1,455 matches
-
un simț excepțional al raportului între ideea arhitecturală transcendentă și sol, România va avea în viitor, dată fiind putința de a dispune de spațiu vacant, o surprinzătoare reânviere a viziunii eline, eliberîndu-se astfel de influențele bizantine, de Renaștere și de barocul italian, interpretate în detalii și pictural și de așa-zisul stil românesc, atât de plăcut unor arhitecți români fără concepție și originalitate." Când lectura articolului fu terminată, se produse o mare și respectuoasă tăcere. Dan Bogdan manifestă o adâncă emoție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de adineauri răspund: chiar și în cazul când ar fi existat indicii obiective că s-a întîmplat un omor, nu socotesc pe tânărul Gavrilcea capabil de o crimă, ("Cel mai desăvârșit retor, reflectă Ioanide, de aceea arhitectura lui e un baroc balcanic, bătând în flamboiant!") Oricine își poate închipui că o asemenea depoziție din partea unui om politic cu vază ca Pomponescu putea stârni agitația aprobatoare de care pomenește gazeta favorabilă și chiar scandalizarea adversarilor democrați din sala tribunalului, transformată în local
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu. . - Ei, ce zici? Îl întrebă Gaittany, nerăbdător de a-și vedea confirmată admirația. . - E o încercare riscată, zise acela, biserica își are canonulei, nu suferă inovațiile. . - Totuși, rezistă Gaittany, arhitectura s-a înnoit și ea mereu. . - Totdeauna în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan bisericilor. . - Recunoaște că în Spania sunt construcții baroce superbe!Ce are biserica lui Ioanide, nu-i grandioasă? . - Parcă e un hangar, un depozit de tramvaie! . - Cât ești de nedrept! se mâhni Gaittany. După
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al mediilor lumii românești de dinainte, din timpul și de după cel de al doilea război mondial. Se înfăptuiește cu mijloace principial clasice, complicate însă, în bună parte modificate de felurite alte tehnici, de la cele ultramoderne până la cele proprii "manierismului" și barocului... Dumitru MICU, Scurtă istorie a literaturii române, vol. II, București, Ed. Iriana, 1995, p. 143-144.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
romană, prin extensie, este considerată o formă de exprimare a artei ele-nismului. Renașterea reprezenta o redescoperire a lumii și a omului. Știința nudului a fost o disciplină specific italiană. Manierismul este mișcarea artistică prin care se încheie Renașterea. A urmat barocul, perioadă caracterizată prin grandoare, bogăție, vitalitate. Secolele al XVIII-lea al XIX-lea transformă nudul în motiv erotic. Astăzi, trăim epopeea corpului liber, poate prea liber. Nudul este frumos atunci când este cast și nu sugerează nimic mai mult în sinceritatea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfârșit, preluat, acceptat ca unul interesat de buna desfășurare a lucrurilor. Respir ușurat. Între timp bătrânul a ajuns la marginea scenei, a pus un picior în față și cuprinde sala cu privirea. E o sală frumoasă, de secol 19, imitând barocul vienez, cu alveola parterului încununată de două brâuri de loji suprapuse. Totul e în catifea roșu-putred și în ample stucaturi aurii. Oamenii nu mai sânt pe scaune, ci sânt strânși, într-o coadă care începe în foaier și urcă până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așadar mai curând reținere în situarea Margueritei Yourcenar de partea modernității, cu toate că unele afirmații au mers și în această direcție, fie la modul general de exemplu, privind tratarea ludică a viziunii sale despre lume, în fond sceptică 25, ori privind barocul ei26 , fie cu aplicații mai stricte ca în cazul motivului oglinzii 27 ori al călătoriei 28. Pe drept cuvânt, Radu Toma a disociat scriitura yourcenariană de cea a lui Michel Tournier, care nu revine la textele vechi decât pentru a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Fanache, postfață de V. Fanache, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994. Jauss, Hans Robert, Experiență estetică și hermeneutică literară, traducere și prefață de Andrei Corbea, Editura Univers, București, 1983. Lesovici, Mircea Doru, Ironia, Editura Institutul European, Iași, 1999. Munteanu, Romul, Clasicism și baroc, partea întâi, Editura Univers, București, 1985. Nemoianu, Virgil, O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacțiune, traducere de Livia Szász Cîmpeanu, Editura Univers, București, 1997. Neț, Mariana, O poetică a atmosferei. Rochia de moar, Editura Univers, București, 1989. Panaitescu, Val
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Clasicii literaturii universale", București, 1983, p. 145. 268 Idem, pp. 156-157. 269 În François Rabelais, op. cit., p. 240. 270 Cf. N.N. Condeescu, loc. cit. 271 Romul Munteanu, "De la romanul inițiatic și filozofic la romanul utopic și alegoric", în Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, partea a doua, "Spectrul prozei", Editura Univers, București, 1983, p. 324. 272 În François Rabelais, op. cit., p. 138. 273 Idem, pp. 246-247. 274 Jorge Luis Borges, Opere I, Editura Univers, București, 1999
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Stravici, amintită încă de la 22 decembrie 1422 de Alexandru cel Bun. Clădirea este construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea în stilul conacelor moldovenești din acea perioadă - îmbinând elemente de neoclasic cu elemente de baroc. Expoziția a fost reorganizată în 1991 și cuprinde în cele 7 săli de expoziție un număr de 704 exponate din domeniile: arheologie, istorie, etnografie și arheologie industrială. Sălile ce expun piese istorico-arheologie sunt axate pe istorie locală, din zona orașului
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
pregătirii și înfăptuirii revoluțiilor din sec. al XVII-lea al XIX-lea în țările Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud și având drept scop crearea unei societăți "raționale", prin răspândirea culturii, a "luminilor" în mase. Iluminismul este o replică la adresa barocului, care a încercat să înlăture dogmele religioase și să infiltreze luminarea maselor pe baza experienței proprii. Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. 11 "Termenul de sociologie a fost utilizat pentru prima dată de filosoful francez Auguste
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
la dezvoltarea culturală. Cu toate acestea, autorul însuși recunoaște că apelul la cifre rotunde s-a făcut din necesități de ordin practic, deoarece realitatea avută în vedere este una greu delimitabilă, un "timp al suprapunerilor" în care diversele tendințe culturale (barocul, clasicismul, luminile) "se îngrămădesc parcă una într-alta în chip necesar." În această ordine de idei, mai precaut ar fi poate să afirmăm pur și simplu că granițele dintre cele două mari epoci (clasică și iluministă) sunt extrem de fluide, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
una deplorabilă. Ecourile capodoperelor baroce ale lui Lope de Vega sau Calderon de la Barca se stinseseră deja, lăsând loc unei atmosfere oarecum nebuloase, a confuziilor literare și a prostului gust: "menținându-și trăsăturile formale externe, dar lipsit de fior intim, barocul târziu devine o artă găunoasă și extravagantă, cu înfățișare caricaturală pentru noua sensibilitate"182 În acest sens, Poetica lui Luzán, sub titlul ei complet La Poetica, ó Reglas de la Poesia en general, y de sus principales especies (Poetica sau regulile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se apropie cel mai mult de definiția clasicismului nu e și perioada ei cea mai însemnată."293 Este o concepție pe care o întâlnim și la alți autori importanți, cum ar fi Heinrich Wölfflin, care în faimosul său studiu despre baroc și clasic în pictură Principii fundamentale ale istoriei artei susținea faptul că două epoci, două tipuri de viziune, nu trebuie alăturate într-un raport de tipul superior-inferior, fiecare prin autonomia sa, câștigându-și dreptul la valoare. Ca urmare, este înțelept
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
propune în deschiderea argumentării sale, însoțind-o de o altă afirmație la fel de puternică, dar poate oarecum exagerată, având în vedere absolutizarea pe care o implică: "...marea literatură este în fond aceea de stil clasic, iar ce este măreț în romantism, baroc, aparține tot ținutei clasice." De precizat că noțiunea de clasic la care se referă Călinescu nu vizează semnificațiile generale ale asocierii cu ideea de model, valoare superioară pe care le putem aplica oricărui tip de operă, indiferent de curentul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
University Press, London, 1968. 42. Burlingame, Elizabeth, The Battle of the Books in its Historical Setting, Biblio and Tannen, New York, 1969. 43. Cassirer, Ernst, Filosofia Luminilor, traducere de Adriana Pop, Editura Paralela 45, Cluj, 2003. 44. Călinescu, G., Clasicism, romantism, baroc, în volumul Impresii asupra literaturii spaniole, București, Editura pentru literatură universală, 1965. 45. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1988. 46. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, traducere de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Universității din București, Brașov, 1975. 83. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, vol 1, Editura Aula, Brașov, f. a. 84. Marino, Adrian, Biografia ideii de literatură, vol.1, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. 85. Marino, Adrian, Clasic și modern, în Clasicism, baroc, romantism, Editura Dacia, Cluj, 1971. 86. Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1973. 87. Martin, Mircea, G. Călinescu și "complexele" literaturii române, Editura Paralel 45, Pitești, 2002. 88. Moody, David (ed.) The Cambridge Companion to T.S. Eliot
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
T.S. Eliot, Cambridge University Press, 1994. 89. Munteanu, Basil, Istoria literaturii franceze (Clasicismul, ideologia și literatura de idei), Editura Enciclopedică, București, 2004. 90. Munteanu, Romul, Cultura europeană în epoca luminilor, Editura Pro Humanitate, București, 1999. 91. Munteanu Romul, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, Editura Allfa, București, 1998. 92. Nemoianu, Virgil, Îmblânzirea romantismului literatura europeană și epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea, Editura Minerva, București, 1998. 93. Nietzsche, Friedrich, Nașterea tragediei, traducere de Ion Dobrogeanu -Gherea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Constantinescu, op. cit., p. 60. 43 Scriitori francezi, coordonator Angela Ion, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 49. 44 Cf. Ion Constantinescu, op. cit., p. 41. cf. și A. Marino, op. cit., p. 329. 45Cf. Adrian Marino, Clasic și modern, în Clasicism, baroc, romantism, Editura Dacia, Cluj, 1971, p.190. 46 Fénelon, Lettre à l`Academie, Classiques Larousse, Paris, 1934, p. 67. ("Il s'agit d'une matière où chacun peut suivre en liberté son goût et ses idées. Cette émulation peut être
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1, Editura Aula, Brașov, f. a., p. 219. 194 Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Editura Minerva, București, 1972, p. 516. 195 Vicu Mândra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească, Editura Minerva, București, 1973, p. 7. 196 Cf. G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în volumul Impresii asupra literaturii spaniole, București, Editura pentru literatură universală, 1965. 197 Cf. Vicu Mândra, op. cit., p.7. 198 Cf. Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului literatura europeană și epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea, Editura Minerva, București, 1998, p.174
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
originar din localitatea Ramba Ciorii, un orășel din Sud. Așa că Robert Mubatu a fost vündün. Alt argument al radicalilor în sprijinul dărâmării palatului...) Terentini a fost, poate, cel mai important arhitect al Renașterii Nordice. (Operele sale se remarcă printr-un baroc avant la lêttre perfect îmbibat în cel mai pur stil neovandan.) Italianul (care, de fapt, a fost după unii polonez, după alții evreu sefard) ar fi ridicat Palatul Rakavanda Nouă pe ruinele fostului Palat Rakavanda XIV, cel dărâmat de revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
originar din localitatea Ramba Ciorii, un orășel din Sud. Așa că Robert Mubatu a fost vündün. Alt argument al radicalilor în sprijinul dărâmării palatului...) Terentini a fost, poate, cel mai important arhitect al Renașterii Nordice. (Operele sale se remarcă printr-un baroc avant la letre perfect îmbibat în cel mai pur stil neovandan.) Italianul (care, de fapt, a fost după unii polonez, după alții evreu sefard) ar fi ridicat Palatul Rakavanda Nouă pe ruinele fostului Palat Rakavanda XIV, cel dărâmat de revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
țăranul monumental, în costum de o mare linie clasică, din Dolj, și gorjanul cu pieptar de podoabă neastâmpărată și cu cămașa lungă și înfoiată. Ândreaptă-ți ochii la costumul de uimitoare efecte, obținute prin simplitate, al hațeganului, sau spre bucovineanca ceea baroc încărcată de coloare, de bani, de flori. Dobrogeanul te atrage mai puțin, fiindcă ține să ilustreze influențe tătărești destul de sumbre. Din cealaltă parte se apropie sălișteanca cochetă cu mult negru și alb, femeia de-un aspect cam mănăstiresc din Vlașca
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în bălegar/ urechile bătrânilor încep să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]