1,252 matches
-
arc en ciel ce leagă realitatea intrinsecă a operei cu realitatea concretă. Transfigurate în mai toate cazurile, arareori descrise direct, mai întodeauna aluzive, elementele care se constituie în teme propriu-zise pot fi: imaginea satului natal, casa părintescă și incinta ei, bisericuța și cimitirul, codrii Baisei, lacul și insula cea verde, izvorul. Iubirea ipoteșteană este neîndoios o constantă fascinantă a operei lui Eminescu, așa cum s-a subliniat în Partea I a volumului. Ea are însă un rol și în configurarea artistică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
90. Atunci în creeri se-nsenină/ Un vis absurd dar dulce și, brusc, se declanșează din nou fiorul trăit în copilărie în relația cu icoana: Copil!... numai icoana te-a înghețat de frică!91 La antipod, sufletul ca o biserică ruinată: [...] Bisericuța sântă/ În care nu preoții ci vânt și cobe cântă/ E sufletu-mi92. Este un punct nodal al vârstei poetico-reflexive care declanșează o multitudine de stări simultane: amintirea mamei, a iubitei moarte, scufundarea ireversibilă în propriul suflet chinuit, senzația adâncă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o imagine halucinant-cutremurătoare, demnă de Fellini: [...] Altarul de-o pală rază-ncins/ E inima mea tristă, încinsă de durere 99. Eu le-am pus cruci... și șir cu șir/ Viața mea e cimitir/ Și parc-a fost sufletu-mi chiar/ Bisericuța cu altar 100. Peste toate acestea, în biserică, liniștitoare e numai prezența unui Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit 101. Contrastul evident între ceea ce s-ar putea numi pierderea tinereții, cu toată creativitatea sa aurorală, Un zeu scăldat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Azi sunt bătrân de tânăr 103, îl readuce pe omul Eminescu acolo-n cimitirul cu cruci risipite 104, în noptosul cimitir ce doarme sub coline 105. Translații uluitoare, din care se desprind regrete, dau farmec poemului Tristeță: [...] sufletul ce fuse bisericuța sântă/ Drept preot e un greer, ce gânduri triste cântă/ În el icoane șterse cu fețele pătate/ Sunt visurile mândre ce le-am avut odată 106. În proză, cimitirul apare, întocmai ca-n credința populară, ca fiind al doilea lăcaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-vă neamuri,/ Cântând Aleluia!163 Aici nu există versificație și nici nu este loc de muzicalitate în sensul obișnuit al cuvântului. Răsai asupra mea, lumină lină,/ Ca-n visul meu ceresc d-odinioară164 invocă atmosfera unei vechi amintiri ipoteștene din bătrâna bisericuță a familiei, cu deosebirea că acum ea vine dintr-un imbold interior: Noi, ce din mila sfântului/ Umbră facem pământului/ [...] Crăiasă alegându-te/ Îngenunchem rugându-te165. Armonia creației izvorăște din armonia dulcii tinereți 166, la care poetul se întoarce ori de câte ori are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Minerva, 1975. * Vianu, Tudor, Studii de stilistică, Ediție îngrijită, cu studiu introductiv și note de Sorin Alexandrescu, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1968. * Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, București, Editura Academiei, 1985. ANEXĂ Manuscris Petru Creția în legătură cu volumul de față Catapeteasma bisericuței Eminoviceștilor, după restaurare Clopotnița bisericuței Eminoviceștilor Cristelnița de botez Biserica satului, construită la inițiativa lui Nicolae Iorga și a lui Cezar Petrescu, prin colectă publică Biserica satului, detaliu exterior Aureolele sfinților din biserica satului, pictate în negru, semn al destinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de stilistică, Ediție îngrijită, cu studiu introductiv și note de Sorin Alexandrescu, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1968. * Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, București, Editura Academiei, 1985. ANEXĂ Manuscris Petru Creția în legătură cu volumul de față Catapeteasma bisericuței Eminoviceștilor, după restaurare Clopotnița bisericuței Eminoviceștilor Cristelnița de botez Biserica satului, construită la inițiativa lui Nicolae Iorga și a lui Cezar Petrescu, prin colectă publică Biserica satului, detaliu exterior Aureolele sfinților din biserica satului, pictate în negru, semn al destinului tragic eminescian Casa memorială, renovată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
temelia primei reconstrucții a casei Eminoviceștilor Mihai Eminescu 1869 Biserica Uspenia din Botoșani Botoșani, orașul vechi; ilustrată (1910) Ipotești, casa familiei Eminovici, 1909 Ipotești, casa familiei Eminovici, 1916 Ipotești, casa familiei Eminovici, 1917 Ipotești, 1921 (spatele casei familiei Eminovici) Ipotești. Bisericuța familiei Eminovici și mormintele, 1909 Afiș protest, 1924 Ipoteșt., Bisericuța satului finalizată în 1939 Ipotești. Mormintele membrilor familiei Eminovici (Raluca, Gheorghe, Iorgu și Nicolae Eminovici) Aforisme cu autograf Mihai Eminescu (Fondul documentar al Memorialului Ipotești) Panoramă Ipotești CUPRINS Cuvânt înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Uspenia din Botoșani Botoșani, orașul vechi; ilustrată (1910) Ipotești, casa familiei Eminovici, 1909 Ipotești, casa familiei Eminovici, 1916 Ipotești, casa familiei Eminovici, 1917 Ipotești, 1921 (spatele casei familiei Eminovici) Ipotești. Bisericuța familiei Eminovici și mormintele, 1909 Afiș protest, 1924 Ipoteșt., Bisericuța satului finalizată în 1939 Ipotești. Mormintele membrilor familiei Eminovici (Raluca, Gheorghe, Iorgu și Nicolae Eminovici) Aforisme cu autograf Mihai Eminescu (Fondul documentar al Memorialului Ipotești) Panoramă Ipotești CUPRINS Cuvânt înainte 5 Preambul 7 I. FEȚELE REALITĂȚII 13 1. De când eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și baronul de Gorj Morega. Oare, postarea pozelor îmbogățiților de război alături de galeria sfinților nu contrazice chiar învățătura creștină, care spune că facerea de bine nu se cuvine însoțită de trâmbițare și bătăi cu pumnul în piept? Sigur că orice bisericuță are nevoie de fonduri, dar dac-o ținem tot așa, ne-om trezi cu reclame pentru detergenți pe catapeteasmă! Oricum, concluzia e tristă: Morega da, Eminescu, nu. printre cărți C ei care cred că "limba de lemn" e-o floricică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lucru manual, poezie, cântec, istorie, deh...unde aveam de la opt în sus, 9 și 10. Scoala ne-a dus atunci într-o excursie la o altă școală, din altă comună. După ce am vizitat totul, școala ne-a dus la o bisericuță micuță unde un preot bătrân ne- a spus această frumoasă poezie-rugăciune. Mie mi-a plăcut mult poezia și cum nu se găsea hârtie s-o scriu, l- am rugat pe părinte să mi-o spună de două-trei ori că eu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Cum cârduri de cocori se duc Lăsând în urmă satul. Să căutăm prin iarba verde Fluturi zburând și melci. Să curățăm de mărăciuni Poteca pe unde treci. Of,... doamne, fă-ne iar copii Întoarce, Doamne roata, Să mă duc la bisericuță Cu mama și cu tata, Și să cântăm prohodul, C-așa-l cântam eu cu măicuța De se mira norodul, Și chiar și popa se mira De vocea mamei și a mea, Și mă chema mereu să cânt Și corul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
100 și ceva de ani, să fie așezat într-un mausoleu, într-o zonă centrală, la cimitirul Belu, în Capitală. El s-a reîntors, modest și onest la Fălticeni, împreună cu doamna sa, lângă părinții lui, în cimitirul de la Oprișeni, lângă bisericuța care păstrează în interior comoara picturii sale din anii de studenție. De câte ori, în drumul meu prin Fălticeni, mă întorc spre satul natal, la Sasca, mă opresc mereu și privesc la jumătatea drumului, între Galeria Oamenilor de Seamă și Colecția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ceea ce-mi place. Cât mi-o da Dumnezeu zile... Noroc de băiatul acesta!... Între timp, iată-ne ajunși la Mănăstirea de măicuțe Șag. E într-o poiană. Un complex de construcții, de formă pătrată, ridicat în întregime din lemn. Bisericuța e în mijlocul acestui patrulater. Parcăm mașina lângă gardul înalt de la intrare unde e un tăpșan pardosit cu pietriș și intrăm. E o ordine, o curățenie și o liniște exemplare. Bisericuța, curată ca un pahar, e proaspăt văruită, acoperită cu draniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de construcții, de formă pătrată, ridicat în întregime din lemn. Bisericuța e în mijlocul acestui patrulater. Parcăm mașina lângă gardul înalt de la intrare unde e un tăpșan pardosit cu pietriș și intrăm. E o ordine, o curățenie și o liniște exemplare. Bisericuța, curată ca un pahar, e proaspăt văruită, acoperită cu draniță și dată cu catran. Măicuțele sunt în trapeză, la masă și rugăciune. Slujba s-a terminat. Intrăm și ne închinăm. Chiar înainte de-a termina, în urma noastră a intrat cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Patronii Sf. lăcaș, dăltuiți în stejarul masiv, ne întâmpină cu zâmbet cald, plin de înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra ușii, Mântuitorul, cu brațele deschise ne binecuvânta întoarcerea acasă...zâmbindu-ne divin. Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii. La gândul că aici și-a înălțat ruga și Mihalache Sturza-Vodă, emoția care mă înstăpâni n-o pot înfățișa în cuvinte. Razele soarelui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
deschis între noi și trecutul nostru... .................................................. .................... ...Și, încet-încet peste școala de atunci.. începu să se aștearnă lințoliul greu al uitării dureroase, acoperindu-ne ca o ploaie de cenușă.. Pe ruinele ei cad roadele nesfârșitului nostru zbucium...... Vechiul Palat Sturzesc și bisericuța Paharnicului Lozonschi, față în față, stau și vor mai sta... ca doi martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Din înalturi, ca o corală antică..., veneau, veneau, mulțimi de voci, ca un zvon Ceresc abia auzit... „Ne vom
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de ani de la desființare prin gestul celor cinci „supraviețuitori” adunați mai întâi sub umbra de lumină a Teiului lui Eminescu din Copou și apoi în sanctuarul din care fuseseră izgoniti, dar niciodată îndepărtați... „Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet, unde am învățat taina rugăciunii și închinării... unde ne-am închinat până la desființarea școlii.” În modestia lui, pe care încă i-o mai reproșez într-o măsură, Gheorghe Tescu mărturisește în Postfață: „Aceste pagini sunt, doar, niște
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost distruse biserici cu tunul” aveam să aud de mai multe ori în dialogurile purtate cu pelerinii din împrejurimi, un fir roșu al memoriei colective din zonă. Mănăstirea Nicula este plasată în centrul unui amfiteatru natural având în centru o bisericuță din lemn, strămutată aici în anul 1974 din cătunul Năsal Fânațe (Cluj), după ce mai vechea biserică din lemn cu hramul „Sfânta Treime” cade pradă unui incendiu devastator cu un an mai înainte. La o distanță mică se află „biserica de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de zid”, acolo unde icoana a fost expusă spre închinare. Reporterii televiziunilor prezente în curtea mănăstirii vânează cu asiduitate grupurile de pelerini îmbrăcați în costume populare, cu prapori în frunte, precum și pe cei care dau ocol în coate și genunchi bisericuței de lemn, afundați în nisipul albicios din jur. Mai târziu, după ora prânzului, o mare de pături, saci de dormit, corturi și folii de plastic a luat în stăpânire aproape tot perimetrul disponibil al dealurilor din jur, indescriptibila combinație de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
al cărei nume nu l-am reținut. Un prieten teolog mi-a spus că acest tip de cărbune este cel mai indicat pentru candele și cădelnițe, se aprinde ușor, arde aproape fără fum, constant. Odată ajuns la mănăstire, zăresc lângă bisericuța de lemn un grup de șapte-opt rromi căldărari, prezențe cunoscute și familiare ale pelerinajului de la Iași. Aplic mai vechea mea tehnică de abordare : mă opresc brusc, surâd cât pot de mult, mă uit atent la cea mai în vârstă femeie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vă amintiți mai des? Eu am vrut să uit. Când m-am Întors, am căutat să uit cât mai mult. Fiind mai În vârstă, am Început să-mi amintesc. Sunt lucruri... De la un moment dat nu-mi amintesc decât o bisericuță, care era bisericuța albă din satul respectiv, o străduță și o casă. Prima casă unde am stat. Și a doua: la ucraineanca aia căreia-i spuneam „hazeaika” și care avea niște copii excepționali, foarte buni - și dânsa era o femeie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
des? Eu am vrut să uit. Când m-am Întors, am căutat să uit cât mai mult. Fiind mai În vârstă, am Început să-mi amintesc. Sunt lucruri... De la un moment dat nu-mi amintesc decât o bisericuță, care era bisericuța albă din satul respectiv, o străduță și o casă. Prima casă unde am stat. Și a doua: la ucraineanca aia căreia-i spuneam „hazeaika” și care avea niște copii excepționali, foarte buni - și dânsa era o femeie extraordinară. Oameni-oameni. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru povestirile sale, pe care le prețuia și Vasile Lovinescu. Din păcate, la „Galerie” era prezentat vizitatorilor ca un scriitor minor, muzeograful neștiind că Anatole France a prețuit povestirile condeierului fălticenean, apărute în franceză, într-o antologie, la Paris. Povestea bisericuții din Buciumeni este o capodoperă - spuneau A. G. Stino și Vasile Lovinescu. 583 De fapt, diapozitive color. 584 Am predat la redacția ziarului „Zori Noi” articolul institutorului Dumitru Frițescu, dar n-a mai apărut, colegiul având, probabil, alte priorități. Mi-a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Mihail. Biserica lui Hristos nu poate fi biruită de porțile iadului; Antihristul și slujitorii lui vor pieri în focul cel veșnic. Bucurați-vă, neamurilor, mântuirea voastră este aproape. Hristos bate la uși! Ieșiți-I întru întâmpinare!” * În capela școlii, o bisericuță interioară, părintele Ion Morărescu săvârșea duminical și în sfintele sărbători slujbele religioase, iar corul școlii dădea răspunsurile liturgice. Programa analitică a școlilor normale nu se deosebea la disciplina religiei de cea a seminariilor teologice, doar că nu se făcea practică
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]