765 matches
-
cel mai bun caz poate ajunge la tabăra dumneavoastră înainte de-a se însera. Mă va suna la șapte. Am înțeles - răspunse. Sună-mă după ce vorbești cu el. întrerup și închid. înapoie receptorul, se urcă în picioare pe scaun, luă binoclul și privi din nou pustiul pietros, apoi se lăsă să cadă pe scaun prost dispus și în cele din urmă coborî din mașină să urineze cu spatele la oamenii săi, care profitară și-i urmară exemplul. — Și eu m-aș ascunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea salină. — E acolo! îi întinse binoclul sergentului Ajamuk, care urmări direcția brațului său, și-l potrivi la ochi și-l distinse, într-adevăr, pe călărețul ce înainta încet sub soarele puternic al dimineții. Da, recunoscu. E acolo, dar am impresia că ne-a văzut. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l potrivi la ochi și-l distinse, într-adevăr, pe călărețul ce înainta încet sub soarele puternic al dimineții. Da, recunoscu. E acolo, dar am impresia că ne-a văzut. S-a oprit și se uită încoace. Locotenentul Razman luă binoclul și privi iarăși spre punctul unde, prin pâcla ce se reflecta pe suprafața albă, Gacel Sayah privea și el spre locul unde se aflau, la marginea lacului sărat. Știa că ochii de șoim ai unui targuí obișnuit cu marile distanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe suprafața albă, Gacel Sayah privea și el spre locul unde se aflau, la marginea lacului sărat. Știa că ochii de șoim ai unui targuí obișnuit cu marile distanțe vedeau la fel ca ai unui om obișnuit înarmat cu un binoclu. Se priviră, deși, în realitate, distanța nu-i permitea să zărească decât siluetele vagi ale animalului și călărețului, ce păreau că se ondulează din cauza reverberației, și i-ar fi plăcut să știe la ce se gândea tuaregul în momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
s-o ia la goană și eu nu mă angajez să-i opresc, surâse. Pentru că o să fug și eu. Vru să mai spună ceva, dar unul dintre soldați îl întrerupse, arătând cu mâna spre salină. — Priviți! - strigă. Pleacă! Locotenentul luă binoclul și se uită spre locul indicat. într-adevăr, targuí-ul își strânsese ridicolul campament și se îndepărta, ducându-și animalul de frâu. Se întoarse gânditor spre adjutantul său: — Unde s-o fi ducând? Ajamuk ridică din umeri: — Cine poate ști ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Sahara și oamenii săi nu se asimilează într-un an, nici în zece, și ceea ce nu se asimilează niciodată este mentalitatea unuia dintre acei șireți „Fii ai Vântului“, aparent simpli ca mod de viață, dar extrem de complicați în realitate. Luă binoclul de pe scaun și-l îndreptă spre bărbatul ce devenea un punct tot mai mic, urmat de cămila lui. De ce se adâncea din nou în acel cuptor îngrozitor nu putea ști, dar presimțea, aproape simțea, că acel fapt ascundea un vicleșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei și au zărit chiar în mijlocul ei, mehari-ul îngenuncheat și pe bărbat dormind liniștit la umbra lui. La distanțe egale, din cele patru puncte cardinale, patru binocluri l-au ținut sub observație tot timpul zilei. Dar nici călărețul, nici animalul n-au făcut nici o mișcare perceptibilă de la o asemenea distanță. Când începu să se însereze din nou, mai înainte ca țânțarii să-și părăsească adăpostul, locotenentul Razman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ordonă retragerea spre interior, departe de atacul plăgii, și, în timp ce oamenii săi strângeau foaia de cort ce slujea de adăpost, aruncă o ultimă privire spre caporalul care se îndepărta cu pas hotărât spre inima salinei și-și aținti din nou binoclul spre locul care îl obseda. Soldații care rămăseseră cu el nu făcură nici un comentariu, convinși că era inutil să întrebe dacă targuí-ul se mișcase. Era clar că morții nu obișnuiesc să se miște, nici unul nu avea nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se scurse pe mustața groasă și-i alunecă pe gât în jos, spre pieptul păros. Se ridică fără chef și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită-te și spune-mi ce poate fi chestia aia... îi întinse binoclul și, cum stătea sprijinit în cot, Kader îl fixă spre punctul pe care i-l arăta. Fără să se tulbure, îi răspunse blând: — Un om și o cămilă. — Ești sigur? — Sigur. — Morți? — Așa se pare... Caporalul Abdel Osman se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tulbure, îi răspunse blând: — Un om și o cămilă. — Ești sigur? — Sigur. — Morți? — Așa se pare... Caporalul Abdel Osman se ridică în picioare și, urcându-se în partea din spate a jeepului, se întinse lângă mitralieră și fixă din nou binoclul, încercând să nu-i tremure mâna. — Ai dreptate, recunoscu în sfârșit. Un om și o cămilă... Tăcu și se uită împrejur. Celălalt nu-i. Nici nu mă miră, răspunse grăsanul, care începu să-și strângă calm păturile pe care dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Haide! Asigură arma și grăsanul cel asudat puse jeepul în mișcare și o porni încet, învârtind volanul ca s-o ia direct spre locul unde se profilau cele două corpuri. După trei sute de metri se opri, privi cu atenție prin binoclul, în timp ce caporalul nu-l pierdea din ochi pe cel întins pe jos. — E targuí-ul, fără nici o îndoială. — E mort? — Cu atâtea veșminte pe el, nu pot să-mi dau seama dacă respiră sau nu. Dar cămila e sigur moartă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să te usuci și să mănînci ceva. Apoi am să zic sărut mîna și bogdaprosti. Doamna îl usucă cu un șervet pe cap, îl dezbracă și-i oferă ceva uscat. De la distanță gesturile ar fi părut materne, dar printr-un binoclu s-ar fi putut observa un adevărat joc erotic. Deși oamenii aceștia s-au dedat la prostii de tipul celor ale lui Adam și Eva, ar fi fost delicios să auzi discuțiile dintre cei doi. Așa este bine, dom' Niculiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mulți acordau atenție lumii vegetale doar ca decor, ca ambient fără prea multe detalii. Aceștia văd pictural sau fotografic un ansamblu extrem de reușit din punct de vedere vizual și nu văd detaliile oferite de o atenție sporită, de lupă sau binoclu, de microscop. Pardon, microscopul este o altă chestie, este o intrare cu bocancii într-o lume care nu ne aparține. A naibii treabă, adică ne aparține, dar mai bine nu ne-ar aparține, sau, mai bine zis, este parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de plimbărită pe aleile altora. Soțul celei care se dezbrăca mai încerca să-i schimbe obiceiurile. Cine să mă vadă, dragule? Mama, stă cu tine. Sforăie de la lăsarea întunericului. Dar mai trece cineva... Din stradă nu vede nimeni. Cu un binoclu, totuși s-ar vedea. Abia te poți fuduli cu ce ai! Frasin era un zgîrcit fără pereche. Iluminarea curții se făcea prin furt de la iluminatul străzilor. Avea sisteme de supraveghere, dar care nu înregistrau ceea ce vedeau. Cum, necum, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asupra altor lucruri, să fac ceva, nu să zac nemișcat și tăcut într-o cameră impersonală. Am pus deoparte Fragmentul becului și caietul cu scheme decodificatoare și, din buzunarul stâng al rucsacului, am scos un carnețel de reporter și un binoclu. Haina îmi era în sfârșit uscată și caldă după o jumătate de zi petrecută pe calorifer (caloriferele funcționau neîncetat la hotelul Willows, lucru pe placul Tușii Ruth și al lui Ian deopotrivă). Odată cu cheia camerei am primit și cheia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
seara, iar asta însemna că puteam veni și pleca după bunul meu plac, lucru folositor pentru genul acela de expediții matinale, de supraveghere, necesare colectării unei noi rezerve de corespondență. Știam deja de unde puteam vedea bine orașul. Am aruncat carnețelul, binoclul și telefonul mobil în buzunarele mari și goale ale pelerinei și am dus tava goală pe care fusese cina - „Se pare că ai pierdut noțiunea timpului, dragă, așa că ți-am adus ceva în cameră“ - jos, la recepție. Am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâna e sclipitor. Fără ea rămâne maroniu-roșcat și neras. Fără pușca de lemn, crăpată și lucioasă de mângâieri, e un lăcătuș oarecare, gîrbov și deșirat. Cu ea însă făptura îi miroase a iscusință și strategie. Coiful briceagului de vânătoare și binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aia de metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
toate, este foarte tânăr și are o coafură bogată de culoare neagră. Alături de această grămadă de cadavre se află un soldat cu capul descoperit și cu mantaua descheiată. De gâtul lui atârnă o cutie semirotundă În care se află un binoclu sau, pur și simplu, ceva de mâncare. Fața celui viu pare răscolită de oroare, de groază. Ochii Îi sunt supradilatați și privesc undeva În sus, iar mâna lui dreaptă atinge cu vârful degetelor partea dintre frunte și tâmpla dreaptă. * Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de istorii macabre impregnate continuu în regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea nesfârșită cu irizații sângerii amestecă suflarea delfinilor captivi care-și strigă stupoarea pe căi neștiute. Noaptea ninge cu flori mari de piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că își băgaseră coada Diavolii Răzbunători! Trebuiau luate măsuri.Și-a pus echipamentul special cu glugă, costum utilizat nu de mult în războiul cu Balaurul cibernetic, și-a luat armele de luptă: mănușile electronice, mitraliera cu ultraunde și șocuri electrice, binoclul cu infraroșii, ochelarii tridimensionali 5D și umbrela care nu se deschidea... înfuriat ceru ajutorul bunicului: - Ce are stupizenia asta de umbrelă de nu reușesc s-o desfac? - Mecanismul... uneori e blocat, dar poți s-o folosești așa! - Nu, pe aerodrom
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
apoi ieși Într-un luminiș larg, aoperit cu iarbă deasă ca-n preerie și continuă să meargă pe marginea luminișului, la adăpostul copacilor. Șoferul conducea Încet și Wilson cerceta atent locul. Îi spuse șoferului să oprească și se uită prin binoclu. Apoi Îi făcu semn să meargă mai departe și mașina o porni Încet, ocolind gropile făcute de porcii sălbatici și mușuroaiele ridicate de termite. Uitându-se Înspre marginea luminișului, Wilson exclamă: — Doamne, uite-i! Și, privind În direcția indicată, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani, după care Îi vezi cum mătură ca o furtună turnanta. În ce mă privea nimic nu se compara cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rând, ca să poată galopa spre linia de start, să-i vadă toată lumea. Abia ajunseseră la start, că și bătu gongul și Îi văzui dincolo de peluză, cum pornesc toți deodată la grămadă, de parcă erau niște căluți de jucărie. Îi urmăream cu binoclul și Țarul era mult În spate, ritmul fiind dat de un murg care era În frunte. Goniră prin fața noastră și apoi ocoliră pista; când trecură din nou prin fața noastră, Țarul era tot În spate și Kircubbin alerga lejer În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]