4,406 matches
-
de către responsabilii bibliotecari, care vor fi responsabilii politici ai bibliotecilor și care vor avea grijă să împartă și să strângă săptămânal cărțile. Pentru o mai bună organizare a împărțirii și citirii cărților se va ține o ședință cu toți responsabilii bibliotecari, în cursul lunii februarie, pentru stabilirea celui mai bun procedeu. 40.Până la sfârșitul lunii februarie, se vor pavoaza toate cluburile din sectorul nostru (instituții) și se va efectua un viu control asupra activității acestor cluburi, ajutându-le la organizare. 41
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
copiii ,,povestesc ce au citit" (ei sau părinții/bunicii lor), spun ce le-a plăcut într-o carte, fac ,,reclamă" unei anumite publicații, fac schimb de cărți, merg la bibliotecă (împrumută/restituie cărți, au fișă de cititor, îndeplinesc rolul de bibliotecar al grupei pe o perioadă de timp stabilită etc.), merg la librărie, asociază filme pentru copii/filme de desene animate vizionate acasă și/sau la grădiniță cu cărțile corespunzătoare acestora etc. ( Este încurajată, de asemenea, ideea de a crea cărți
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
jocului didactic, se diferențiază: * jocurile didactice cu material didactic/intuitive cu precizarea că materialul didactic trebuie să fie accesibil copiilor preșcolari, atractiv, adaptat particularităților perceptive ale acestora, simplu, clar, cu valențe estetice formative etc.: Loto, Puzzle, Harta..., Calendarul naturii, Micul Bibliotecar, jocuri-dramatizări cu decor etc.; * jocurile didactice fără material didactic: Micul recitator/actor, Telefonul fără fir, Mim etc.; în unele situații, se poate valorifica, în etapa inițială a activității, jocul cu material didactic, pentru ca în complicarea acestuia (ca variantă), să se
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
am scris o singură notă: am să ți-l dau înapoi.” Merelli a răspuns: Ce om de treabă... ce noroc!” În timp ce discutau au ajuns la teatru: Merelli l-a chemat pe Bassi poetul, directorul de scenă un munte de om, bibliotecarul, etc., etc și le-a spus să meargă și să caute în arhiva o copie după Îl Proscrito: copia era acolo. În același timp Merelli a apucat un alt manuscris și arătăndu-mi-l a exclamat: “ Iată, acesta este libretul lui Solera
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ARDELEANU, Virgil (5.II.1932, Târgu Mureș), critic literar. Fiu al Mariei (n. Zamfir) și al lui Gheorghe Ardelean, A. a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, fiind apoi bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj (1956-1959) și redactor (din 1959) la revista „Steaua”. Cariera lui a cunoscut două „fracturi” considerabile, o dată la începutul anilor ’70, a doua oară către sfârșitul anilor ’80. Deși indisociabil în ultimii douăzeci de ani
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
, Valeriu (23.V.1946, Giroc, j.Timiș), poet. Fiu al lui Gavrilă Armeanu, militar, și al Eugeniei (n. Cătălinoiu), cadru medical, A. a absolvit Liceul „Traian” din Drobeta-Turnu Severin (1968). A fost muncitor, apoi bibliotecar la Biblioteca Casei de Copii din Drobeta-Turnu Severin (1969-1989). Începând din 1990 a editat, timp de doi ani, ziarul „Scorpion”. În 1994 a devenit instructor la Centrul Județean Drobeta-Turnu Severin al Creației Populare. A debutat în 1963, cu versuri, în
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
a fost obligat să-și câștige existența ca muncitor necalificat pe șantierul Rafinăriei Teleajen, urmând totodată și cursurile liceului seral din Ploiești, pe care l-a absolvit în 1955. Între 1955 și 1958 practică diverse îndeletniciri: croitor, dactilograf, laborant, librar, bibliotecar etc. Urmează, între 1962 și 1967, Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, perioadă în care a condus, ca președinte, cenaclul literar „Mihai Eminescu” al Universității bucureștene și a fost angajat ca redactor la revista „Viața studențească
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
din care o parte sunt strânse în volumul Conu Enake (1928). Ar fi fost redactor la „Rampa” - unde totuși numele nu-i apare - și la „Cuvântul”. „Restaurația” din 1930 îi aduce numeroase funcții și onoruri: general de brigadă, adjutant regal, bibliotecar al lui Carol al II-lea, secretar general al Uniunii Fundațiilor Regale și secretar general la Societatea Română de Radiodifuziune; membru din 1922, este ales, în 1935, președinte al Societății Scriitorilor Români și, în 1938, membru onorific al Academiei Române. Prezent
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
, Vintilă (26.V.1916, București), romancier. Absolvent al Facultății de Drept (1938) și al celei de Litere și Filosofie (1939) de la Universitatea din București, C. funcționează o vreme ca magistrat, apoi ca bibliotecar, pentru ca după 1952 să ajungă muncitor într-o întreprindere din capitală. Și-a început activitatea literară cu proză la „Universul literar” (1938), iar editorial a debutat în 1942, cu romanul Babel Palace. După război (la care participase ca aviator), C.
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
și traducător. După absolvirea liceului, la Galați, în 1955 intră la Școala de Literatură „M. Eminescu”, devenită apoi Secția de literatură și critică a Universității din București, luându-și licența în 1960. Se întoarce în Galați, unde este, pe rând, bibliotecar, metodist la Casa Creației Populare, secretar literar la teatrul local. În 1967 devine ziarist la “Scânteia tineretului” și se afirmă în calitate de cronicar dramatic. Debutează cu versuri, dar scrie și romane polițiste, în colaborare cu Ion Maximilian (semnate cu pseudonimul Ștefan
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
liceale de la Liceul „Moise Nicoară” (1945-1948), cele normaliene la Școala Normală din Arad (1948-1950) și la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (1950-1952), va absolvi Facultatea de Istorie-Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1956), unde și lucrează ca bibliotecar (1953-1956) și unde va fi asistent, lector și conferențiar la Catedra de istoria și teoria literaturii române. Se mută la București și funcționează ca redactor, șef de secție, secretar general de redacție la Redacția culturală din Radiodifuziunea Română (1964-1969), director
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
slujbe efemere (copist la Direcția învățământului secundar și superior a Ministerului Instrucțiunii și Cultelor, șef de birou în Direcția generală a asistenței sociale din Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, profesor de desen și caligrafie la Școala Normală de Băieți din Bacău, bibliotecar la Ministerul Minelor ș.a.), perioade de internare în diverse clinici de boli nervoase, lungi convalescențe și, bineînțeles, literatură. În iunie 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu, profesoară și, ea însăși, poetă. În noiembrie 1931 se naște unicul fiu al poetului
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Silistra, unde se va stabili cu familia în 1919. Își ia bacalaureatul în 1928, cu multe laude, dar înscris la Facultatea de Litere, e nevoit să abandoneze studiile din cauza situației materiale precare. Cum îi plăcea să citească, se angajează ca bibliotecar la liceul din Silistra (1926-1932), aici îndeplinind și funcția de pedagog. Din 1929, suplinește catedrele de religie, fizică-chimie și desen. Președinte al organizației locale a Partidului Social Democrat, evoluează spre mișcarea de extremă dreapta, alături de Mihail Stelescu, fapt pentru care
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
22.VIII.1939, Zamostea, j. Suceava), poet și prozator. Este fiul Olimpiei (n. Irimescu) și al lui Ion Beldeanu, militar căzut pe front la Odessa (1941). A absolvit Școala Pedagogică din Rădăuți, apoi a urmat cursurile unei școli postliceale de bibliotecari și ale Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, după care, vreme de un an, a fost învățător la țară, iar din 1966 s-a consacrat ziaristicii. A lucrat în presa locală, apoi a devenit corespondent Agerpres
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
studiile la Liceul „Sf. Sava” și la Facultatea de Litere din București. A fost secretar de redacție la „Noua revistă română” (1910-1916) și la „Ideea europeană” (1919-1928), iar înainte și după anii petrecuți la cele două reviste a funcționat ca bibliotecar la Facultatea de Litere, învățător în Șotrile (lângă Doftana), funcționar la un laborator de analize medicale, profesor, corector, funcționar la Loteria de Stat, la Monitorul Oficial, la Recensământ, la o fabrică de sticlărie. În tot acest timp, preocuparea sa pentru
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
Gusti, C. Rădulescu-Motru, P. P. Negulescu, Ov. Densusianu, Ch. Drouhet și Nae Ionescu, iar apoi studii de specializare în etnologie și sociologie comparată cu Marcel Mauss la Paris (1930-1932) și în filosofie cu Martin Heidegger la Freiburg (1932-1933). Lucrează ca bibliotecar la Facultatea de Litere din București (1927-1930), secretar al secției de monografii sociologice a Institutului Social Român (1933-1935), asistent (1935-1940) la Catedra de geografie și etnografie condusă de S. Mehedinți, ținându-și primul curs de etnologie la Universitatea din București
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
de popularizare a unor însemnate valori ale patrimoniului spiritual românesc și universal. Repere bibliografice: Ioan Bianu, Localul Bibliotecii Academiei, București, 1910; Memoriu privitor la clădirea Bibliotecii Academiei Române, București, 1911; George Baiculescu, Biblioteca Academiei la nouă decenii de activitate. 1867-1957, „Călăuza bibliotecarului”, 1957, 12, 1958, 1, 2; Ioan Lupu, Primii donatori ai Bibliotecii Academiei Române, SCD, 1965, 3; Șerban Cioculescu, Biblioteca Academiei la o sută de ani, SCD, 1967, 2-3; Ioan Lupu, Biblioteca Academiei, bibliotecă națională deținătoare a fondului românesc de publicații, SCD
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
publică, ce nu a rezistat decât până la moartea regelui, când s-a împrăștiat. Abia sub Carol al V-lea Înțeleptul (1364-1380) se pun bazele primei b. publice franceze, nucleul viitoarei Biblioteci Naționale. B. era instalată la Luvru și avea ca bibliotecar pe Gilles Malet, care la 1373 a întocmit un catalog ce s-a păstrat până astăzi. De amintit b. ducilor de Burgundia, care la finele secolului al XV-lea avea peste 4 000 de volume, cifră mare pentru vremea aceea
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
Timișoara Școala de Aplicație de pe lângă Școala Normală (1942-1946), Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1946-1950) și Liceul Clasic (1950-1953), apoi a devenit student al Universității din București (Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză, absolvită în 1958). Din 1958 este scurtă vreme bibliotecar, apoi profesor în învățământul secundar, ulterior (1959-1963) muzeograf la Muzeul Regional al Banatului. Din 1963 face carieră universitară la Timișoara, devenind profesor în 1990. Își ia doctoratul în filologie franceză în 1975, cu o teză despre sensul secund al structurii
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
este forțat să regurgiteze „toată literatura înghițită”. „El o vomită în mâinile lui Algazy” (39). Ce era imagine romantică la Eminescu și intuiție ludică la Urmuz este erudiție livrescă la Umberto Eco. În romanul său Numele tranda firului, Jorge, bătrânul bibliotecar orb (personificare probabilă a lui Jorge Luis Borges), devorează o misterioasă carte a lui Aristotel, ale cărei pagini erau unse cu otravă. „[Jorge] s-a dat înapoi, strângând volumul la piept cu stânga, în timp ce cu dreapta sfâșia mai departe paginile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
așa că nu dădu prea multă importanță galopului celor doi. Cât de frumos călărea! Ajunși în clădirea bibliotecii, Abatele și Maria se pierdură repede în păienjenișul de coridoare mici care transforma subsolul într-un adevărat labirint. Maria auzise că unui frate bibliotecar îi trebuia mai bine de zece ani pentru a ști unde se află fiecare volum. Cât despre zvonurile că nimeni nu reușise niciodată să facă un plan exact al bibliotecii, fiindcă dimensiunile coridoarelor nu se potriveau cu cele ale zidurilor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca să-1 viziteze pe bunicul Hugo. Astfel, pentru istoria mondială a comunismului, ștafeta a alergat vreme de un secol de la Vendôme la Hu-nan, de la Societatea Egalitariștilor fondată de un feudist, Gracchus Babeuf, la Societatea Noilor Cetățeni fondată de un tînăr bibliotecar, Mao Tzedun. Babeuf a fost decapitat la Vendôme în 1797, Mao se naște la Chao-Shan în 1893, la celălalt capăt al pămîntului, dar la diferență de doar un secol. Buonarroti (1761-1837), cu un an mai bătrîn decît Babeuf (1760-1797), scapă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pușca are cocoșul tras."51 Dar Hugo însuși scrisese: Nimic nu seamănă cu gura unei țevi de tun ca gîtul unei sticluțe cu cerneală."52 Biblioteca este în același timp un cîmp de luptă și un loc de pelerinaj, iar bibliotecarul, ultim recurs și arbitru suprem. În momentele critice, Jaurès și Blum se întorc către Lucien Herr (care a redactat în parte discursul ținut de Blum la congresul de la Paris). După 1945, acest eroism alfabetic se deportează către țările lumii a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vreme în care omul de litere și omul de știință vor ști să conducă ei înșiși un linotip; în care vor putea, pentru a tipări o carte, să închirieze o rotativă, așa cum închiriezi un automobil." Martor este Lucien Herr însuși, bibliotecar la Școala Normală, inspiratorul lui Jaurès și Blum, care se ocupă, anonim, timp de mai mulți ani, de rubrica de informații externe din l'Humanité. Ceea ce au și făcut în felul lor un Aragon, un Nizan, un d'Astier. Experiența
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
s-a spus, este de a nu fi o industrie." Presa scrisă, din 1881 pînă în 1970, era și industrie. Astăzi, ea este mai ales o industrie. Să ne gîndim că în 1838 Lucien Herr, Léon Blum și Lévy-Bruhl, un bibliotecar, un jurist și un universitar, au putut scoate un cotidian, L'Humanité (l38 000 de exemplare la primul număr), cu o singură subscripție (850 000 de franci la acea vreme). Trusturile de presă și-au schimbat natura, schimbîndu-și tirajul. Concentrația
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]