1,269 matches
-
o glumă. Evident că e o glumă. Toată lumea urăște avocații, așa cum toată lumea urăște agenții imobiliari și inspectorii de la circa financiară. E un fapt general acceptat. Dar nu toată lumea pune anunțuri de genul ăsta în pub-uri, nu ? Cum stau așa, barmanul roșcat vine lângă mine și scoate niște cuburi de gheață din container. — Bună, zice, întinzându-mi mâna Eu sunt Eamonn. — Samantha. Îi strâng mâna zâmbind. Am venit cu Nathaniel. — Mi-a zis. În ochii lui văd un licăr de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Între timp, am făcut din ce În ce mai multe datorii și am Început să mă gîndesc și să aplic la slujbe pentru care chiar te plătesc. Și, pînă la urmă, acum unsprezece luni, m-am angajat ca asistent de marketing la Panther Corporation. Barmanul Îmi pune În față vodca tonică și mă scrutează Întrebător. — Capul sus ! zice. Nu poate fi chiar așa de rău ! — Mersi, spun recunoscătoare și iau o gură de vodcă. Parcă mă simt mai bine. Tocmai iau o a doua Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
îi stăteau încordați ca niște pumni încleștați. Am luat lesa cu blândețe. Nu mi-a plăcut niciodată să răspund de alți oameni. Păi, ia-mi ceva de băut, i-am sugerat. Îți ordon. Două, ca de obicei, îi spuse Sally barmanului. Și trece-le în contul meu. —Ai un cont aici? Păi, nu. Îi dau banii la sfârșit. Nu pot să țin bani în chestia asta. Și-mi arătă costumul de piele mulat. Barmanul ne punea deja în față două mixturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Două, ca de obicei, îi spuse Sally barmanului. Și trece-le în contul meu. —Ai un cont aici? Păi, nu. Îi dau banii la sfârșit. Nu pot să țin bani în chestia asta. Și-mi arătă costumul de piele mulat. Barmanul ne punea deja în față două mixturi identice, iar buzele îmbrăcate în sare ale paharelor contrastau în mod plăcut cu lichidul de un acvamarin pal. —Ce culoare e aia? am spus temătoare, simțind deja gustul de apă de gură. — Curaçao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deja în față două mixturi identice, iar buzele îmbrăcate în sare ale paharelor contrastau în mod plăcut cu lichidul de un acvamarin pal. —Ce culoare e aia? am spus temătoare, simțind deja gustul de apă de gură. — Curaçao albastru, zise barmanul, cu mândrie. Jumi-juma cu triplul sec. Blue margarita se numesc. —Mamă, cât de mișto sunt! zise Sally entuziasmat. E băutura anului pentru mine. —Eu, de când a venit un tăntălău cu o sticlă de crème de menthe 1 la un cocktail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care le purta și-mi aruncă o privire sibilină. —Tu trebuie să-ți schimbi complet proiectul. O să vezi. Ceva care să te prindă. —Eu, am corectat-o, trebuie să mai iau unul din ăsta. I-am făcut semn cu paharul barmanului. Încă două blue margarita, vă rog! — Încă două ce? —O să-ți placă. Îți garantez. *** Nu prea mai dăduse nimeni pe la mine, prin studio, de așa de mult timp încât uitasem ce efect are, de obicei, locul ăsta asupra vizitatorilor, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bine. Poáte l-a pus acolo înainte, sugeră Sally. Când nu te uitai. L-a împins cu piciorul. —Dumnezeule, ce minte diabolică ai, Sal, zisei eu, impresionată. Cui să-i treacă prin cap așa ceva? Am mai băut niște Bloody Mary. Barmanul ne privea lung, posomorât, cu fălcile picate, asemenea unui câine Sharpei 1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul ar rămâne la fel. Va fi impossibile 2 să aflăm cine a pus corpul acolo, spuse Sally, abătut. Sunt atâți oameni care vin și pleacă. Nu atât de mulți, obiectai eu. Tot personalul, cei din spatele scenei, zise Sally, bifând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
foietaje. Un bărbat și o femeie care stăteau la tejghea aruncară o privire spre bărbatul În uniformă, apoi se Întoarseră la discuția lor. Brunetti ceru un espresso, Vianello un caffè corretto, cafea neagră cu un strop zdravăn de grappa. Când barmanul le puse cafelele În față, amândoi le amestecară cu două lingurițe de zahăr și strânseră ceștile calde În mâini pentru o clipă. Vianello Își goli ceașca dintr-o singură Înghițitură, o așeză la loc pe tejghea și Întrebă: — Altceva, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
merg să se drogheze, pe oricare dintre calle-le alea care se Înfundă În canal, dacă există vreun loc de unde se adună seringile dimineața. — Credeți că-i o crimă din lumea drogurilor, domnule? Brunetti Își termină cafeaua și-i făcu semn barmanului să-i mai aducă una. Fără să fie Întrebat, Vianello dădu din cap Într-o negare iute. Nu știu. E posibil. Așa că hai să verificăm asta mai Întâi. Vianello aprobă din cap și scrise În carnețel. Termină, Îl vârî În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
când era violentă, așa cum fusese aceasta. Se Întoarse Înapoi la cea de-a doua cafea și-o bău repede. — Cât face? Întrebă. — Cinci mii de lire. Plăti cu o bancnotă de zece și-și așteptă restul. Când i-l dădu, barmanul Întrebă: — S-a Întâmplat ceva rău, domnule? — Da, ceva rău, răspunse Brunetti. Ceva foarte rău. 2 Fiind Questura atât de aproape, era mai ușor pentru Brunetti să meargă pe jos la birou decât să urce Înapoi În șalupă alături de bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un telefon de la Vicenza. Când ea nu spuse nimic, el continuă: — De la baza militară americană de acolo. — O, așa stau lucrurile, nu? Întrebă ea, spunându-i cu această Întrebare că aflase deja despre crimă și despre identitatea probabilă a victimei. Barmanul i-a spus poștașului, care i-a spus femeii de la etajul doi, care a sunat-o pe sora ei și, cât ai zice pește, toată lumea din oraș știa ce se Întâmplă, cu mult Înainte să apară un cuvânt În ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
piatră gravată ce comemora redacția Editurii Aldine, cea mai veche din Italia, fondată În secolul al XIV-lea. Dăduse colțul și intrase Într-un bar În Campo San Luca și Își comandase un Brandy Alexander, cu toate că era zece dimineața și barmanul Îi aruncase o privire ciudată când Îi așezase paharul În față. În seara aceasta, Însă, străzile nu reușeau să-i capteze interesul; era tot Înapoi În Vicenza, Încă mai vedea adânciturile celor patru șuruburi ce țineau panoul frontal al boilerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi trezit cu ore În urmă, lucru pe care Brunetti Îl găsi, dată fiind dispoziția sa actuală, vag supărător. Se opriră la un bar vizavi de gară, și fiecare bău o cafea și mâncă o brioșă, maiorul făcându-i semn barmanului din bărbie că voia un strop de grappa În cafeaua sa. — Nu e departe de aici, zise Ambrogiani. Câțiva kilometri. Locuiesc Într-o casă semi-decomandată. Pe cealaltă parte stă proprietarul și familia lui. Văzând privirea Întrebătoare a lui Brunetti, explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
oprească la un loc de picnic la drumul de coborâre și să se uite la munți În vreme ce traficul gonea pe lângă ei. Deoarece nu știa cât de mult timp avea să le ia, trecu pe la tejgheaua dinăuntru și-l Întrebă pe barman dacă nu le putea face câteva sandvișuri pe care să le ia cu ei. Tot ce putea acesta să Încropească erau sanvișuri cu prosciutto și brânză. Ambrogiani clătină din cap, Îi spuse să facă patru și să pună lângă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
naștere, pe care i le furnizase Amanda, Slow Comfortable Screw 2 și Screaming Orgasm 3 nu-l tentau deloc pe Hugo. Ce să mai zică de Bloody Mary4... cu fața schimonosită, Hugo a lăsat jos meniul și i-a cerut barmanului un whisky țeapăn cu sifon. Când, plin de recunoștință, Hugo a luat prima gură din pahar, a realizat că lângă el a mai apărut o pereche de coate. Niște coate îmbrăcate într-o cămașă în carouri. —Șampanie, tomnule? a pronunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
whisky țeapăn cu sifon. Când, plin de recunoștință, Hugo a luat prima gură din pahar, a realizat că lângă el a mai apărut o pereche de coate. Niște coate îmbrăcate într-o cămașă în carouri. —Șampanie, tomnule? a pronunțat neclar barmanul cu ceea ce lui Hugo i s-a părut a fi un accent continental extrem de fals. Un cocteil, tomnule? Nu, mulțumesc. Aveți ceva de genul unui suc organic de morcovi? a întrebat o voce pe care Hugo a recunoscut-o. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Era imposibil. Doar ăștia aleseseră să nască acasă, nu? Și-atunci ce mama naibii căuta el aici? Hugo a continuat să fixeze cu încăpățânare fundul paharului de cristal în care i se servise whisky-ul. —Suc de morcovi? a repetat barmanul surprins. Nu crid, tomnule. Păi, atunci apă? Era limpede că mușteriul era pus pe harță. Evident, apă trecută prin filtru reciclabil. —Crid că avem pe undeva o sticlă de apă, a spus barmanul nu prea convins. După ce s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
whisky-ul. —Suc de morcovi? a repetat barmanul surprins. Nu crid, tomnule. Păi, atunci apă? Era limpede că mușteriul era pus pe harță. Evident, apă trecută prin filtru reciclabil. —Crid că avem pe undeva o sticlă de apă, a spus barmanul nu prea convins. După ce s-a aplecat și a scotocit pe sub bar, acesta a reapărut cu mâna goală. Îmi pare rău, tomnule. Majoritatea tomnilor care vin aici, vor alcool. Trabucuri. Înțelegeți, ca să sărbătorească. Nou-venitul a început să dea energic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
voi ați avut cezariană, nu? a replicat în manieră defensivă Jake. Nu, de fapt Amanda a suportat o naștere vaginală. Hugo și-a savurat senzația generată de faptul că marcase un punct. Domnule, veți suc de roșii? i-a întrerupt barmanul care, plin de speranță, agita către Jake o sticlă mică și roșie. Jake l-a privit suspicios. — Este GM1? — Îmi pare rău, nu știu. Ește Schweppes. Jake s-a mulțumit cu lapte. Barmanul i l-a oferit într-un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
veți suc de roșii? i-a întrerupt barmanul care, plin de speranță, agita către Jake o sticlă mică și roșie. Jake l-a privit suspicios. — Este GM1? — Îmi pare rău, nu știu. Ește Schweppes. Jake s-a mulțumit cu lapte. Barmanul i l-a oferit într-un pahar înalt, elaborat, decorat ca un cocteil de carnaval, cu atât de multe umbreluțe de hârtie roz, cireșe și bețișoare de plastic de amestecat încât chipul lui Jake devenea invizibil în spatele lor. Hugo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adăugat Jake. Da. — Nimic nu se compară cu asta, nu? Vrând să ia un gât de lapte, Jake a dispărut în spatele umbreluțelor de cocteil. —E absolut - incredibil. Așa de - emoționant. Așa de - uluitor. Hugo i-a făcut semn din cap barmanului că mai vrea un whisky. Era acum aproape sigur că Jake voia să-l scoată din pepeni în mod deliberat. Nu mi-e rușine să-ți spun că eu am plâns, a spus Jake. Hugo n-a zis nimic. Săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lume. Am fost acolo în fiecare secundă. Defensiv și, în egală măsură, beat, Hugo a simțit dorința copleșitoare să-l pocnească pe Jake de să-l arunce de pe scaunul rotitor. În loc să facă asta, și-a împins din nou paharul către barman. E confortabil aici, nu? a observat el. —Eu abia aștept să plec. Azi mergem acasă. —Azi? E puțin cam devreme, nu, dacă zici că Alice a suferit abia alaltăieri o operație cezariană? Jake a ridicat din umeri. —Vrem să ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să priceapă Thomas. Pentru că Domnul Îi tot Încearcă, zicea tot Antonia, uneori, fără să fie Întrebată. ...După-amiază, Thomas a băut un GB la Café Breton. A mîncat apoi ceva, nu a știut spre ce a arătat cu degetul, spunînd this. Barmanul nu știa engleză, dar urmărise indexul; i-a pus niște bucățele de carne cu sos condimentat pe o farfurioară. Fără pîine, un aperitiv, specialitatea casei, probabil. A mai cerut un whisky, plătea consumația pe loc, pentru a putea să plece
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sămînța străinului care tocmai se pregătea să achite nota. Un pahar cu apă minerală pentru Marika; femeia asta merită un izvor, și-a zis Thomas, numărînd banii; remușcarea Îi dă dreptul; a plătit și coniacul, și-au stins țigările. Un barman deschisese o ușă, venea mai mult aer. Thomas a zis că discuția lor - un interviu, cum stabiliseră - are un preț. A scos din portofel două sute de euro, mult, puțin, nu putea să-și dea seama, și i-a pus În dreptul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]