952 matches
-
ești dușmanul lui, sunt telenovele. De multe ori se spune că cei ce stăpânesc puterea de a convinge prin vorbe sunt mai periculoși decât cei ce pun mâna pe ciomag. A-ți da foc, după Petre Am făcut multe. Și belele... Mi-am dat foc... Eu nici afară nu-mi plăcea să mint. Sau să fur. O dată n-am furat afară. Și mie nu-mi place minciuna și, la Craiova, conducerea prinsese trei-patru dintre noi, meseviști, și făcea diferență. Care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Repetiția, mama nenorocirilor Se repetau nenorocirile astea la început, oricât încercam să ies din ele. Nu agoniseam. Casă nu aveam, în a părinților stătea căsătorit fratele mai mare. După aia m-am căsătorit și eu, după nouăzeci, și au început belelele. De furat m-am apucat la vreo lună după ce m-am căsătorit. Fiindcă a venit la mine un văr și mi-a zis: „Fură bă și tu“ - „Ce?“ - „Gâște“. Și gâște am furat prima oară și mi-a fost greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dau cu sabia, a fost o răzbunare cum o fost. Când o fost tata mai tânăr, i-a tăiat părinții lor în picior și acum fiind într-o discotecă cu motivul ăsta, ăsta l-a tăiat pe tata au dat beleaua pe ăștia și i-am ars. La un moment dat după ce l-am ars pe ăsta, a venit și văr-su după mine, eram local, a doua zi, nu se știa cine l-a omorât, după aia când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vă spun eu adevărul: El îți descâlcește părul. Floare roșie ca macii, Cum se cheamă fiul vacii? Frunză verde coaja cepei, Cum se cheamă fiul iepei? Foaie verde foaia soii, Cum se cheamă fiul oii? Cu ea și-a găsit beleaua Doamna care-aduce neaua: Haina albă ea și-o pierde Și îmbracă una verde. Seamănă cu o paradă De belșug și de lumină; Omul pare o albină Și pe câmp și în livadă. Umblă-n ploaie și-n răcoare Și e
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
trezit față În față cu ea. Voia să discute puțin cu doamna Packer, profesoara de istorie. Au ieșit amîndouă pe hol și toți colegii mei izbucniră, șoaptele lor precipitate zburînd de colo-colo prin Încăpere. — Crezi că a dat cineva de belea? — Are de gînd să ne pedepsească? Ce crezi c-o fi vrînd? — Poate i-o fi greșit cu ceva doamna Packer? Apoi, ușa se deschise și cele două femei intrară iarăși. Doamna Packer era acum la fel de serioasă ca doamna Dickinson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o privire, ia să-mi imaginez ce senzație ar fi să le povestim celorlalți care-i continuarea la Zorro, dar eu i-am zis încă o dată că nu mă interesează, și să ne întoarcem, că nu vreau să dau de belea, și atunci Feri iar m-a întrebat dacă sunt chiar atât de căcat pe mine încât nu mă interesează nici măcar ce fel de filme sunt acolo, măcar la titluri să ne uităm, ca s-avem ce povesti, la care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
hotărîre : N-am să mai destăinui niciodată nimănui nici un secret. Niciodată, În viața mea. Oricît de neimportant ar părea. Oricît de supărată aș fi. De fapt... n-am să mai vorbesc niciodată, punct. De fiecare dată cînd vorbesc, intru În belele. Dacă nu deschideam gura atunci, În avionul ăla idiot, acum nu m-aș afla În situația asta absolut cretină. Am să devin mută. O enigmă tăcută. Iar atunci cînd lumea Îmi va pune Întrebări, am să mă mulțumesc să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Dacă era trimis de ceilalți Vindecători doar ca să mă aibă sub ochi până ce grosul lor mă prindea din urmă? Am gândit toate astea În surdină, cu cuvinte cât mai grele, astfel Încât Enkim să nu bănuiască nimic. Of, of, În ce belea m-ai băgat Moru! De acum, trebuia să-l iscodesc pe Enkim fără Încetare. Of, of, așa să fie prietenia? - Șșșt! - făcu el deodată și se repezi asupra mea, trântindu-mă sub un tufiș. Puteam să-l ucid pe prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deasupra creștetului, Îmi mai spuse Aban, și vei ajunge pe tărâmul Dogonilor. Dar dacă veți fi băut jumătate din burțile astea de apă și nu veți vedea capătul deșertului, Întoarceți-vă aici, la oued, orice ar fi! Dacă dați de belea și trebuie să vă Întoarceți, caută Ciobanul și vezi să-l ai mereu În dreptul ochilor, așa, ca și cum te-ai uita la un vânător puțin mai Înalt decât tine. I-am Întins palma rășchirată, dar el făcu atunci un gest pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe bancheta de răchită. Fața lui devastată de cancer avea obișnuita‑i expresie de insolentă bună dispoziție. - Am auzit că vrei să‑ți cumperi un Mercedes cu motor Diesel. Te sfătuiesc să n‑o faci. N‑o să‑ți aducă decât belele. Trepida sub puseul sfârșitului sau de neastâmpăr. Nu mai conta nimic, așa Încât i‑am promis că n‑am să‑l cumpăr. Pe urmă, după un lung schimb de priviri În tăcere, mi‑a spus că ar dori să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
făcut apariția la ora douăsprezece și a interogat‑o și el pe Rosamund. Sărmana tocmai adormise În fotoliul de lângă patul meu. Eu fusesem tratat de pneumonie și de infarct. Și, cu toate că fusesem instalat „la etaj”, Încă nu scăpasem complet de belea. Nu Încă. Nu complet. Problemele pe care le aveam nu sunt relevante pentru această povestire. Să spunem doar că starea mea era Încă departe de a fi normală și că viitorul meu era Încă incert. Doctorul Bakst a venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am lăsat să se subțieze. GRUBI: Cum? BRUNO: Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se lăsa cu picături de sânge... GRUBI: Să le văd. BRUNO: Nu-s aici. Da’ mă duc să-l caut. De atâta subțiat poate c-a dispărut. (Se ridică și-l caută.) Nu-i. Și l-am lăsat aici. GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
destinului și neabătut în credință și devotament, tocmai pentru că alt tată nu avusese decât partidul?! Tocmai lui să-i facă o pârțopină, oricât de profesoară o fi ea, cu tot cu Facultatea ei și cu definitivatul, și cu gradul ei și alte belele cu care și-a înfundat viața, tocmai ea să-i facă bucuria de a rămâne borțoasă din sămânța lui?! A avut la activ femeile femeilor. Activiste care mai de care, până și de la centru. O adjunctă de ministru la agricultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în cadru intim, sobru, la „Pătrunjelu.“ Își făcuse cavoul încă din ’83, acum ar fi fost imposibil să mai ridice o astfel de casă de veci. „Nasol“, repetă, urmărind-o cum se pregătește să predea borcănelul asistentei. „A dat de belea.“ Până atunci n-o privise atent, deși era cam pe lângă el, dar la cealaltă coadă. El depunea doar urina și apoi trecea, dincolo, la o altă coadă, să-i ia sânge. Nici nu-i zărise, de fapt, figura. O siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Era mare bătaie pe posturile astea de vidanjor. Primele servicii din localitate aliniate la standardele europene, date mereu de exemplu când veneau cei de la Bruxelles să controleze cum avansau românii pe drumul lor spre integrare. - A dat săracul Preda de belea, oftă cineva de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vergilnel abia atunci păru că-l aude. Se așeză și el pe bancă, nescăpându-l pe Biluță din priviri. Acela mânca îngândurat din pâinea sa, dând târcoale ciozvârtelor. - A bulit-o, șopti mai mult ca pentru sine Vergilică. I-a căzut beleaua pe cap și nu știe ce să facă. Nu-i amuzant, dom’ Aulius? Nici Aulius nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zicea Moscova, chiar de-i mai dați șuturi la Patriarhul lor, tot cu ochii acolo stați. Ce mai...“ Dădu plictisit din mână. „Nu v-a-nvățat nimic Papa, de s-a ostenit să vină până aici. Sunteți și voi ca beleaua aia de Țongu, care se laudă peste tot că i-a pus Papa mâna-n cap? Ei, și? L-a deșteptat? Nu-l vezi cum se judecă pentru pământurile alea, când i-am spus că doar eu i le dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o ascundea la sân. Burtăncureanu dădu s-o întrebe ce vedea bosorcoaia în cărțile acele, dar își spuse că mai bine să tacă, să nu afle cine știe ce nenorociri din gura ei nedescântată, să-l bage și pe el în vreo belea. - Andromando, îi strigă. Când ți-e de mâncare să-mi spui, să comand la băieți. Numai usturoi sau ceapă să nu ceri, că nu ai voie. Nici praz! Până la întrevedere, nu bagi în gură nimic duhnitor. Boscomelnița păru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-au avut curaj, erau prea cinstiți, ce-o fi fost de capul lor, fricoși și cu frică de Dumnezeu, adică corecți până peste poate, au avut ei o boală de-asta de i-a lăsat cu schele și alte belele cum am auzit că le zice la televizor, mai ales la acei care, chiar dacă a fost securiști, nu s-a adaptat rapid, adică să intre pe fază înaintea ălora de aveau noroc. A fost un moment mai greu atunci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că-s făcuți cu Chiru ăla, cu sorbul fetelor. S-a făcut o întreagă mitologie cu el și cu ce face el în Baltă. Pe vremea lui Ceaușescu nu puteai să vorbești de d-alde d’astea, că dădeai de belea.Te băga la misticism, la defetism. Păstrămaț a-ncercat să vadă ce era adevăr în astea, dar... Chicoti amuzată. Îl trase spre ea, ca și cum ar fi vrut să-i șoptească cine știe ce taină. - Acuma... Până și la teveuri dau de câtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ar fi vrut să-i citească în adâncul inimii. În cele din urmă, clătină din cap cu un gest de părere de rău. — Domnule locotenent, comentă el, îmi fac griji pentru dumneavoastră. Cred că o să intrați în cea mai mare belea din viață. O să intrăm cu toții. Și dați-mi voie să vă spun, cu timpul, veți fi primul păgubit. — De acord, domnule... dar, ce facem cu My-Lai? — Lăsați totul pe mâinile mele. Întoarceți-vă la postul dumneavoastră. Și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
urmărind fluturii cu o plasă? — Dacă știi să-i recunoști, aduc mai mulți bani decât diamantele. — Explicați-mi chestia asta! — Oh! Lasă-te de fluturi! protestă Lucas. Acum, importantă este indianca... ridică ușor glasul. Doar nu vreți să dați de belea din pricina unei yubani, nu-i așa? N-o să stricăm prietenia pentru „asta“... Se întoarse să o arate cu degetul pe indiancă, dar malul lagunei se vedea pustiu. Rămase cu brațul în sus, uimit, și căută de jur-împrejur. — Unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi putut odihni vreo două zile în casa acestui domn cumsecade... se întoarse spre el. Îmi pare rău pentru cele întâmplate. Dacă vin yubani-i, încercați să-i liniștiți. Suntem bine înarmați, dar nu vreau belele. Mă înțelegeți? — Foarte clar. Dacă plecați, nu vor fi probleme. O să-i liniștesc pe yubani. Ar fi mai bine... Cristo pornise motorul la a treia încercare și Lucas se ștergea de sânge cu o batistă, ghemuit ca un câine bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să călătorească spre un oraș de două milioane de locuitori în căutarea cuiva care să asculte cererile unei mâini de indieni în pielea goală. „Vor râde de mine și adevărul e că o merit, își spuse el. Și o să dau de belea dacă le vine ideea să-mi ceară pașaportul și descoperă că a expirat de ani de zile. De fapt, nu-mi pot face nimic, râse el în sinea lui. În acest moment am rangul de ambasador extraordinar și plenipotențiar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Luciani vorbea la telefon când intră Brunetti În birou și-i făcu semn cu mâna să vină la masa lui de lucru. — Da, unchiule, știu asta, zise el. Dar cum rămâne cu fiul lui? Nu, nu ăla care intrat În belele În Mestrino anul trecut. Ascultând răspunsul unchiului său, Luciani clătină din cap spre Brunetti și-i făcu semn cu palma deschisă să aștepte să-și termine discuția telefonică. Brunetti se așeză și ascultă restul conversației. — Când a lucrat ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]