844 matches
-
vocea tremurîndă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge pînă În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet pînă la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge pînă În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet pînă la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
artificial”. Prin meto- nimie, cuvântul care desemna cauza a ajuns să desemneze efectul. Din numele narcoticului, kief devine numele stării produse de narcotic : Este ceea ce orientalii numesc kief ; este fericirea absolută. Nu mai este ceva amețitor și tumultuos. Este o beatitudine calmă și imobilă. Toate problemele filosofice sunt rezolvate. Toate proble- mele anevoioase asupra cărora se străduie teologii și care duc la disperare umanitatea rațională sunt limpezi și clare. Orice con- tradicție a devenit unitate. Omul a trecut în Dumnezeu (Baudelaire
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lor] apatică de interiorizare” (122, p. 210). încercând să definească sfera semantică a cuvântului chef în Țările Române în epoca fanariotă, Lazăr Șăineanu vorbește de „îmbătarea cu fumul parfumat al narghilelei” : un fel de far’niente particular orientalului, starea de beatitudine a osmanliului, când corpul părea că-și pierduse mobilitatea-i și când viața însăși se trăda numai prin sorbire, la intervale egale, a fumului din ciubuc [...]. [Boierul fanariot] cade într-un fel de reverie delicioasă, așa-zisul chef sau stare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar Ivănescu, Liviu Ioan Stoiciu), celebrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
schimbat totul”, cum îi place președintelui Bush să afirme. Cum de a avu loc acest eveniment? Părerea mea este că teroriștii au atins un punct slab al spiritului național: frica de moarte. Perspectiva morții este amenințarea supremă a stării de beatitudine. O societate hedonistă pur și simplu nu poate accepta moartea. Osama bin Laden a identificat corect un aspect în care luptătorul islamic este superior civilizației occidentale: frica de moarte. Celor care au comis atacul de pe 11 septembrie nu le era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
mai adecvat căutării certitudinii decât cel critic. El nu distinge între credință și realitate: religia sau echivalentul său primitiv, animismul, cuprinde întreaga sferă a gândirii și cere supunere necondiționată. Nu este de mirare că oamenii tânjesc după paradisul pierdut al beatitudinii primordiale! Ideologiile dogmatice promit să satisfacă această dorință. Problema este că lucrul acesta e posibil doar prin eliminarea părerilor conflictuale. Aceasta le face la fel de periculoase pentru modul de gândire critic ca și existența unor explicații alternative pentru modul de gândire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
ca pe un scop dezirabil. Cu alte cuvinte, societatea organică devine atrăgătoare cea mai atractivă atunci când dispar condițiile necesare existenței sale. Nu este deloc suprinzător faptul că, de-a lungul istoriei, omenirea a tânjit după reîntoarcerea la stadiul inocenței și beatitudinii originare. Izgonirea din Grădina Raiului este o temă frecventă. însă, odată pierdută, inocența nu poate fi recuperată - decât poate uitând întreaga experiență. în orice încercare de a recrea artificial condițiile unei societăți organice, cel mai dificil de obținut este tocmai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
dacă nu tocmai în descrierile amănunțite ale lumii de apoi („vremea viitoare”), pe care vizionarii vor fi avut privilegiul să o viziteze de pe-acum? Sub privirile lor pământești, transfigurate însă, se perindă tot felul de peisaje stranii: locurile de beatitudine fără sfârșit, precum și sălașuri de pedeapsă neîntreruptă, mări de întuneric traversate ici-colo de câteva fâșii de lumină, palate concentrice având în mijloc Palatul suprem, Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc. Toate aceste splendori - refulate într-un dincolo inaccesibil deocamdată, dar tot atât de real
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care avea o infirmieră înadins pentru el, care își întreținea sănătatea și egoismul din ideea că 1-a durut cândva, că poate îl va mai durea, și între aceste două planuri ale suferinții, se menținea într-un confort plăcut. Această beatitudine nu era contrariată de sonerie. Intervenirea unei vizite, ca distracție suplimentară, nu-1 supăra. Sia, în schimb, se gândi. că o să vie ea și ziua când n-o să mai sune unii și alții la orice moment, că o să vie ea ziua
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zile cu o enervare neprevăzută. în ajun, Elena simțise o sălbiciune trupească și sufletească de convalescent și de la acea slăbiciune trecuse lesne la un somn adine. Se sculase în dimineața "generalei" odihnită de somn liniștit și rămăsese învăluită de o beatitudine în care orice preciziuni se topeau. Ideea invitaților, a muzicei de după-amiază erau idei blajine și distrate. Vroi să orânduiască câte ceva, dar ezită, lăsă mai bine să dispună atunci chiar pe loc, de acord cu Marcian. Fie că era lene
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se simțea acum nevoie de aer. Vitrajul vioriu al lui Mini se deschise și pătrunse dungi de lumină și dâră de răcoare. Toți respirară. Pe Mini acum o ipnotiza colțul acela de cer. Prohodul surprinse neplăcut toată asistența înturnată de la beatitudinea zilei de primăvară. Isonul pomenirii făcuse pe Rim să tresară; găsea că Sia fusese rău inspirată, procurîndu-i astfel de sărbătoare. Se strâmbă. - Fecioară nefericită, suspină către Drăgănescu, ce se ostenea să găsească un cuvânt potrivit de consolare. Se auzi un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
fiecare zi, în povestea cu procedurile! Riscăm să ne fracturăm sensibilitatea. O femeie care se ia la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului nu poate să plece dimineața spre primele proceduri. Ea trebuie să participe la simfonia cromatică a beatitudinii matinale sau să se apropie asimptotic, într-un nou ciclu cosmic, de partenerul ei nocturn. Iubire din ruga durerii (ce titlu!, sonor, dar ininteligibil...) este conceput ca un roman de dragoste. Perfect! Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Adevărul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca un curcubeu, care la rândul lui este ca o sculptură în rouă, care la rândul ei seamănă cu un altar, care la rândul lui pare alcătuit din șoapte de iubire... Nu există de fapt nici o idee, ci doar o beatitudine lingvistică, generatoare de metafore (convenționale) în serie. Dincolo de acest decorativism baroc tronează platitudinea, fapt evidențiat și de aforismele din volum, cu (aproape) nimic mai originale decât „cugetările“ întrerupte de sughițuri ale celor amețiți de băutură: „Nu cred că cineva își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Monica Ilaș, Ploaie albastră (Marineasa, Timișoara, 2006), are însă o valoare modestă și, cu toată atitudinea extatică pe care o afișează, îl lasă indiferent pe cititor. Se simte că este vorba de o simplă retorică a încântării, a admirației, a beatitudinii. Taine, parfumuri, fluturi, șoapte, picături de rouă, curcubeie, primăveri, muguri, stele, crini, temple, piramide, trandafiri, fântâni etc. - acesta este lexicul predilect al autoarei. Ea nu vorbește, ci gângurește: „Întâmplarea spune că sentimentele / sunt oglinda nuferilor topiți în adjective / - tărâmuri imaginare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca urâțenia obligatorie (din poezia tinerei generații). Plină de cuvinte „poetice“, poezia alunecă în kitsch, aducând aminte de acele case care au fațadele acoperite cu plăci de faianță. Aproape oriunde deschizi volumul Trepte de lumină, dai peste discursuri care evocă beatitudinea, dar nu produc nici o emoție: „Ce firimituri de Rai arunci părinte / Îmbobocind lumina vegetală! Tresar cascade verzi peste morminte / Și ning livezi petală cu petală // Învie primăvara-n catedrală / Muguri de slove ard în jurăminte / Străluminând rostirea vegetală / În sângerarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sibilinic, recurge la tot felul de poetizări exterioare, dar nu are cu adevărat ceva de spus. Face gesticulația unui poet fără să creeze poezie. Se declară pe sine îmbătat de frumusețe, însă nu poate să și transmită presupusa stare de beatitudine. Pare mai degrabă un simulant, făcându-te să te gândești la acele femei frigide care se prefac că trăiesc extazul sexual. Pe cine emoționează dulcegăriile sofisticate pe care le întâlnim, de exemplu, în poemul Ziua își caută mască? Poate pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ducă, Margotte vru să-l sărute pe bătrân. El nu se mișcă la o parte, deși considera că lumea era rar Într-o stare potrivită pentru sărutat, și că de cele mai multe ori se făceau, În profanare, ca o amintire a beatitudinii. Dar acest sărut al lui Margotte, venind În sus, pe vârfuri și umflându-i picioarele durdulii, puternice, era unul potrivit. Părea recunoscătoare că el alesese să stea cu ea mai degrabă decât cu Shula, că o plăcea atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-o Încaseze! Da. Iar chipurile negrilor? Aceeași dorință. O altă tabără. Dar la fel. Deși nu se auzea nimic, Sammler avea senzația că ceva lătra În continuu. Apoi Își dădu brusc seama că ceea ce Îi unea pe toți era beatitudinea prezenței. Ca și cum - da - binecuvântați sunt cei prezenți. Sunt aici, și totuși nu sunt aici. Sunt prezenți și În același timp absenți. Prin urmare, așteptau În acea stare de extaz. Ce privilegiu suprem! Și nu era decât Eisen să pună capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atârna la brâu, spuneau destule despre practicantul lipsit de adăpost. Dar, deoarece din partea mamei îmi mai rămăsese un rest de proveniență catolică, iar eu, întrebat de Göbel despre confesiunea mea, am reușit să-i zic pe nume singurei care aduce beatitudinea, s-a găsit repede o soluție. Din biroul său a vorbit la telefon, se simțea, cu tatăl ceresc în persoană, m-a recomandat sus de tot ca pe unul care ține de dreapta credință și în câteva minute mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
idei. Asupra percepției noaptea lucrează deosebit ca ziua. Mai cu seamă noaptea asta fină, imaterială, nici luminoasă, nici obscură. Gânduri care altădată ar fi fost precise se estompau. Nu era totuși o stare de oboseală care cerea repaos, era o beatitudine ce înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre cele auzite, se diluau. Ca printr-o oglindă aburită, trecu imaginea lui Mika-Le, așa cum o văzuse ultima oară la un dejun. Cu capul ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înecă. Mini fu scuturată brusc de o plictiseală, de o indignare nespusă. Ce căuta acolo, între acei oameni urâți, banali, cu care nu avea nici o afinitate, ea, care-și rupsese toate aderențele? De ce pierduse azi atîa timp, în loc să rămână în beatitudinea ei singuratică, cu simțirea fericirei, ca o perlă în scoică, ca și ea hrănită din cochilie, ca și ea aderentă! Cu toate astea, era acolo, fie burghez, fie intelectual, un mediu destul de ridicat, dar chimia lui era azi descompusă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul mort Între coarne, deasupra frunții și a ochilor, rămaseră consternați. După câteva clipe de beatitudine, unii prinseră a cam Înțelege despre ce se petrecuse. Niște intuiții, ca prin ceață, totuși, doar intuiții. Nunul cel mic, tatăl Mierlei, veni la taur. Îl mângâie. Îi scoase, din gât, sabia - cuțit, care-l rănise, nu, Însă, deosebit de grav
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În ora asta și ceva, trebuie făcut, În așa fel, Încât, să Încapă perfect; și preludiul, și consumul actului iubirii propriu-zise, și Încheierea, finisajul, altfel exprimat, ce trebuie, neapărat, să urmeze, după toate mângâierile, săruturile, după starea de aromeală, de beatitudine, care, normal, cad În sarcina bărbatului, În primul rând, și, În al doilea, toate astea, să fie, alimentate, savuros, de către femeie. Că femeia nu este o iepuroaică. Nici bărbatul - un iepuroi; vorbesc de femeia - dragoste, nu de femeia - fapt cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Petru cu vocea tremurândă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge până În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet până la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gândul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu‑i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]