KorAP: Find »[drukola/base=biata & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...45 >

1,112 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

din față se amuza jucîndu-se cu aparatul de fotografiat. ― Fii cuminte, Mirciulică! Înțeleg că te plictisești singur, dar, crede-mă, sânt o-bli-ga-tă să ies. Trebuie să pun scrisoarea la poștă. Și apoi, azi e parastasul bunilor noștri prieteni, domnul Popa, biata Valerica și profesorul Panaitescu. Nu poți pretinde că ai uitat! Motanul își arcui spinarea neagră. Ochii verzi nu părăseau chipul femeii. Melania scoase filmul din aparat și-l băgă în poșetă. ― Mă întorc repede, Mirciulică, și vom pălăvrăgi împreună toată

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
maior, câtă amabilitate din partea dumneavoastră. Nu îndrăzneam să-mi închipui că veți avea timp... Îi întinse mâna cu un zâmbet tremurat. ― Mi-am îngăduit să vin cu un prieten. Îl interesează obiceiurile noastre... Inspectorul Stanley de la Interpol. ― O idee fermecătoare... Biata Valerica și domnul Panaitescu vor fi extrem de mișcați. Chiar și domnul Popa, deși, dacă vă amintiți, era puțin morocănos... Nu din cale afară de sociabil. Dar mă tem că nu sânt prea politicoasă, căci desigur dumnealui nu înțelege un singur cuvânt

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
trezi brusc în brațe cu câțiva metri de americă, două pahare de plastic albe și o farfurie de colivă vârfuită cu o ploaie de bomboane colorate. ― Nu, domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți aici un ștergar brodat. Bietei Valerica îi plăcea atât de mult să coasă! O adevărată maestră... Să nu uit, mister Stanley! Când mai veniți în București nu mă ocoliți. Sânt totdeauna încîntată să ofer o ceașcă de ceai prietenilor mei. ― Nu ne-ați spus noua

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
fi aflat ― într-o sală de recepție ori la un restaurant. Nici o femeie nu se mai vedea." Își închipuiau că asta e din cauza vioiciunii mele. Nu, a fost cu totul altceva. Lumina, spunea bunica. Noi două avem lumină. Nu și biata maică-ta! Cu așa ceva te naști, nu se deprinde nicăieri, prețuiește mai mult decât orice: castele, geniu de gospodină, ori frumusețea Polei Negri. Ar putea să ne lipsească o mână și lumea lot va roi în jurul nostru. Ai să mă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
deconspire. Dar asta nu-i o probă. Nu, o aiureală ca asta n-o poți susține în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai deprins obiceiuri

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
femeie în vârstă. Mă aflu... mă aflu mai aproape de mormânt decât aș fi dispusă s-o recunosc. Poate la câțiva pași... Vă dau cuvântul meu de onoare că nici eu, nici ceilalți nu l-am ucis pe Panaitescu ori pe biata Valerica. Cristescu își întoarse privirea. Nu suporta lacrimile mai ales în ochii bătrânilor. ― Liniștiți-vă, doamnă... Nu vreți un pahar cu apă? ― Aș dori să mă credeți. Aș dori mult... ― Și eu, oftă Cristescu. Mi-ați spus că domnișoara Scurtu

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în mod normal sar în ochi imediat pe noi nu ne mai izbeau. Gîndiți-vă puțin! Biata Valerica cu obsesiile ei... Nu atingea o clanță fără să se spele după aceea cu alcool. Apoi agenda domnului Popa... Existența soților Panaitescu și, trebuie să recunosc, chiar eu am mici... manii. ― Și totuși evoluția sculptorului mi se pare nefirească

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
nepermis de multe greșeli. Toate acestea vor duce până la urmă undeva. Trebuia să te fi gândit mai mult..." Cristescu zâmbi din nou. ― Mai precis, declarația singură nu elucidează aproape nimic. ― Oh, exagerați! Mi-amintesc cât ne întrebam unde poate fi biata Valerica... Maiorul îi aruncă o privire scurtă apoi lăsă capul în jos. ― ... Și cât de îngrijorată m-am simțit astăzi, așteptîndu-i pe domnul Popa. Bineînțeles că aș fi preferat vești mai bune dar de lămurit, m-am lămurit în multe

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
au granatele? Sânt absolut încîntătoare! Nu se știe dacă nu vei avea nevoie de ele. Ai doar o mie de lei. Ăștia sânt toți banii tăi. Amenință cu degetul: Ești cât se poate de risipitoare. Deși sânt absolut sigură că biata Valerica avea rezerve și chiar domnul Popa ― chicoti șiret, un sunet care semăna cu un sughițat -acolo, sub lampa de bronz de pe birou, te vei mulțumi cu ce ai. Nu te-ai înjosit niciodată în felul acesta... Mai băgă în

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
sincer, după tot ce s-a întîmplat... Îmi repugnă! Cred că, în sfârșit, am să mă mut. ― O idee admirabilă, interveni Melania Lupu. E atât de trist acum la noi... Te lovești mereu de câte o amintire: Uite, aici, croșeta biata Valerica... sau în fotoliul acesta citea gazeta domnul Popa... Își șterse o lacrimă. Cu siguranță va trebui să ne mutăm. Maiorul oftă: ― Îmi vine să cred că ați și făcut-o. ― Nu înțeleg! ― Ați părăsit casa cu intenția de a

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934

săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam mai departe, căutând altele mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
întîmpla că făceam o gafă care strica totul și ne readucea pe poziția inițială de combatanți; el pentru a-și impune ideile cu forța, eu pentru a le lua în derâdere. Când mă certa, trânteam ușile prin toată casa până ce biata mama, care era din ce în ce mai bolnavă și abia se mai ridica din pat, izbucnea în plâns. Asta ne înstrăina și mai mult unul de altul și ne-a fost și mai ușor să ne șicanăm reciproc, cu rare izbucniri de tandrețe

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-și ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. li vorbea despre mine, implorîndu-l să fie mai îngăduitor. "Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși". Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. Ce ghinion am avut să moară Dinu" era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de Plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
totuși la o salină. Până reușește să combine ea ceva cu G. ca să fiu scos din cauză. Vrea să-mi dea impresia că se sacrifică pentru mine. Că de dragul meu, în interesul meu, se culcă cu el. O adevărată martiră, biata Augusta. Mi-a venit s-o pleznesc și să-i spun: "Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu-mi

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine". Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: "Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace

Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

deloc. — Încetează imediat cu asta. Mă tem că ai băut prea multă bere. — Te porți cu mine de parc-aș fi un gunoi. Am fost prea bună. Doamna Reilly suspina. Se întoarse spre Darlene. Am cheltuit toți banii din asigurarea bietei lui bunici Reilly ca să-l țin la universitate opt ani și de-atunci n-a făcut decât să stea-n casă și să se uite la televizor. — Ar trebui să-ți fie rușine, îl dojeni Darlene pe Ignatius. Un cogeamite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
universitate opt ani și de-atunci n-a făcut decât să stea-n casă și să se uite la televizor. — Ar trebui să-ți fie rușine, îl dojeni Darlene pe Ignatius. Un cogeamite om ca tine. Ia te uită la biata maică-ta! Doamna Reilly își lăsase plângând capul pe bar, fără să lase din mână paharul cu bere. — E ridicol, mamă. Încetează! — Dacă știam că ești așa de crud, dom’le, nu-ți ascultam țicnelile alea despre drumu’ cu autobuzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mișcă în voie, fără o destinație specială, urmându-și calea printre vilele vechi de pe ambele părți ale bulevardului. Totul părea atât de calm, atât de prosper, atât de nesuspect. În timpul său liber avea să se ducă să o vadă pe biata văduvă Reilly. I se păruse așa demnă de milă când o văzuse, după accident, stând și plângând în mijlocul dezastrului. Tot ce putea face pentru ea era măcar să încerce să o ajute. Pe Constantinopole Street o luă direcția râului și traversă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mă apucă și pe mine amaru’. Viața-i grea. Am muncit din greu. Am fost cuminte. — Trebe să privești la părțile bune a’ vieții, spuse Mancuso. — Cred că ai dreptate. Unii o duc mai rău decât mine, mi-nchipui. Ca biata vară-mea, o femeie minunată. Mergea la biserică-n fiecare zi lăsată de Dumnezeu. Și-a trântit-o tramvaiu’ pe Magazine Street,ântr-o dimineață devreme, când tocma’ se ducea la liturghia lui Fisherman. Era încă-ntuneric. — În ce mă privește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
zguduit și mi-a mai eliberat gândurile. În orice caz astăzi am realizat foarte mult. — Trebe să-l plătim pe omu’ ăla, Ignatius. Doar nu vrei să mă vezi la pușcărie? Nu ți-ar fi rușine s-o știi pe biata maică-ta după gratii? — Vrei, te rog, să nu-mi mai vorbești de închisoare? Pari să fii obsedată de acest gând. Parcă ți-ar face chiar plăcere să te lași în voia lui. Martiriul nu are nici un rost în epoca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
acolo cu Gomez. Plăcut și liniștit. Dacă asta-i un fel de păcăleală de întâi aprilie, aflați că nu are haz. Privi spre domnul Levy cu ochi urduroși. Tu ești individul care a dat-o afară pe prietena mea Gloria. Biata Gloria! Cea mai inimoasă persoană care a lucrat vreodată în biroul acela. — O, nu! suspină doamna Levy. Apoi se întoarse spre soțul ei. Ziceai că n-ai concediat decât o singură persoană, nu-i așa? Atunci cu Gloria ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie neagră și cu ciorapi negri, stând pe o alee întunecoasă acoperită cu cochilii de stridii. — Biata maică-mea! spuse Santa cu sentiment, dând fotografiei un sărut sonor și umed. Petele unsuroase care acopereau sticla fotografiei indicau frecvența acestui atac afectuos. Nu ți-a fost ușor, fetițo! De pe fotografia la minut, cărbunii mici și negri ai ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
mele. — Asta nu-i mare lucru, spuse Santa. Toată lumea-i dusă la secție o dată-n viață. Uită-te la ea. Santa ridică fotografia care stătea cu fața în jos pe polița de deasupra căminului și o arătă celor doi musafiri. Biata maică-mea. Poliția a luat-o de patru ori din piața Lautenschlaeger, spunând că tulbură liniștea publică. Santa se opri ca să dea fotografiei o sărutare umedă. Crezi că i-a păsat? Nici un pic. — Asta-i mama ta? întrebă doamna Reilly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Ba da. Scrie niște aiureli pe care n-o să vrea să le citească nimeni. Acum el și Myrna aia își scriu insulte unu’ la altu’. Ignatius îmi spune că are s-o aranjeze el bine pe fata aia. Nu-i groaznic? Biata Myrna! Domnul Robichaux, incapabil să găsească ceva de spus, întrebă: — De ce nu rogi un preot să vorbească cu băiatu’? — Un preot? se jeli doamna Reilly. N-ascultă Ignatius de nici un preot. Zice de preotu’ din parohia noastră că-i un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]