1,102 matches
-
fi trebuit să se gândească mai demult. S-ar fi gândit, dacă n-ar fi fost toată nebunia asta din jur. Destul de simplu, iar frumusețea planului constă în modul în care forțează mâna autorităților. O să iasă în public. O să arate bilețelul la „Mistere descifrate“. Toată lumea din patru districte o să vadă chestia aia plastifiată, lipită de ecranele televizoarelor. Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road... Dacă mai trăiește vreun om adevărat, nespălat pe creier, sigur o să rupă tăcerea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
săptămâni. Ea e toată numai urechi. Filmează peste tot, în casă și în curte: Mark singur, cu privirea pierdută departe, peste câmpuri. Mark cu o poză a mașinii. Mark cu Blackie-doi, că doar n-o să observe nimeni diferența. Mark cu bilețelul în mână, arătându-i-l lui Tracey. Tracey citind bilețelul cu voce tare. Și, cel mai important lucru: prim-plan pe tot ecranul cu bilețelul, pentru ca toată lumea de acasă să vadă scrisul de mână și să citească fiecare cuvânt. Tracey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
casă și în curte: Mark singur, cu privirea pierdută departe, peste câmpuri. Mark cu o poză a mașinii. Mark cu Blackie-doi, că doar n-o să observe nimeni diferența. Mark cu bilețelul în mână, arătându-i-l lui Tracey. Tracey citind bilețelul cu voce tare. Și, cel mai important lucru: prim-plan pe tot ecranul cu bilețelul, pentru ca toată lumea de acasă să vadă scrisul de mână și să citească fiecare cuvânt. Tracey îl târăște până pe North Line, ca să-l filmeze la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poză a mașinii. Mark cu Blackie-doi, că doar n-o să observe nimeni diferența. Mark cu bilețelul în mână, arătându-i-l lui Tracey. Tracey citind bilețelul cu voce tare. Și, cel mai important lucru: prim-plan pe tot ecranul cu bilețelul, pentru ca toată lumea de acasă să vadă scrisul de mână și să citească fiecare cuvânt. Tracey îl târăște până pe North Line, ca să-l filmeze la locul faptei. Li se alătură polițistul în exercițiu al săptămânii, sergentul Ron Fagan, care, după câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
japoneză, plină de zel și de așteptări, abia trecută de treizeci de ani. Fusese cât pe ce, după orice criteriu. Ea plecase când el devenise rece. Ea, care abia dacă-l privea în ochi când îi vorbea, îi lăsase un bilețel la plecare: În Japonia, cercetătorii țin cel puțin o zi de doliu pentru toți cobaii pe care i-au sacrificat... Fiecare dintre aceste aventuri amoroase teoretice fusese o excepție: o jumătate de duzină de excepții, toate povestite. Părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e un fel de dublură-cascador. Măcar emisiunea prezintă, în mare, povestea așa cum e. Discută despre accident, despre vehiculul care i-a tăiat fața și despre cel din spate, care a ieșit de pe șosea. Și e un moment tare când apare bilețelul scris de mână și umple ecranul și dau până și subtitrare, în caz că nu poți să citești sau de-astea. Sunt nimeni. Sunt nimeni. Frate, asta înseamnă că poate fi oricine, în zilele noastre. Dar se dă o recompensă în bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că sunt... nu știu ce-ai crezut. Mark explodă, iar bucăți de cuvinte se împrăștiară ca fazanii după un foc de armă. Știa cine crezuse că era Daniel. Mai venise cineva să-l vadă la spital. Cineva care lăsase un bilețel. Cineva care fusese în noaptea aia acolo, pe North Line. —N-ai văzut emisiunea de la TV? Televiziune, frate. Era musai s-o vezi. — Îmi pare rău. N-am televizor. —Doamne. Uitasem. Tu trăiești în rahatul ăla de regat al animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dorește. Dar nu vrea acceptarea asta calmă. Gerald: spune-mi de ce, atâta doar. Ca să ai din nou o părere bună despre mine. Nu știu sigur, îi spune el. Își repetă asta în minte, până când devine adevărat. Mark nu lăsase nici un bilețel înainte să înghită antipsihoticele. Cum să lase, când era deja mort? Dar chiar această lipsă a unui mesaj o acuza pe Karin. Tot anul ăsta îi ceruse ajutorul, iar ea nu reușise să facă nimic. Nu reușise pe nici un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în grabă de o mică minoritate, cu puțin înainte de lansarea în spațiu. Această situație se cuvine remediata. Avem dreptul de a fi reprezentați în chip democratic. ADUNAREA ELECTORALĂ, 9/7/1 Orele 1500 ALEGEȚI-L PE KENT DIRECTOR! Grosvenor vârî bilețelul în buzunar și intră în sala de mese feeric luminată, spunându-și că oamenii de felul lui Kent își dădeau rareori seama de consecințele pe care le pot avea încercările lor de a diviza o colectivitate în două tabere ostile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Jacques s-o deschidă, ca să-i fac o bucurie și ochișorii lui rotunzi erau ca boabele uleioase de cafea de la armeanul nostru, Levon Harutunian. Levon înseamnă, pe limba lui, același lucru cu Leon, numele lui papa: sunt lei-paralei. — E un bilețel împăturrit în patrru. O, și sub bilet e un inel. Să-ți citesc eu? M-am așezat, cuprinsă de un fel de slăbiciune, iar frățiorul meu mi-a citit: — „Sunteți invitată, cu toată familia, la noi, la petrecerea de Anul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Celor 15 adulți li se alătură și Nicu, al 16-lea, fiindcă el se simțea ca aparținând mai degrabă lumii de la masa mare decât mesei copiilor. Cum avea lipici la oameni, fu acceptat ca noutate. Așadar s-au scris pe bilețele numere de la 1 la 16 și s-au amestecat în pălăria lui Peppin Mirto, ca să se tragă la sorți ordinea intervențiilor. Pălăria și hazardul au hotărât ca domnul Hristea Livezeanu să fie primul, iar ultimul Dan Crețu. Ceilalți, care cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i un roman din Bibliothèque Rose. Poți să pui rămășag că păstrează acasă într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea pudic pentru o jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți povestea mereu de primul ei flirt, un domn foarte bine din Rîmnicu Vâlcea, care să dădea în vânt după canotiere și scordolea de raci. Asta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rezist? Pot interveni atâtea... Oricum, trebuie să caute." * "Știu, draga mea, ai găsit!" Melania Lupu se abținu să nu bată din palme. Ridică motanul în brațe și-i strecură în gură o fondantă. " Le vei comunica ideile tale printr-un bilețel pe care-l va găsi domnul Dascălu în antreu la înapoiere. Problema e cum o să ajungă biletul acolo căci tu nu ai voie să te ri-di-ci de pe scaun. Vor fi foarte surprinși că nu li s-a telefonat și de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rost de adresa lui și îi expediase o scrisoare. Exact 20 de rânduri, scrise cu o caligrafie rotundă de elevă exemplară. Îi dădea întîlnire la Cetate, o ruină de la marginea orașului. Mai târziu, maiorul îi mărturisise că-l intrigase sfârșitul bilețelului. ― O adevărată lovitură de maestru, spuse cu aceeași voce mică bătrîna." Dacă gestul vi se pare prea îndrăzneț pentru o elevă, n-aveți decât să mă reclamați. Mă numesc Melania Simian, clasa a Vil-a B, Liceul Ortodox, directoare doamna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privești înainte. Dar, dar... Maggie nu se uita la el. Privea în pământ, încercând să digere tot ce se-ntâmplase. Nu erau doar scrisori de la părinți și fotografii din Irlanda, ci și notițe pe care le luase la negocieri cruciale, bilețele confidențiale de la lideri ai rebelilor și oficiali ai ONU. Cutiile acelea conțineau munca ei de-o viață. Și acum erau la gunoi. Am făcut-o pentru tine, Maggie. Lumea aceea nu-ți mai aparține. Merge înainte și fără tine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
frig, dar în aer plutea totuși un soi de răceală. Casa aceea fusese un loc al morții, de două ori. Îl admira pe Uri pentru faptul că era în stare să pună piciorul acolo. Preșul de la intrare era acoperit de bilețele și scrisori: urări de bine din străinătate, fără îndoială. Toți ceilalți se aflau acum în casa surorii lui Uri, unde continua doliul pentru tatăl său și unde va începe doliul pentru mama sa imediat ce va fi îngropată. Maggie își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse și carnea stacojie, însângerată. Zări un rând de capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta, Kishon își exprimă caldele aprecieri pentru prietenul său, regretatul Shimon Guttman. Dar a doua zi, imediat ce se află că Guttman nu era înarmat, că și-a făcut loc spre rândurile din față la miting pentru a-i înmâna un bilețel prim-ministrului, Kishon începu să-și pună întrebări. La baza telefonului înfrigurat pe care i l-a dat vechiul lui prieten ar fi putut sta scornelile aiurite ale unui om care o luase razna, în pragul unui colaps, dovedit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
smulgându-i prosopul pentru a putea sta cu fața la el în timp ce vorbeau. Dă-mi geaca de pe scaun. Nefiind sigur dacă fusese iertat, Uri ezită. —Uri! Acum! Se ridică și aduse haina lui Maggie. Scotoci prin buzunare, ignorând durerea până când îl găsi: bilețelul de la biroul lui Rosen. — Aprinde lumina. OK. Ascultă. Tatăl tău a spus: „Pot să-ți spun doar că această căutare începe în Geneva, dar nu în orașul pe care îl știe toată lumea. Un loc mai bun, mai nou, unde poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au fost cuvintele lui exacte. În ebraică. Nu înțeleg nimic. Vei înțelege. Zi-mi doar ce a spus! Uri începu să vorbească în ebraică: —OK, spuse el. Tireh oti b’chaim ha-hem Lo bachayim ha’ele. Maggie se uită la bilețel. —Și asta înseamnă: „Dacă dispar din viața asta, atunci ne vom întâlni în viața cealaltă“, corect? — Da. —OK, continuă. Maggie simțea cum îi curgea adrenalina prin vene, potolindu-i durerea. Apoi a spus, elah b’chaim shteim. Asta înseamnă „și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de fapt? — În momentul ăsta, nu știu. Ar putea fi o hartă, poate niște indicatoare. Ceva care ne va spune unde a lăsat tăblița. Va trebui să ne dăm seama. Căută în buzunar, uitându-se din nou la notița de pe bilețel. Am pus-o la păstrare într-un loc unde ai putea-o găsi doar tu și fratele meu. Dacă ar reuși măcar să înțeleagă ce naiba însemna asta. Citi în continuare. Vreau să-ți amintești de vremurile bune, de acea călătorie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acolo: e prea sfânt. A ascuns-o dedesubt. —Dedesubt? — Acum câțiva ani au săpat tunelurile care merg paralel cu Zidul de Vest. Tatăl meu și alți câțiva arheologi. Nu partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care a fost îngropată sub restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înainte de a trece orele în care viteza era limitată. — Îți mulțumesc foarte mult, Gladys, spuse agentul Mancuso. Copiii mei mai voiau niște poze, ca să le arate prietenilor. — Firește, strigă Gladys, plecând în grabă din curtea secției, cu tolba plină de bilețele negre pentru amendarea celor ce depășeau viteza. Au și ei dreptu’ să fie mândri de tăticu’ lor. Îmi pare bine că ți-am putut fi de folos. Când mai dorești să te fotografiezi, fă-mi doar un semn. Sergentul aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lăuta și trompeta. Ai adunat foile cu însemnări? — Materialul acesta e fascinant, spuse Myrna, indicând însemnările pe care le aduna. Adevărate nestemate nihiliste. — Nu sunt decât fragmente dintr-un întreg. — Nu ai de gând să-i lași mamei tale vreun bilețel amar, vreun protest bine ticluit sau așa ceva? Nu merită oboseala. Vor trece săptămâni până să le înțeleagă. Ignatius ținea lăuta și trompeta într-o mână și ranița în cealaltă. Ai grijă să nu scapi dosarul cu foi volante. Conține jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vărsă conținutul în poală. Un telefon celular ieftin, genul pe care-l cumperi ca să pui o cartelă în el. Două cartele preplătite. Un pachet de bani, învelit în folie: cinci mii de dolari în bancnote de o sută. Și un bilețel misterios: „În caz de nevoie. Nu-ți folosi cărțile de credit. Închide-ți telefonul celular. Nu spune nimănui unde te duci. Împrumută mașina cuiva. Trimite-mi un semnal când ajungi la un motel. Ține-l pe Jamie cu tine“. Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]