3,060 matches
-
transilvănenii. Cantemir este primul care introduce ideea că anumite cuvinte românești au rădăcini dacice. În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost acceptată ca limbă oficială în instituțiile basarabene, alături de limba rusă. Treptat, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanță. Conform autorităților imperiale, din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba rusă, iar pe la 1835, s-a acordat un
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
fie scrise exclusiv în limba rusă, iar, în 1882, tiparnița bisericească din Chișinău a fost închisă din ordinul Sfântului Sinod. Perioada 1905-1917 a fost una a creșterii conflictelor lingvistice, apărute odată ce redeșteptarea conștiinței naționale românești. În 1905 și 1906 "zemstvele" basarabene au cerut reintroducerea limbii române ca „limbă obligatorie de studiu” și „libertatea de studiere în limba maternă (română)”. În același timp, au început să apară primele ziare în limba română: "Basarabia" (1906), "Viața Basarabiei" (1907), "Moldovanul" (1907), "Luminătorul" (1908), "Cuvînt
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
funcții publice în Basarabia. Spre sfârșitul vieții, se retrage la conacul său din satul Ocnița, unde în 1869 se stinge din viață. este fiul paharnicului Toma Stamati și al Smarandei. Este înrudit cu Iacob Stamati, mitropolit al Moldovei. Scriitorul român basarabean -Ciurea este fiul lui Constantin Stamati. Stamati l-a cunoscut pe Aleksandr Pușkin, în timpul exilului său la Chișinău (1820-1823). În opera sa a încercat să renască trecutul glorios al poporului român pentru "luminarea neamului său". A fost un autor iluminist
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
comunistă din Extremul Orient rus, unde a fost capturat de japonezi și condamnat la moarte, fiind ars de viu în focarul unei locomotive. Mai multe localități și două raione din Rusia poartă numele lui Lazo. Între 1944 și 1991 orașul basarabean Sîngerei s-a numit "Lazovsk", în cinstea lui Lazo. În epoca sovietică mai multe întreprinderi industriale, colhozuri și sovhozuri din RSSM, precum și Universitatea tehnică a Moldovei au purtat numele lui . În sectorul Botanica din Chișinău există monumentul lui Sergei Lazo
Serghei Lazo () [Corola-website/Science/302598_a_303927]
-
completare, activitatea comisiei a avut în vedere plecarea restului de prizonieri, conversia în devize a materialelor de război comandate de Regatul României - care fuseseră blocate la Vladivostok din cauza izbucnirii Revoluției Ruse, precum și acordatarea de asistență materială unor deportați ori coloniști basarabeni din Extremul Orient. După încheierea activitatății Misiunii Militare Franceză din Siberia la sfârșitul lunii august 1920, cei 2 ofițeri au mai rămas încă un timp pe lângă consulul francez, spre a lichida ultimele chestiuni. În luna martie 1919 se mai aflau
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
destinație din cauza izbucnirii Revoluției. Materialele în cauză împreună cu o parte din materialul Legiunii au fost vândute, banii obținuți cu această ocazie fiind aduși de către voluntari în țară. De asemenea, a acordat asistență materială unor deportați din Basarabia sau unor coloniști basarabeni din Extremul Orient.
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
sculptorului Ivan Mestrovic. În anul 1933 participă la Expoziția mondială de artă futuristă de la Roma și la treia expoziție a ""Contimporanului"" în Sala "Mozart". În anii următori expune în Germania, Italia, Austria, Anglia și Franța. Expune și în diverse saloane basarabene, realizând în 1938 bustul lui Zamfir Arbore, care a fost expus la Chișinău, dar care după 1940 a dispărut. Sculptura Miliței Petrașcu reprezintă, în primul rând, un act de rezistență în fața distrucției imaginii. Demersul său păstrează ambițiile instantaneului și rigorile
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
al Hotinului, cu sediul la Bălti (1941-1944). El s-a ocupat cu coordonarea vieții bisericești din Episcopia Hotinului și cu reîncreștinarea ortodoxă în spațiul eliberat de sub bolșevici, manifestându-se prin atitudinea anticomunista și tipărind și o revistă cu titlul "Biserică basarabeana". A fost decorat în timpul campaniei de pe frontul de est cu Ordinul „Coroană României” cu spade, în grad de Mare ofițer. A trecut Nistrul împreună cu Armata Română și intrând în orașul Tiraspol , unde nu mai fusese niciun episcop de 23 ani
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
Iași, prin care se argumenta românitatea Deltei și se cerea restituirea sa, a fost ignorat. Totodată, Rusia reușea să recâștige, în schimbul orașului Bolgrad, din care făcuse o chestiune de amploare europeană, 329 de verste pătrate (cca. 350 km2) din pământul basarabean retrocedat, inițial, Principatului Moldovei. În teritoriile revenite la Moldova s-au păstrat toate drepturile coloniștilor bulgari și găgăuzi așezați după 1812 de administrația rusă, precum și posesiunile lor. Divanul a aprobat, prin lege, funcționarea școlilor primare de limbă bulgară, avînd ca
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
și Estonia, cu 13,6%. Procentul plasează România pe ultimul loc din țările europene la știința de carte. Înaintea României se află Bulgaria, cu o proporție de 51,1% de tineri care nu înțeleg ceea ce citesc. Savantul rus de origine basarabeană, academicianul Serghei Petrovici Kapița, remarca faptul că punctul de vârf al exploziei demografice pe Terra a fost în anii 1950-2000. Din 2001 a început o perioadă de stabilizare, pentru ca din 2020 numărul populației Terrei să fie într-un regres continuu
Analfabetism funcțional () [Corola-website/Science/313608_a_314937]
-
Sărata. Satul Sărata a fost întemeiat în 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren din Basarabia de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) pentru înființarea unui sat de coloniști germani basarabeni. Colonia a fost întemeiată propriu-zis de către cele aproximativ 70 de familii de emigranți din Bavaria și Württemberg, precum și de conducătorul lor, preotul . După religie, familiile de emigranți erau atât catolici, cât și evanghelico-luterani. Coloniștii au mers cu căruțele de-a
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
Copil la ruși" (2008), "Ruletă românească" (Ed. RAO - Prut Internațional, 2010);" Îngerii și râsu-plânsu" (București, 2011); ESEURI - "Umbră ca martor" (1991), "Lampă și oglindă" (2001), "Șlefuitorul de lentile" (2005), "A opta zi" (2008), "Românii, Enciclopedia sufletului rus & Gombrowicz" (2008); "Lista basarabeana. Copil la ruși" (București 2013); "Dincolo de suprafață," "Știință, Ch. 2013;" JURNALE - "Student pe timpul rinocerilor" (2000), "Perimetrul cuștii" (2005), "Liberi în orașul interzis/ Drumul cu hieroglife" (jurnal chinez, 2007), "Drumuri cu și fără hieroglife. Jurnale (Yes-eu) de călătorie, 1989-2011" (2012); DIALOGURI
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
o postfața ce fac din nou trimitere la leit-motivul liricii sale, "iluzia necesară..." Este sintagma definitorie a maturității sale artistice." - Liviu Grăsoiu, "Luceafărul", nr.23,1999 Ironie și patetism "Leo Butnaru ilustrează în mod izbitor voința de emancipare a poeziei basarabene de sub tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru,ajungând nu doar la o tendință trufaș-emblematică, ci și la cea a unui monopol literar. Nevoia de ajustare a
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
(n. 18 ianuarie 1940, comuna Tabani, județul Hotin, România azi în raionul Briceni, Republica Moldova) este un critic literar, filolog, pedagog, scriitor român, cunoscut și recunoscut mai ales pentru atitudinea sa intransigentă față de politica de deznaționalizare a românilor basarabeni și de subminare a limbii române în Republica Moldova. A fost director general al Departamentului de Stat al Limbilor (1993 - 1994) și șef al Direcției Promovare a Limbii Oficiale și Control asupra Respectării Legislației Lingvistice din cadrul Departamentului Relații Interetnice și Funcționarea
Ion Ciocanu () [Corola-website/Science/299989_a_301318]
-
, semnează uneori ca Vladimir Prisăcaru (n. 6 aprilie 1953, comuna Putinești, Florești, fostul județul Soroca), este un scriitor, publicist și traducător român basarabean. S-a născut la 6 aprilie 1953, în comuna Putinești, Florești, (județul Soroca), în familia țăranilor Ion Pohilă și Ileana (n. Prisăcaru). Licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975); urmează la
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
ordine speciale” a fost marele pretor al Armatei, generalul Ioan Topor. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iosif Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonelul Alexandru Ionescu, să pună în aplicare un plan "„pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”". Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941. Jandarmeria a primit ordinul de „curățire a terenului” cu trei-patru zile înainte de trecerea Prutului (21 iunie 1941), în
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
Usatiuc-Bulgăr, care se afla la București, a vrut să-i transmită lui Nicolae Ceaușescu un memoriu din partea Frontului Național Patriotic, organizație clandestină de pe teritoriul RSS Moldovenești. Documentul conținea mai multe date și argumente despre politica oficială de deznaționalizare a românilor basarabeni, cărora li se interzicea să-și vorbească limba, să-și cunoască istoria, despre faptul că acestora le erau închise școlile, bisericile, că nu li se permitea să-și viziteze rudele din România, că nu aveau permisiune să se stabilească în
Ion Stănescu () [Corola-website/Science/308339_a_309668]
-
poezie care este viață de toate zilele în sufletul omului, ca pâinea și apa este hrană în spiritul Logosului întrupat în istorie pentru a intensifica miracolul vieții nepieritoare în inima omului.” (VRF, 8 sq.). Fenomenul poetic românesc basarabean, generația resurecției basarabene despre care vorbește Ioan Alexandru, având drept lider pe Grigore Vieru, viiază în condiții social-istorice specifice, radical deosebite de cele din România; provincia istorică a Basarabiei smulsă de Stalin din trupul României, după cum se știe, a făcut parte din U
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
sub ocupație) românească. Actuala coaliție de guvernare din Republica Moldova, adepta pro-românismului și pro-occidentalismului radical ca pseudo-proiect politic, promovează discursul violent anti-comunist, anti-rus și antisovietic. În acest context, holocaustul românesc riscă să ”păteze” imaginea idilică a administrației statului român asupra provinciei basarabene, distruge imaginea eroului național ”luptător pentru întregirea neamului” Ion Antonescu și reprezintă un concurent serios la crimele din gulag (armă preferată de luptă împotriva ”pericolului” comunist imaginar și, concret, împotriva statului social). Propaganda antisovietică și anti-comunistă atinge uneori momente de
Istoria ascunsă by Mihaela Michailov () [Corola-website/Science/295614_a_296943]
-
(n. 1 iunie 1882, Ialoveni - d. 3 iulie 1940, Chișinău) a fost un politician român basarabean, membru al Sfatului Țării între 1917-1918, primar de Chișinău în două termene între 1923-1924 și 1925-1926. În 1902, a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău, unde a fost coleg cu Teodor Neaga, și el viitor deputat în Sfatul Țării. Apoi și-
Nicolae Bivol () [Corola-website/Science/331862_a_333191]
-
1859, acest teritoriu a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În 1861, o parte a locuitorilor din Împuțita s-au mutat în Taurida, la fel ca și o parte dintre bulgarii basarabeni din Anadol, Caragacii Vechi și Giurgiulești . Potrivit publicistului Mihail Grekov, numărul de familii strămutate din Împuțita este de 234 . În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În 1878 a fost
Împuțita, Bolgrad () [Corola-website/Science/318259_a_319588]
-
anul 1897, comunitatea număra deja 228.620 de evrei (11.8% din populația guberniei). Către sfârșitul secolului XIX, evreii constituiau circa jumătate din populația Chișinăului, în număr de 125.000 oameni. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, evreii basarabeni nu au fost supuși acțiunii decretelor dure ale Rusiei, îndreptate împotriva evreilor. Către anul 1835, când Basarabia începea treptat să piardă autonomia și acțiunile de rusificare se înmulțeau, legile rusești îndreptate împotriva evreilor s-au aplicat și asupra evreilor din
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
de la 1897, cercetătorul Louis Roman a ajuns la concluzia că, de facto, românii constituiau 55,1%, ucrainenii 18,0%, evreii 12,45%, rușii 6,7%, bulgarii și găgăuzii 4,7%, alții 3% din totalul populației. Mult mai defavorabilă pentru românii basarabeni a devenit situația în mediul urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele basarabene, rusificarea administrației și a vieții publice au făcut ca, la 1897, populația orășenească să fie constituită din
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
6,7%, bulgarii și găgăuzii 4,7%, alții 3% din totalul populației. Mult mai defavorabilă pentru românii basarabeni a devenit situația în mediul urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele basarabene, rusificarea administrației și a vieții publice au făcut ca, la 1897, populația orășenească să fie constituită din 37,2% evrei, 24,4% ruși, 15,8% ucraineni și doar 14,2% moldoveni. De asemenea, anumite mutații au survenit în structura confesională
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Societății Culturale Moldovenești. A făcut studii muzicale la Sankt Petersburg, la Conservatorul din Odesa și la Academia de Muzică din Roma (1914-1916) cu . În cariera sa, a activat, inclusiv ca pedagog, în mai multe instituții de artă: directoare a Operei basarabene (1919-1923), directoare și profesoară (clasa de operă) la Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1919-1936), profesoară de canto la Conservatorul Național din Chișinău (1932-1934), solistă a Operei din Cluj (1923-1925), profesoară la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București (1936-1942
Anastasia Dicescu () [Corola-website/Science/336960_a_338289]