4,262 matches
-
nu era deloc așa. E adevărat, nu știu ca el să mai fi abordat romanul ca gen, după ieșirea din închisoare, dar calitățile lui de scriitor s-au dovedit că au rămas intacte, ca în seria mai veche de reconstituiri biografice (Ion Pillat, G. Călinescu) sau în monografia Ion Barbu și în studiul Dostoievski în conștiința literară românească unde nu există nici umbră de "veleitarism" și de "impostură". Profund creștin, Dinu Pillat se autoflagela, supunându-se unui canon pentru păcate pe
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
celor doi extrem de populari poeți sunt decriptate e de natură să le relativizeze, nu-i așa, tocmai inefabil. Mai mult, faptul că Eugen Negrici nu se agață de chichițe prozodice, ci proiectează, cum a și promis, narativ, în registru larg, biografic și bibliografic, face ca demonstrația lui să sune de-a dreptul inatacabil. Nu citează firoscos. Când e cazul, prezintă doar, unul sub altul, blocuri întregi de versuri. Și Nichita Stănescu, și Marin Sorescu sunt surprinși în plină campanie de promovare
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
despărțim mereu cu durere, fără să bănuim că ne vom întoarce la ea, dar fără a mai păstra vreo amintire din viețile trecute. Moartea este pentru individ ceea ce este somnul pentru specie, o scurtă pauză înainte de refacerea unui nou episod biografic. Cine își deplînge moartea nu poate ieși din condiția unei rațiuni mediocre, căreia îi lipsește puterea intuitivă a geniului și imboldul de mortificare al sfîntului. În fine, condiția filosofiei e disciplina pusă în slujba acurateții conceptelor, pe cînd condiția geniului
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
Athenry, devenit imnul recondiționat al formației cormoranilor: The Fields of Anfield Road. Cum ne-a obișnuit în proza lui, Radu Paraschivescu stabilește un nucleu istoric în jurul căruia fantazează cu grație. Romanul de acum doi ani, Fluturele negru, era o ficțiune biografică despre viața excentrică a lui Michelangelo Merisi (Caravaggio). Miza cădea pe legătura dintre individ și istorie, cu accent pe carnalitatea artei, acolo unde ideea răzbate printre supra-personaje (Roma, Sicilia) și redute interioare. Fluturele negru era o metaforă pentru dimensiunea metafizică
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
Nicolae Manolescu La 87 de ani de la moartea lui Ion Slavici (1848- 1925), memoria omului continuă să stea sub semnul nedreptei sentinț e călinesciene, din finalul paragrafului biografic din Istoria literaturii române: „ Moartea izbăvi în 1925 opera de om”. Nici opera n-a avut totdeauna parte de o soartă mai bună. Poate fi o întâmplare că abia Iorga, care l-a scos din închisoare după Marele Război, a
Cui i-e frică de Slavici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4315_a_5640]
-
semn de afecțiune și de admirație pentru omul și deopotrivă criticul Radu G. Țeposu, pe care l-a cunoscut de aproape, la o vârstă fragedă, și care - declară autorul - pare a-i fi anticipat propria evoluție literară (și chiar accidentele biografice!). Așa încât îi face un portret plecând nu numai de la mărturisirile criticului, ci și, adesea, de la propriile sale mărturii: „Radu G. Țeposu a fost un melancolic profund care își înșela/juca melancolia prin accese de jovialitate. Încă de la primele sale eseuri
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
de la Căiuți, cu care copilul s-a aflat în contact exclusiv, aceștia nu ofereau, cu nesemnificative excepții (escapadele senzuale uneia dintre guvernante, domnișoara Oudinot, relatate, peste ani, de preotul căruia aceasta i se spovedea fiind una dintre ele), un material biografic îndeajuns de incitant. De acest deficit, Rosetti însuși e conștient. Se străduiește de altfel să-l justifice, în ultimele pagini ale Amintirilor, printr-o serie de reflecții amestecate. Cauzele mai larg sociologice interferează cu acelea intime. Născut, spune el, într-
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
Radu Popa, la care nu a renunțat, indiferent de context. Între două literaturi ce se războiesc și se împacă, Dumitru Radu Popa se întoarce cu cel mai recent roman în zonele neexplorate ale unei memorii românești, redate prin filtrul ficțiunii biograficului. După Traversând Washington Square (1999), La Revoluția Română (2000) și Sabrina și alte suspiciuni (2004), unde tema identității hibride și a discursului postmodernist erau singurele posibilități de supraviețuire într-un exil prelungit, în Sfinți, vânturi și alte întâmplări citim o
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
unei interogații tragice. Altminteri, finalul deschis este o tehnică preferată de autor, întâlnită în majoritatea cărților sale. Romanul are ca pretext istoria familiei Lewandowski din Baia Mare, numele de fată al Mariei Magdalena, mama autorului. De altfel, naratorul are aceleași date biografice cu ale autorului, iar întâmplările narate sunt confecționate din mărturiile unchiului Toni, protagonistul, și ale bunicii Livia, un fel de Ursula Iguaran dintr-un Macondo absurdist. Pe șablonul romanului sud-american se derulează și însingurările și insinuările politicului ce anunță apocalipsa
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
pune un grătar cu mititei pe orice golgotă”. În fond, nu semnificațiile comunitare, obsedante atâta timp, îl preocupă acum pe bătrânul care- și vede moartea cu ochii, ci încercarea de elucidare a propriului destin. Octavian Paler își rememorează, fragmentar, episoade biografice, fără vocația spectaculosului și fără intenția unei totalizări artificiale: „N-am colindat restaurantele, n-am umblat după femei, nu mi-a plăcut alcoolul. Cu ce aventuri să mă laud eu? Cu prostia de a mă visa «antic»? Acum, când sunt
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
mai poate vorbi, fără ton denigrator, despre Grupul de la Cernăuți sau despre opera lui Brăileanu? Despre profesor s-a vorbit numai ca om politic, deși politica lui a însemnat trei luni de guvernare și restul pușcărie.” (p. 104) Dincolo de detalii biografice, rămîne o chestiune de fond: cît din frîngerea unei vieți depinde de capriciul istoriei și cît de coptura vieții interioare? La Traian Brăileanu răspunsul înclină spre a doua soluție.
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
nimic mai mult decât un gest „penibil” și „regret că trebuie s-o spun, chiar dezgustă tor”...? Greșește, totuși, criticul nostru cel mai cunoscut în Europa, atunci când plasează eseistica și jurnalul lui Steinhardt sub semnul modelului și filosofiei de la Păltiniș. Biografic, da, într-adevă r, Noica a contribuit din plin la „renașterea” întru credință a fostului său coleg de lot. Estetic, filosofic și politic, însă, discutăm de o cu totul altă Weltanschauung. S-a insistat deja în trecut asupra acestui aspect și
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
însuși obiectul afecțiunii sale a devenit subiect activ, rîurind de un har tainic. Se împletesc, în putința acestei reciprocități, mai mult decît hazarduri binecuvîntate, se mișcă, în răsplata ei inefabilă, mocnite, îndelungi așteptări, vestiri meritîndu-și din plin emergența. Reiterîndu-le cumva biografic, căci i-a fost dat să hălăduiască prin aceleași prielnice ținuturi moldovene, Ilie Boca străbate cu pași mari, neobosit, întinderi care-l cheamă parcă la un pariu urieșesc -, în perimetrul îndrăgit unde te îndeamnă să-l acompaniezi Moineștii, pătrunși în
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
Underhill aborda magia e cu totul diferită. În remarca ei despre Eliphas Lévi (pseudonimul lui Alphonse-Louis Constant), că „dezacordul între idealurile oculte și cele mistice s-a rezolvat prin întoarcerea sa în sânul bisericii catolice“, se poate vedea o solidarizare biografică. Și ea s-a întors de la „Golden Dawn“ la anglicanismul nativ, în care a reprezentat aripa catolicizantă (așa-numiții Anglo-Catholics), ba chiar a aspirat (inutil, căci soțul ei nu era de acord) să treacă la catolicism. Spre deosebire, Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
toată substanța și e fecund numai prin existența lui. În galeria inadaptabililor din literatura română intră, prin Manuela, o femeie. Ceea ce pare “spleen incurabil” reflectă o dramă existențială, câteva constatări ale personajului convențional circumscriind o filosofie dezabuzată. Manuela trebuie raportată biografic la Hortensia Papadat-Bengescu, deoarece idei din corespondența scriitoarei cu Garabet Ibrăileanu sunt identice cu reflecțiile tristei figuri din Femeia în fața oglinzii. “Deoarece minciuna e absoluta condițiune a păcii sociale, poți minți oamenii pe care îi vezi din când în când
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
creatoare de destine, altele decât cele știute și dorite de eroi, de îndreptățirile și speranțele lor. Marea surpriză a romanului stă tocmai în apăsarea de către cel care hotărăște drumul vieții omenești, ca din greșeală, pe altă clapă a obișnuitei claviaturi biografice, alterându-i previzibilitatea. Ca să poată accepta situația neprevăzută, eroii, dar mai ales cititorii, n au altă salvare decât cantonarea în reflecția filozofică. Eroii însă n-o fac, unii supraevaluând bunul simț, alții neputându-se detașa de durerea sufletească. Aceștia din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
legătură de neînțeles pentru cei din jur, dată fiind diferența de vârstă și de situare socială. Și unul, și altul resimțeau singurătatea ca pe o teribilă povară, ea - la cea mai mare intensitate, fiind urmărită de spectrul celor două catastrofe biografice care i-au răpit bucuria de a iubi; el - amenințat de apropierea vârstei tuturor neputințelor și a morții. Atât în film, cât și în povestea lui P.H.L., eroii se caută (și se găsesc!) pentru ca, împreună, să înfrunte singurătatea în fața destinului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
din barbă și a ordonat logofătului să-l tocmească pe „artist” în slujba sa. Nu era aceasta o prefigurare a marii dezvoltări ce a luat-o industria textilă în județul nostru? Și așa mai departe... Obsesia întâietății se explică și biografic. Încă din anii de școală îi plăcea să fie primul. Când un profesor dorea „ceva de scris” pentru a pune absențele în catalog, el era acela care îi împrumuta stiloul, sărind pur și simplu peste bănci, numai ca să fie primul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
au rămas modele pentru că au reflectat bucuriile și durerile colectivității, mentalitatea și legăturile ei cu străvechile mituri. Cele peste două milenii care-i 79 despart de noi au învăluit în uitare multe știri din viața lor și puține sunt datele biografice care au înfruntat timpul. Darul cel mai de preț pe care l-au transmis posterității a rezistat însă: mesajul luminos al operei lor. Prin năzuința spre Adevăr, Bine și Frumos, ei au devenit creatorii unei arte monumentale, ce a înfruntat
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Cristina Alexandrescu Amanda Seyfried va juca în filmul Lovelace, rolul actriței principale din cunoscutul film porno ”Deep throat”. Amanda Seyfried prezintă în producția biografică "Lovelace", viața tumultoasă prin care a trecut Linda Boreman, cunoscută drept Linda Lovelace, și povestea din spatele filmului arhicunoscut "Deep Throat". Pentru a prezenta cu adevărat drama și încercările prin care a trecut Linda Lovelace, Amanda Seyfried a acceptat să apară
Amanda Seyfried s-a dezbrăcat pentru a juca rolul unui star porno by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71890_a_73215]
-
despre mareșalul Averescu ("Alexandru Averescu, omul politic") pînă la eseul lui Ion Papuc despre frații Fărcășanu ("Cei doi frați Fărcășanu"), de la articolul lui Anton Adămuț despre Cetatea lui Dumnezeu a lui Augustin ("Sfîntul Augustin și filozofia istoriei") pînă la nota biografică despre profesorul Radu Brateș, revista impune prin decență și spirit colocvial. Nu lipsesc nici polemicile recente avîndu-i ca protagoniști pe Mircea Platon și Vladimir Tismăneanu. Interesant studiul lui Bogdan Crețu ("Direcții în literatura română de după 1990") pornind de la Dicționarul general
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7193_a_8518]
-
G. Pienescu Cu foarte puține excepții, comentatorii „fenomenului arghezian” (G. Călinescu) i-au reproșat poetului de a fi avar cu informația biografică despre sine (Pompiliu Constantinescu) și de a-și fi „tăinuit viața” (Alexandru George). Reproș întemeiat, de vreme ce, după cum se știe, Tudor Arghezi, nu și-a „scris viața”, iar atunci când a fost invitat și îndemnat de Dumitru Caracostea să și-o scrie
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
de pedanterie și de ineleganță. Mai întâi pentru că este lipsit de eleganță profesională ca, ocupându-te de un scriitor și, în general, de un om ieșit prin talentul său artistic din rândurile celor de rând, să insiști critic asupra detaliilor biografice comune cu ale tuturor celor de rând, și nu asupra valorilor estetice singulare ale operei și asupra individualității profilului celui care a creat-o. Apoi, pentru că, chiar așa încifrată cum este și mai ales cum pare să fie, biografia lui
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
trecea de acoperișuri, Dunărea înghețase și lupii, se zice, intraseră în oraș. Apoi ne-am mutat la o babă, pe aceeași stradă: toată locuința era compusă dintr-o singură cameră uriașă..." Sunt, aceste notații, nucleele unui nou roman cu substrat biografic al lui Gabriel Chifu ? Vom vedea. Un fel de Kosovo Numărul 21 al revistei DILEMATECA ne întâmpină cu două interviuri. Două, adică tot unul și unul. Primul dintre ele, avându-l în centru pe criticul literar Thomas Hunkeler, profesor la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
la București, autorul ei nici n-a semnat-o, parcă dintr-un sentiment de jenă, pentru ușurătatea subiectului. Sentiment pe care gravul, sobrul Gh. Bariț, înfățișând mult mai târziu, în 1870, într-o ședință intimă a Societății Academice Române, trăsurile biografice ale, inițial, anonimului traducător, devenit apoi colaboratorul său la dicționarul româno-german, a explicat și că: În anul 1842, Munteanu ne surprinsese cu publicarea Suferințelor lui Werther traduse după Goethe. Numai așa ceva nu așteptam noi de la seriosul nostru Munteanu. Căci și
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]