitudine filobarbară, observând că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decât alte catastrofe din trecut. Totodată, barbarii fie sunt deja creștini (Orosius se face în mod deliberat că nu vede faptul că ei sunt în cea mai mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el însuși, Orosius nu mai poate face altceva decât să adopte o atitudine filobarbară, observând că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decât alte catastrofe din trecut. Totodată, barbarii fie sunt deja creștini (Orosius se face în mod deliberat că nu vede faptul că ei sunt în cea mai mare parte arieni), fie sunt pe cale să devină creștini și pot să facă parte din imperiu. Așadar, istoria Romei este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicând abstinența împreună cu soțul său. Poemul are o tonalitate gravă și senină și e străbătut de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în timp ce la evenimentele din cea de-a doua autorul declară că a fost spectator sau, oricum, că a fost contemporan cu ele. Interesul scriitorului se îndreaptă mai cu seamă spre evenimentele care au loc în patria sa, răvășită de invaziile barbarilor; e mai puțin preocupat de Galia și Africa. Evenimentele menționate de el sunt mai ales cele privind istoria Bisericii (ereziile: arianismul, priscilianismul și maniheismul) și apoi fenomenele naturale (cutremure, eclipse, comete etc.); oricum, opera lui este importantă pentru reconstrucția istoriei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții până la începutul secolului al șaselea și a ajuns într-o stare de plâns; totodată, a apărut din nou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
obiectivitatea specifică unei narațiuni istorice, este totuși o istorie sui generis pentru că găsim aici și semne, minuni, miracole, adică tot ceea ce face parte din literatura hagiografică. Viziunea de ansamblu e îngustă, e focalizată în întregime asupra raporturilor dintre Biserică și barbari, și nu există nici un interes pentru raporturile dintre barbari și imperiu care s-au concretizat de mai multe ori în acorduri și tratate. Limba folosită, deși are unele întorsături de frază populare tipice vorbirii comune, este aceea a păturilor culte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sui generis pentru că găsim aici și semne, minuni, miracole, adică tot ceea ce face parte din literatura hagiografică. Viziunea de ansamblu e îngustă, e focalizată în întregime asupra raporturilor dintre Biserică și barbari, și nu există nici un interes pentru raporturile dintre barbari și imperiu care s-au concretizat de mai multe ori în acorduri și tratate. Limba folosită, deși are unele întorsături de frază populare tipice vorbirii comune, este aceea a păturilor culte cartagineze din secolul al cincilea. Scriitorul, chiar dacă e tarat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Sodoma, Introd., trad., note de L. Morisi, Patron, Bologna, 1993. Studii: J.H. Waszink, Musae Luciferae, în Forma Futuri, volum omagial închinat cardinalului Michele Pellegrino, Bottega d’Erasmo, Torino, 1975, pp. 683-692. III. Galia în secolul al cincilea Hoardele de barbari care au năvălit în Galia în primul deceniu al secolului al cincilea și care au format ulterior regatele romano-barbare, fără să cotropească însă provincia (adică Provența), unică insulă de civilizație romană rămasă în partea meridională a regiunii, nu au avut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
social și cultural aceeași dezastruoasă eficacitate ca în Africa. Invaziile au fost fără îndoială copleșitoare și au dus la cotropirea întregii țări care a fost scoasă complet de sub autoritatea Imperiului Roman de Apus, a cărui curte era izolată la Ravenna; barbarii au adus cu ei dezolarea și ruina (și nu putea fi altfel), dar aceste efecte dezastruoase n-au fost generale și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Galia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scoasă complet de sub autoritatea Imperiului Roman de Apus, a cărui curte era izolată la Ravenna; barbarii au adus cu ei dezolarea și ruina (și nu putea fi altfel), dar aceste efecte dezastruoase n-au fost generale și imediate peste tot. Barbarii au cucerit Galia treptat, și astfel, deși era inevitabilă apariția unor conflicte între elementul romano-galic preexistent, adică între păturile cele mai elevate, și cel invadator de origine germanică (conflicte când deschise, când latente), totuși cultura latină (atât păgână cât și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tibiletti, Giovanni Cassiano. Formazione e dottrina, Aug. 17 (1977) 355-380; A. Grillmeier, Gesù il Cristo..., op. cit., pp. 852-858. 2. Scriitori din cercul de la Lérin Cultura galică din secolul al cincilea, încă înfloritoare în ciuda invaziilor și a suferințelor provocate de invaziile barbarilor, este ilustrată de producția literară născută într-un mediu cu totul particular, cel din Lérin. În această ambianță monastică a trăit un cerc de asceți care respectau anumite principii spirituale și care au creat o bogată literatură, omogenă în sine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
PL 52. Studii: C. Tibiletti, Valeriano di Cimiez e la teologia dei Maestri Provenzali, Aug. 22 (1982), 513-532. 5. Salvian din Marsilia Personalitatea lui Salvian din Marsilia exprimă foarte bine teribilele încercări prin care trece creștinătatea occidentală, amenințată de invaziile barbarilor și, în același timp, chinuită de nemulțumirea față de propria condiție spirituală, de ideea că viața prea puțin creștină pe care o duce nu poate fi privită cu ochi buni de Dumnezeu. Născut cam prin 390 în regiunea Treviri sau Colonia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că i-au încălcat legea. Guvernarea lui Dumnezeu despre care vorbește scriitorul este, așadar, cârmuirea istoriei lumii. Această atitudine a lui Salvian a atras atenția criticilor mai ales în privința unui aspect al operei sale: într-adevăr, scriitorul își pune problema barbarilor și a răului pe care îl aduc cu ei adoptând o poziție nouă și interesantă, chiar dacă soluția lui (se poate observa) are o amprentă pur moralistă și etică. Salvian pornește de la observația, insolită pentru un creștin și în totală contradicție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]