3,162 matches
-
măr viermănos/ Arunc sulița la țintă în ochiul cît un taler/ Al ciclopului/ Scriu plin de lene:/ Iubesc fîntîna fără apă săpată de turci/ La picioarele castelului medieval" (Emoție). Preistoria îl umple de fericire: Norii fierbinți sînt încă departe și bezna/ Ne umple de beatitudine" (Cîntec despre substanță).
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
ani de zile: - Nu contează. Oricine ar fi trebuie că-i înghețat. Femeia se ridică, urmărită îndeaproape de privirea celeilalte. O văzu luînd lampa. O văzu pierzîndu-se pe coridor. Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în sfîrșit lanțul desprinzîndu-se din belciugele ruginite. Preț de cîteva clipe n-a mai auzit decît glasuri îndepărtate
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
el n-ar fi putut s-o audă, răspunse: - Nimic. Adu-ți aminte că luni am mîncat și ultimul pumn de fasole. Și apoi, temîndu-se că el le-ar fi auzit, priviră din nou spre masă, dar nu văzură decît bezna - nici masa și nici bărbatul. Totuși, ele știau că stătea tot acolo, nevăzut, lîngă lampa stinsă. Știau că n-avea să plece din casă pînă nu va înceta ploaia și că în întuneric salonul se micșorase atît de mult încît
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
niște scoici pane. Pentru Dunja mea ce binevoiește Evdokija. Și la urmă, ceai de urzică îndulcit cu miere. ,|sta să fie tatăl meu?" se întreabă în clipa aceea Sofronije amintindu-și de copilărie și de tatăl său stînd culcat în beznă lîngă nevasta lui, Paraskeva Opujić, în dormitorul lor din palatul de la Triest cu capul înălțat și pîndind cu urechea. în sfîrșit, după atîția ani, Sofronije știa la ce trăgea cu urechea tatăl lui. Și mai știa de ce mama lui îi
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
mea după atîția ani, și aș vrea să beau acest pahar în sănătatea celor dragi. Vivat! Căpitanul Opujić goli pînă la fund paharul și-l zvîrli pe fereastră drept în rîu. Care căzu printre cojile de nucă care pluteau în beznă pe firul rîului. A doua zi dimineață celălalt mal al apei ieșise din ceață scăldat în soare. Era mai înalt, dedesubt scăldat de ape, deasupra năpădit de ierburi, care se aplecau peste apă aidoma spumei unui val prelung, tăcut și
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
regelui Minos, decât zburând cu aripi improvizate. Dar numai dacă vrea, căci are și alternativa de a căuta, fie și zadarnic, o ieșire terestră. O bâjbâială prin întuneric este metafora cea mai frecventă a cunoașterii poetice argheziene, o rătăcire prin beznă, o explorare alternativă a slavei și o sondare a adâncului. Scriitorul are aceste ,haruri", cum recunoaște unul dintre poemele lui târzii. De-o parte, ,muntele de ceață", imposibil de clătinat sau de risipit, de cealaltă ,un puț adânc", un izvor
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
de nedumeriri, ce nu poate fi secat. ,Osânda" de a se confrunta cu aceste bariere ale cunoașterii ,nu se schimbă, e pe viață". Metafora nopții e adesea, în alte poeme, un sinonim al labirintului. Stepa, pustiul, ceața, noaptea, ,dropiile de beznă" sunt semnele unei autoprotecții a misterului. Căutarea, o bâjbâire prin labirint, e simbolul cunoașterii argheziene ca o pedeapsă permanentă a condiției umane. Acest eseu va fi, va rămâne în mod intenționat sau, poate, fatalmente, o carte neterminată despre Arghezi. E
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
THEODOR RĂPAN constă, esențial, chiar din Instaurarea Incantației Vieții întru Demnitatea Frumosului - Incantație prin care Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” (...deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. 1 - EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010); 2 - EVANGHELIA
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
o ocazie/ cînd pomii de pe marile bulevarde se spoiesc cu var pe trunchi și cu sînge pe ramuri" (ibidem). Nu lipsește nici conotația propriu-zis politică a statuii care funcționează ca un liant al turpitudinilor epocale împinse pînă la crimă: ,în bezna eclipsei statuia care vomită negociază cu teroriștii/ după un timp îi transformă în tot atîția ostateci/ apoi îi convinge ca pe niște prieteni/ s-o pornească împreună pe ocean/ și să fondeze o înfloritoare insulă de salivă" (ibidem). Normal, poetul
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or să ne-arunce resturi că la fiare. În beznă nopții ne visăm strigoi, ca ne-ospătam din câte-un hoit fierbinte. În beznă nopții ne visăm strigoi, dar numai moartea rupe hălci din noi, ea singură înfuleca morminte. TĂCEM DIN GURĂ Din tot, ne-a mai rămas aieve, acest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt, poate din cer, din iad, sau din mormânt, or să ne-arunce resturi că la fiare. În beznă nopții ne visăm strigoi, ca ne-ospătam din câte-un hoit fierbinte. În beznă nopții ne visăm strigoi, dar numai moartea rupe hălci din noi, ea singură înfuleca morminte. TĂCEM DIN GURĂ Din tot, ne-a mai rămas aieve, acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecați în piatră dura cu pumnii strânși, tăcem din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
DIN GURĂ Din tot, ne-a mai rămas aieve, acest zid grav, aceste dreve. Crunt ferecați în piatră dura cu pumnii strânși, tăcem din gură. Tăcem, parc-am tăcea de veacuri ca niște funduri vechi de lacuri. și ferecat în beznă sura, de mii de ani, tăcem din gură. Ei: ziduri, lanțuri, temnicerii, noi, numai cremenea tăcerii. Ei, biciuri cu bătăi și ura, noi, uriaș îngheț pe gură. Deasupra vremii și genunii, tăcem că spinii și tăciunii. Tăcem că lama de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în Europa, cum dispar în tenebrele indiferentei publicului. Dacă n-ar fi parohiile noastre ortodoxe, care se nasc pe an ce trece, singurele care țin aprinsă flacăra culturii și a spiritualității românești, chiar că neam merită verdictul de trăitori în beznă ignorantei. Doar Biserică noastră, prin cele două Mitropolii - din Paris și Nürnberg - și prin episcopiile și parohiile lor, desfășoară o operă vastă de împrăștiere de cultură și de duh românesc, de luminare a publicului străin asupra valorilor noastre; opera pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
atât mai simpatici cu cât slăbiciunile lor umane se lasă întrevăzute în spatele unei politeți și delicateți de fond - rămâne, însă, relația dintre protagoniștii romanului: îi apropie, în mod fundamental, spiritul vital și generos, pasiunea pentru bufnițe, dotate cu vederea „în beznă, dincolo de forme și contururi”, plus nevoia irepresibilă de transformare a propriei experiențe în ficțiune. Însemnărilor lui Emil, descoperite de copilul înfiorat, îi răspunde în final - ca încheiere a ciclului inițierii - caietul lui Lucian, intitulat, cum altfel, Toate bufnițele... Decalajul de
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
o Românie cu totul altfel decît cea preamărită oficial. Pentru că pleda pentru democrație. Pentru că informa despre mersul timpului, despre ce se întîmplă în lume, despre mișcările anticomuniste din țările comuniste. Pentru că susținea valoarea. Pentru că devoala regimul dezumanizant al lui Ceaușescu. Bezna, frigul, foametea, teroarea. Mugur Călinescu a vrut ca și ceilalți, tot mai mulți, să știe ce se spune la Radio Europa liberă. A vrut să se știe despre mișcările sindicale din Polonia, despre „Solidaritatea”. Conștiința unui puști de șaisprezece ani
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
de Lancaster și York, așa cum a fost jucată de nenumărate ori de slujitorii Preacinstitului Conte de Pembrooke. Actul II Scena 5 Trâmbițe de alarmă. Intră regele Henric 1, singur. REGELE HENRIC: E-o bătălie 2 ca a dimineții - Cea dintre beznă și mijirea zilei - Timpul acela când își suflă-n mâini Ciobanul, neștiind de-i zi ori noapte. Acum e ca și marea îndemnată De flux să-nfrunte vântul dimpotrivă-i, Acum e ca și marea ce-i împinsă Iar înapoi
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
mizat pe Udrea (și-a făcut-o cu mâna lui, după cum scrie și Dan Turturică) și a obtuzilor alegători pedeliști care au zis pas variantei Macovei, spune într-un glas presa portocalie. Blaga nu e nicidecum soluția, ci doar ”altă beznă”, cum îl descrie Tapalagă. Andreea Pora consideră că Traian Băsescu revine în politică dintr-o disperare, tânjind după o formațiune atari PDL-ului în zilele lui bune. Sabina Fati, România Liberă, spune că președintele refuză să intre în istorie prin
Cum s-a poziționat presa portocalie după Convenția PDL: Orbirea lui Băsescu și PDL-ul lui Blaga by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38502_a_39827]
-
Stă cu noi de vorbă, în fotoliu și adoarme. Pisica se alintă în brațele lui, îl pupă pe nas. De la ei am plecat la Ruxandra Niculescu, la clinica veterinară. Oana șOrleaț 7 ne-a trimis prin ea niște medicamente. întuneric beznă. întrerupere de curent electric mai mult de o oră și jumătate. Stăm de vorbă la lumina unei lumânări. Dezamăgită de românii din Occident, obsedați de problema banilor. Când am ieșit de acolo era încă pană, niște oameni așteptau în hol
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
Ruxandra să le poată consulta pisica. în cabinetul ei era o cățea care avusese o encefalită și care avea mersul ezitant, chinuit, al Mioarei. Am traversat strada care iese de la clinică în Șulea la lumina lunii. Tot cartierul era în beznă, părea o stare de război, de camuflaj. Blocurile, înalte, ridicate parcă amenințător și cele câteva ferestre la care pâlpâiau lumânări. Zăpada scârțâia. O mașină târându-se prin nămeți mă duce totuși în Berceni unde este... lumină. Vin pe jos din
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
bezmetică a celor ce luaseră puterea sub pavăza șenilelor tancurilor rusești s-a contabilizat într-o cifră ce întrece închipuirea minții umane: anii de osândă comunistă la care au fost supuși cei din Mercina însumează secole de temniță, ca o beznă a morții în inima și sufletul fiecărui om luat din casa și de la glia lui. Sunt pagini rânduite care să îndemne la neuitare... Pagini despre cântecul strămoșesc Din timpuri străvechi, satul a cântat și a transmis generațiilor însușiri care adesea
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
în loc de inscripție tombală pe mormântul Doamnei Olga Constanța Esthera Böhmler Breban Zi îndoită Zi îndoită spre moarte. Cine ascultă? Cine vede? Pentru că m-am învins încă o dată, bezmetic secundele bat ca un clopot în trunchiul impudic al beznei ce mă străbate. Și mă dispută. Și mă împarte pe hotarul încins dintre dulcile lumi strivite târziu - ca să pot înțelege - între pleoape, până începe nerușinat să mă ardă încă o zi salvator înclinată spre moarte. Ca o vale uriașă prin
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
grădinile își strâng parfumul ca pe un strigăt de nenumit, ca și cum freamătă înainte de moarte, când totul pare pierdut, ars de tot și în veci împlinit?!! Arhitectura nopții Arhitectura nopții clară, greu deslușită în peisaj... Ce oră - tăcând cutremurat în turnul beznei - moartea și viața laolaltă le devoră?! Nimic neatins și vindecat. Și vane clopote amar cadența bat. Dar pentru ce și pentru cine? E noapte. Liniște. Pustiu. Tu strânge-ți capul între mâini. Singur te leagănă și lasă-te vorbit de
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
duc soarele-n cîrcă și-i zgomot de apă sub limba semenilor, vom fi fost cîndva cascade și ne-a mai rămas ecoul în dinți, decăderea începe din cartea de vizită care se lasă înfiptă-n ușă ori închisă-n bezna din buzunar. Dar îmi aminteam mereu lumina care venise la ușa mea și stătuse mult timp fără să facă nimic, fără să pretindă mare lucru, fără să-și ia vreun angajament ori să cîrtească în vreun fel, poate că eu
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
pervazul ferestrei sub glastra cu flori se află bilete de tramvai ori o cartelă telefonică, oameni ca noi au trecut pe aici și au plecat iar aceste spații au rămas pentru o posteritate nedefinită, pentru lumina de poimîine ori pentru bezna altui lustru. Te apropii de bibliotecă și deschizi cîte o carte, citești fraze de ici și de colo așa cum ai umbla pe străzi fără țintă, paginile paragrafele sunt cartierele orașului visat demult în copilărie și în care n-ajungeau decît
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
umbroase, Prin vrerea mea vă veți întoarce iarăși Și ospătați veți fi în orice case. Iar Sardo biruind pe totdeauna Balauri sumbri, vînt și piază rea, Pe fruntea lui va străluci cununa Și-n dreapta lui Ramida o să stea! Căci bezna stăruind în vechi coclauri Se spulberă în noul răsărit Și falnic sună trîmbițe de aur: Bine-ați venit! Aceste versuri avîntate și totodată mîngîietoare exprimă cum nu se poate mai plastic adînca dragoste a lui Hubert Hedriphin pentru figurile fabuloase
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]