726 matches
-
nu e sigur că istoria asta s-a petrecut în timpul călătoriei cu trenul de la Göttingen la Hanovra sau dacă ea s-a desfășurat în timpul unei călătorii în direcția opusă, spre Kassel și mai departe până la München; după care pe tărâm bavarez, ori în Marktl pe Inn ori în cine știe ce alt cătun voiam eu să-l vizitez pe camaradul meu Joseph, împreună cu care, cu mai bine de un an în urmă, mestecasem chimen, îmi jucasem viitorul la zaruri și mă certasem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prilej cu care, încă de atunci, mă familiarizasem cu o duzină de subtilități teologice. Și, la fel ca Joseph în lagărul cel mare de la Bad Aibling, așa îmi vorbea acum pater Fulgentius, chiar dacă nu era la fel de deștept precum camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sub o foaie de cort și cum, flămânzi fiind, mestecaserăm chimen în loc de mâncare. Sora mea nu crede din principiu poveștile mele. Neîncrezătoare, ținea capul într-o parte când am spus că acest camarad se numea Joseph, vorbea cu un accent bavarez și era catolic până la Dumnezeu. „Ei și“, a spus ea, „sunt mulți de felul ăsta.“ Eu am afirmat solemn că nimeni nu ar fi fost în stare să vorbească cu atâta profunzime - fanatic, totuși delicat iubitor - în favoarea singurei credințe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tipice, cu care încă de copil o adormeai pe mama“. „Ei da“, am dat eu înapoi, „dacă băiețașul ăla uscățiv cu care, la începutul lui iunie ‘45 în lagărul Bad Aibling, am stat, pe timp frumos, cu vedere spre Alpii bavarezi și pe ploaie, sub o foaie de cort, se numea într-adevăr Ratzinger, asta nu pot să-mi amintesc, dar că voia să se facă preot, că nu voia să știe nimic de fete și că, imediat după elibererea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lucruri pe care știu să le spun despre cum s-a născut sau se naște ceva; dacă nu cumva ar fi să mint... Și atunci când, în luna octombrie a aceluiași an, am călătorit de la Paris prin München până în cine știe ce cătun bavarez ori suab pe nume Großholzleute, pentru ca acolo să-i citesc Grupului 47 adunat în păr capitolele Fusta largă și Fortuna Nord, autorului unui roman aproape terminat i-a fost acordat premiul grupului: patru mii cinci sute de mărci s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zice că era o voce educată, domnule. Și obișnuită să dea ordine și ca acestea să fie îndeplinite. Ca de ofițer. Își scutură capul mare: — N-aș putea să vă zic vârsta, totuși. — Vreun accent? — Doar o urmă de accent bavarez. — Ești sigur de asta? — Răposata mea nevastă era din Nürnberg. Sunt sigur. Și cum i-ai descrie tonul? Agitat? Vreun pic tulburat? — Nu părea să fie un țăcănit, dacă la asta vă referiți, domnule. Era la fel de rece ca pișatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sa. — Korsch, ți-ai greșit vocația. Ar fi trebuit să fii crainic de știri la radio. — Scuze, domnule, zise el împăturind ziarul. Ați mai fost vreodată la Nürnberg? — O dată. Imediat după război. Dar nu pot zice că îmi plac mult bavarezii. Dar tu? — E prima oară. Dar știu ce vreți să ziceți despre bavarezi. Atâta conservatorism ciudat. Ce prostie fără sens, nu-i așa? Privi o clipă pe geam la priveliștea în mișcare oferită de spațiul rural german. Uitându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
seama că sunt diferite, dar nu pot întotdeauna să spun de unde e persoana. Oftă adânc și se încruntă în timp ce încerca din greu să se concentreze: — Ar fi putut să fie austriac. Dar bănuiesc că putea la fel de bine să fi fost bavarez. Știți, de modă veche. — Austriac sau bavarez, am zis eu, scriind în carnețel. M-am gândit să subliniez cuvântul bavarez și apoi m-am răzgândit. Nu avea nici un rost să îi dau mai multă importanță decât îi dăduse ea, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întotdeauna să spun de unde e persoana. Oftă adânc și se încruntă în timp ce încerca din greu să se concentreze: — Ar fi putut să fie austriac. Dar bănuiesc că putea la fel de bine să fi fost bavarez. Știți, de modă veche. — Austriac sau bavarez, am zis eu, scriind în carnețel. M-am gândit să subliniez cuvântul bavarez și apoi m-am răzgândit. Nu avea nici un rost să îi dau mai multă importanță decât îi dăduse ea, chiar dacă bavarez îmi convenea mie mai mult. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din greu să se concentreze: — Ar fi putut să fie austriac. Dar bănuiesc că putea la fel de bine să fi fost bavarez. Știți, de modă veche. — Austriac sau bavarez, am zis eu, scriind în carnețel. M-am gândit să subliniez cuvântul bavarez și apoi m-am răzgândit. Nu avea nici un rost să îi dau mai multă importanță decât îi dăduse ea, chiar dacă bavarez îmi convenea mie mai mult. Am făcut o pauză, păstrându-mi ultima întrebare până când am fost sigur că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Știți, de modă veche. — Austriac sau bavarez, am zis eu, scriind în carnețel. M-am gândit să subliniez cuvântul bavarez și apoi m-am răzgândit. Nu avea nici un rost să îi dau mai multă importanță decât îi dăduse ea, chiar dacă bavarez îmi convenea mie mai mult. Am făcut o pauză, păstrându-mi ultima întrebare până când am fost sigur că ea terminase ce avea de spus. Și acum gândește-te foarte bine, Sarah. Tu ești lângă mașină. Geamul e lăsat în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
provoca un pogrom împotriva conducătorilor comunității evreiești din capitală. Sună fantastic, domnule general, numai dacă nu-l cunoști pe Streicher. El se opri și, vârându-și mâinile adânc în buzunarele de la pantaloni, scutură din cap: — Nimic legat de porcul ăla bavarez nu ar putea să mă mai surprindă. Lovi spre un porumbel cu vârful cizmei și rată: — Dar vreau să aud mai multe. — O fată a identificat fotografia lui Streicher ca putând fi omul care a încercat să o ia din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dar vreau să aud mai multe. — O fată a identificat fotografia lui Streicher ca putând fi omul care a încercat să o ia din fața școlii din care o altă fată a dispărut săptămâna trecută. Ea crede că bărbatul avea accent bavarez. Sergentul de la recepție care a preluat apelul anonim prin care ni s-a indicat cu exactitate unde să găsim cadavrul unei alte fete dispărute a spus că persoana care a sunat avea accent bavarez. Atunci există un motiv. Luna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ea crede că bărbatul avea accent bavarez. Sergentul de la recepție care a preluat apelul anonim prin care ni s-a indicat cu exactitate unde să găsim cadavrul unei alte fete dispărute a spus că persoana care a sunat avea accent bavarez. Atunci există un motiv. Luna trecută oamenii din Nürnberg au dat foc la sinagoga din oraș, dar aici în Berlin sunt numai câteva ferestre sparte și niște vătămări corporale, în cel mai rău caz. Lui Streicher i-ar plăcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
noastre ca el să o vadă. — Sincer, domnule, nu credeți că e un pic cam prea riscant? — Bineînțeles că este, dar ce știm noi cu adevărat despre nenorocitul ăsta? Conduce o mașină, poartă o uniformă, are un accent austriac sau bavarez. De aici încolo, totul este sub semnul întrebării. Nu e nevoie să vă reamintesc eu că timpul ni se scurge printre degete. Că Heydrich mi-a acordat mai puțin de patru săptămâni pentru soluționarea acestui caz. Singura modalitate e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Streicher, dar descrierea făcută de micuța evreică, școlărița Sarah Hirsch, se putea aplica la fel de ușor lui Weisthor, ca și lui Streicher: amândoi erau solizi, fără mult păr și o mustață mică; și amândoi aveau puternice accente din sud. Austriac sau bavarez, zisese ea. Păi, Weisthor era din Viena. M-am întrebat dacă Otto Rahn putea să fi fost bărbatul care conducea mașina. Totul părea să se lege cu ceea ce deja știam și ceea ce auzisem din conversația de pe hol îmi confirma mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
1870-1890 au, în general, denominații „retro” sau neutre: Prerafaelitismul englez al lui John Ruskin și Dante Gabriel Rosetti, Simbolismul, Decadentismul. După 1890, e tematizată ruptura: la 1892, un grup de artiști plastici din München intră în conflict cu autoritățile statului bavarez, refuzînd să participe la expozițiile salonului oficial și deschizînd o expoziție separată. Este actul de naștere a Secesiunii, formă antiacademică de promovare a noului și a independenței în artă. Pe parcursul următoarelor decenii, expozițiile independenților și rupturile zgomotoase proliferează. Apar denominații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe cele când ajungi. Îmi doresc să scap de acolo și să sun la serviciu, dar nu am cum s-o evit pe Alexandra Law, care tocmai primește complimente entuziaste pentru rolul Genevievei ca Fecioara Maria și propriile Lebkuchen 1 bavareze. Alexandra ia una dintre plăcințelele mele cu fructe uscate, Își Înfige neîncrezătoare unghia În stratul de zahăr pudră de deasupra, Își Îndeasă toată plăcințica În gură și dă verdictul Într-o aversă de firimituri: —Extra-or-di-na-re plăcințele, Kate. Ai ținut fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Blackfriars, mă costă anual 47,50 £ pentru o lungime de bazin. În fine, eu, care mă așteptam să o văd pe Cindy Crawford Îmbrăcată În lycra roz, peste ce dau când deschid ușa - peste Isadora Duncan Îmbrăcată cu o haină bavareză gri-verde. O creatură de pe tărâmul elfilor, bătută de vânt, antrenorul meu personal purta o manta de ploaie cum avea numai Douglas Hurd pe vremea când era ministru de externe. —Mă numesc Fay, a spus ea și, dintr-o geantă parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unde acum erau expuse colecții de porțelanuri fine, bibelouri delicate de Sèvres și Saxa, bergerete Rosenthal, piese Gallé și Daum Nancy cu rotunjimi opace, cobalturi și vase chinezești pictate de mână, servicii Limoges și statuete complicate, născocite în atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape în fugă, fără să vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am ajuns într-un orășel ardelenesc cochet. Am tras la un hotel confortabil de multe stele, să ne limpezim gîndurile. Impecabil, ștaif, distincție afișată. Stilul Ludovic al XVII-lea, vorba mea ; barocul românesc post-comunist, vorba soției mele : grinzi aparente stil bavarez, cu oglinzi venețiene superbe, brocarturi franțuzești și imitații de pictură flamandă de prin casele burgheziei imperiale scăpătate, totul pe fundal de piscină stil Hollywood. Și chelneri șlefuiți și reci precum un diamant. Becalizare sau civili zație occidentală ? Ambele... Flori de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mod neașteptat, În sânul acestei clase de mijloc la care se alipeau treptat muncitorii și funcționarii - sau, mai precis, printre copiii acestei clase de mijloc -, competiția narcisistă deschise un nou teren de confruntare. În iulie 1972, la Traunstein, un orășel bavarez de lângă frontiera austriacă, În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt tânăr francez din grupul lui Bruno, reuși să Încalece treizeci și șapte de pipițe În trei săptămâni. În același timp, Bruno afișa scor nul. Sfârși prin a-și scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o viață umană trece obligatoriu prin una sau mai multe perioade de criză, de puternică autocontestare personală. Prin urmare, e normal să ai la dispoziție, În centrul unei mari capitale europene, măcar un local deschis toată noaptea. Comandă o tartă bavareză cu zmeură și două pahare de kirsch. Christiane Îl ascultase cu atenție; tăcerea ei avea ceva dureros. Trebuiau acum să revină la plăcerile simple. 16 PENTRU O ESTETICĂ A BUNĂVOINȚEI „De cum se arată aurora, fetele se duc să culeagă trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bagi pumnul, dacă aveai un pumn mic și voiai să-l bagi acolo, și cu zăpada din jur umplută de sânge. Era un general al dracu’ de bun și la fel era generalul von Behr, care a comandat trupele alpine bavareze În bătălia de la Caporetto și a fost ucis de ariergarda italiană În mașina sa de serviciu, când Își conducea trupele În Udinese, așa că titlul unei astfel de cărți ar trebui să fie Generalii mor de obicei În pat, asta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de-a lungul muntelui mustind de apă, lăsau călătorii să pătrundă chiar în inima fâșiei înguste pe care sălbăticia râului o săpase fără de odihnă în sute de milenii.” Concertele, Festivalul Richard Strauss, plimbările cu bicicleta în natură și la talciocurile bavareze sau la sărbătorile câmpenești unde „curgeau valuri de bere în aburul cârnaților înecați în muștar dulce”, le-au umplut viața acelor ani care s-au scurs prea repede. Ca la bagheta unei vrăjitoare, această autoare la prima ei carte zburdă
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]