KorAP: Find »[drukola/base=baroc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...58 >

1,448 matches

Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982

Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Mateiu I. Caragiale, Lucian Blaga, Ion Barbu, G. Călinescu, Eugen Barbu, Leonid Dimov. Ca stil de epocă, b. românesc literar a fost studiat în câteva sinteze de proporții. Prima, a lui Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), debutează cu aserțiunea, întemeiată pe o consistentă informație, că semnele b. nu apar în secolul al XVIII-lea, cum, la data respectivă, se mai credea, ci în cel precedent, ca urmare

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
cu seamă ale celei bizantine, în construcțiile baroce din literatura noastră, interesul acordat unor „genuri” și motive literare, prevalența unui imaginar definibil ca baroc. Propunând „un nou model de interpretare”, un alt cercetător, Ion Istrate, prezintă într-o lucrare importantă, Barocul literar românesc (1982), geneza b. din spațiul nostru cultural ca implicat în acțiunea formativă a cărților populare, convergentă cu autohtonizarea fondului spiritual bizantin. Asimilarea tot mai adâncă a culturii bizantine a dus la descoperirea fundamentelor europene, greco-latine, ale acesteia, preluate

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
probabil, de eseistica revistei „Gândirea”, dar argumentat prin roadele unei laborioase cercetări personale, e, firește, de discutat. Aflate cumva între afirmare și tăgăduire - Nicolae Manolescu include în Istoria critică a literaturii române (1990) un capitol intitulat, semnificativ, A existat un baroc românesc? -, secvențele baroce din literatura noastră au adunat, între timp, în jur numele unor cercetători reputați ai discursului literar medieval: Alexandru Duțu, Doina Curticăpeanu ș.a. Izvorâte dintr-o mentalitate precis circumscrisă, construcțiile baroce dovedesc prezența în lumea românească a unei

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
configurarea răsăriteană, ortodoxă, a curentului european. Repere bibliografice: G. Călinescu, Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1946, 11-32; Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, I-II, tr. Nicolae Balotă și Gheorghe I. Ciorogariu, pref. Nicolae Balotă, București, 1969; Victor L. Tapié, Barocul, tr. și pref. Alexandru Duțu, București, 1969; Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu latin, tr. Adolf Armbruster, introd. Alexandru Duțu, București, 1970; René Wellek, Conceptul de baroc în știința literară, tr. Rodica Tiniș, București, 1970; Matei Călinescu, Eseuri

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
Gheorghe I. Ciorogariu, pref. Nicolae Balotă, București, 1969; Victor L. Tapié, Barocul, tr. și pref. Alexandru Duțu, București, 1969; Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu latin, tr. Adolf Armbruster, introd. Alexandru Duțu, București, 1970; René Wellek, Conceptul de baroc în știința literară, tr. Rodica Tiniș, București, 1970; Matei Călinescu, Eseuri, București, 1970, 115-144; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971, 56-95; Eugenio d’Ors, Trei ore în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
Duțu, București, 1969; Ernst Robert Curtius, Literatura europeană și Evul Mediu latin, tr. Adolf Armbruster, introd. Alexandru Duțu, București, 1970; René Wellek, Conceptul de baroc în știința literară, tr. Rodica Tiniș, București, 1970; Matei Călinescu, Eseuri, București, 1970, 115-144; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971, 56-95; Eugenio d’Ors, Trei ore în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL, 1976

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
Adolf Armbruster, introd. Alexandru Duțu, București, 1970; René Wellek, Conceptul de baroc în știința literară, tr. Rodica Tiniș, București, 1970; Matei Călinescu, Eseuri, București, 1970, 115-144; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971, 56-95; Eugenio d’Ors, Trei ore în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL, 1976, 4; Jean Rousset, Literatura barocului în Franța. Circe și păunul, tr. Constantin Teacă

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
1970, 115-144; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971, 56-95; Eugenio d’Ors, Trei ore în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL, 1976, 4; Jean Rousset, Literatura barocului în Franța. Circe și păunul, tr. Constantin Teacă, pref. Adrian Marino, București, 1976; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Edgar Papu, Barocul ca tip

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
Eugenio d’Ors, Trei ore în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL, 1976, 4; Jean Rousset, Literatura barocului în Franța. Circe și păunul, tr. Constantin Teacă, pref. Adrian Marino, București, 1976; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, I-II, București, 1977; Gustav-René Hocke

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL, 1976, 4; Jean Rousset, Literatura barocului în Franța. Circe și păunul, tr. Constantin Teacă, pref. Adrian Marino, București, 1976; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, I-II, București, 1977; Gustav-René Hocke, Manierismul în literatură, tr. Herta Spuhn, pref. Nicolae Balotă, București, 1977; Viorica S. Constantinescu, Considérations sur le

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
eclectică a barocului românesc, RITL, 1976, 4; Jean Rousset, Literatura barocului în Franța. Circe și păunul, tr. Constantin Teacă, pref. Adrian Marino, București, 1976; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Edgar Papu, Barocul ca tip de existență, I-II, București, 1977; Gustav-René Hocke, Manierismul în literatură, tr. Herta Spuhn, pref. Nicolae Balotă, București, 1977; Viorica S. Constantinescu, Considérations sur le baroque roumain, CREL, 1978, 1; [Barocul], RITL, 1978, 1 (semnează Mircea Anghelescu, I. C

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
le baroque roumain, CREL, 1978, 1; [Barocul], RITL, 1978, 1 (semnează Mircea Anghelescu, I. C. Chițimia, Alexandru Duțu, Dan Horia Mazilu, Mihai Moraru, Al. Piru); Simion, Scriitori, I, 543-581, III, 260-264; Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Cluj-Napoca, 1979, passim; Alexandru Ciorănescu, Barocul sau Descoperirea dramei, tr. Gabriela Tureacu, Cluj-Napoca, 1980; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982; Adrian Anghelescu, Vârstele lui Proteu, București, 1984; Alexandru

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
I. C. Chițimia, Alexandru Duțu, Dan Horia Mazilu, Mihai Moraru, Al. Piru); Simion, Scriitori, I, 543-581, III, 260-264; Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Cluj-Napoca, 1979, passim; Alexandru Ciorănescu, Barocul sau Descoperirea dramei, tr. Gabriela Tureacu, Cluj-Napoca, 1980; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982; Adrian Anghelescu, Vârstele lui Proteu, București, 1984; Alexandru Duțu, Humanisme, baroque, Lumières. L’exemple roumain, București, 1984, passim; Peut-on parler d

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
III, 260-264; Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Cluj-Napoca, 1979, passim; Alexandru Ciorănescu, Barocul sau Descoperirea dramei, tr. Gabriela Tureacu, Cluj-Napoca, 1980; Romul Munteanu, Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982; Adrian Anghelescu, Vârstele lui Proteu, București, 1984; Alexandru Duțu, Humanisme, baroque, Lumières. L’exemple roumain, București, 1984, passim; Peut-on parler d’un baroque roumain?, CREL, 1986, 4 (semnează Alexandru Duțu, Edgar Papu, Tudor Păcuraru, Mihai Zamfir

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
L’exemple roumain, București, 1984, passim; Peut-on parler d’un baroque roumain?, CREL, 1986, 4 (semnează Alexandru Duțu, Edgar Papu, Tudor Păcuraru, Mihai Zamfir, Dan Horia Mazilu, Romul Munteanu, Cornel Mihai Ionescu, Dolores Toma, Dim. Păcurariu, Ileana Mihăilă); Adrian Anghelescu, Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Manolescu, Istoria, I, 10-12; Dan Horia Mazilu, Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991, passim; Mazilu, Recitind, I-III, passim; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996; Diana Adamek

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
Arghezi, București, 1988; Manolescu, Istoria, I, 10-12; Dan Horia Mazilu, Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991, passim; Mazilu, Recitind, I-III, passim; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996; Diana Adamek, Ochiul de linx. Barocul și revenirile sale, București, 1997; Ileana Mihăilă, Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele Magicianului, București, 1998; Ileana Mihăilă, Renaștere și modernitate, București, 1998, 35-92; Ada D. Cruceanu, Capete de pod sau Despre fețele barocului, Timișoara, 2001. D.Mc.

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
Adamek, Ochiul de linx. Barocul și revenirile sale, București, 1997; Ileana Mihăilă, Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele Magicianului, București, 1998; Ileana Mihăilă, Renaștere și modernitate, București, 1998, 35-92; Ada D. Cruceanu, Capete de pod sau Despre fețele barocului, Timișoara, 2001. D.Mc.

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012

mutațiile în percepția naturii și în comportamentul existențial. Demonstrația reprezintă un aport notabil la deslușirea rădăcinilor din care se trage omul modern. Înclinat structural spre cercetarea istoristă, P. va aborda în studii de sinteză și fenomene artistice mai dificile. Considerând barocul ca stil de viață, cu existență permanentă și cu o epocă de înflorire maximă, nu intenționează o cuprindere integrală, oprindu-se atunci când socotește că a închegat contururi cât de cât unitare și cu semnificație globală. Va stărui, de aceea, în

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
ca stil de viață, cu existență permanentă și cu o epocă de înflorire maximă, nu intenționează o cuprindere integrală, oprindu-se atunci când socotește că a închegat contururi cât de cât unitare și cu semnificație globală. Va stărui, de aceea, în Barocul ca tip de existență (I-II, 1977) asupra caracterelor intensive ale stilului, fixând, cu temeiuri filosofice și artistice concrete, câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet ori Don Juan, de pildă. Exegeza este împlinită prin schițarea reperelor unei viziuni integrale a fenomenului la noi, deși spiritul românesc nu este baroc prin natura sa. La fel va proceda autorul și în Existența romantică (1980), o „schiță morfologică a romantismului”, în care se reformulează componentele de profunzime ale structurii și ipostazele ontic-romantice (visul, mitul, muzica, ruinele, călătoria, folclorul, ocultismul și temnița) la

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
profunzime ale structurii și ipostazele ontic-romantice (visul, mitul, muzica, ruinele, călătoria, folclorul, ocultismul și temnița) la nivelul formelor deschise de viață și de artă. Dialectica lor de-a lungul timpului, studiată în Călătoriile Renașterii și noi structuri literare și în Barocul ca tip de existență, se continuă sugestiv în această lucrare. Aluziile frecvente la scriitorii români integrează în romantism și fenomenul autohton, ale cărui trăsături distinctive sunt evidențiate succint într-un capitol special. De altfel, literatura universală și fundalul culturii slujesc

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
structuri literare, București, 1967; Din luminile veacului, București, 1967; Evoluția și formele genului liric, București, 1968; Altdorfer, București, 1969; Fețele lui Ianus, București, 1970; Poezia lui Eminescu, București, 1971; Între Alpi și Marea Nordului, București, 1973; Arta și umanul, București, 1974; Barocul ca tip de existență, I-II, București, 1977; Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc, București, 1977; Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, 1980; Orizonturi la început de veac, București, 1982; Motive literare românești, București, 1983; Apolo

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497

apariția unei "arte a istoriei" academice (ars historica), despre care se presupunea că înlătura lucrul real52 a existat, de asemenea, o credință implicită potrivit căreia cultură Countra-Reformei a provocat istoria narativa renascentista, genul care a prosperat, în ciuda modificărilor, și în timpul barocului 53. Cu toate acestea, cu fiecare deceniu care trece, eticheta barocului pierde mult din specificitatea să. Separarea barocului italian din nordul Europei este mult mai greu de realizat acum când istoricii subliniază convergență tendințelor culturale și sociale în spațiile catolice

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
presupunea că înlătura lucrul real52 a existat, de asemenea, o credință implicită potrivit căreia cultură Countra-Reformei a provocat istoria narativa renascentista, genul care a prosperat, în ciuda modificărilor, și în timpul barocului 53. Cu toate acestea, cu fiecare deceniu care trece, eticheta barocului pierde mult din specificitatea să. Separarea barocului italian din nordul Europei este mult mai greu de realizat acum când istoricii subliniază convergență tendințelor culturale și sociale în spațiile catolice și protestante în timpul unei vârste commune de "confesionalizare"54. Acest lucru

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787

futurist. Din modul în care este îmbrăcat, spectatorul poate deduce că Emanou aparține unui alt timp, al viitorului. Ideea depărtării temporale de celelalte personaje se va accentua o dată cu apariția celorlalți protagoniști, care poartă costume dintr-un timp revolut, cele mai multe aparținând barocului.42 Există, însă, și costume de secol XIX sau chiar de secol XX; în cazul acestora din urmă, trimiterea la modă rock43 este fără echivoc. Costumul 44 îl poate plasa pe Emanou și în alt spațiu: cel extraterestru. De altfel

[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]