1,013 matches
-
care tare greu se găseau pe-atunci!), ca să aibă grijă de volum, să nu se "rătăcească" printre sutele de manuscrise respinse. De la Luci, volumul, semnat de redactor, aprobat de director și vizat de cenzură, trecea la tehnoredactor, unul Popovici. Om blajin, zîmbitor, cu părul alb, liniștitor precum neaua, dar... inoperant. Fără două sticle de votcă rusească nu deschidea cartea. Nu le duceai, cartea zăcea la el pe masă și-un an! Dacă treceai de furcile caudine ale Lucicăi-Kent și-ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
1921); Drumuri basarabe (1922); Oameni din lună (1923); Venea o moară pe Siret (1925); Dumbrava minunată (1926); O întâmplare ciudată (1929); Depărtări (1930); Măria-sa, Puiul Pădurii (1931); Nunta domniței Ruxanda (1932); Soarele în baltă sau aventurile șahului (1933); Paștile Blajinilor (1935); Ochi de urs; Valea Frumoasei (1938); Vechime (1940); Poveștile de la Bradu-Strâmb (1943); Demonul tinereții (1928); Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă (1929); Baltagul (1930); Creanga de aur (1933); Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933); Nopțile de Sânziene (1934
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
litere stilizate după modelul scrierii gotice. Astfel a început povestea (ne)cunoașterii lui Luca Pițu de către subsemnatul. Al doilea ciob Portretul anarh(ist)ului în tinerețe Feriți-vă de cărturăresele modeste "d'un certain âge" și de bărbații cu zâmbet blajin. Pentru cea de-a doua categorie, este suficient să priviți fotografia lui Bin Laden, față de care expresia facială a politicienilor occidentali. De-aș fi avut la vreme asemenea lecții de viață, aș fi evitat să petrec un sfert de veac
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se iubi cu un halebardier din garda papală), prietenul său cel mai bun, Edgar Nour află că fostul cardinal Ratzinger, actualul Benedict XVI (Benoit al XVI-lea, cum îi franțuzește numele Dan Stanca: "din Rotweiler al catolicismului devenise un pudel blajin pe care-l gâdilau pe creștet toate duducile și toți fârțângăii, funcționari gras plătiți în sistemul birocratic al Uniunii Europene") primise vizita unui misterios reprezentant al Islamului. La puțin timp după aceasta întrevedere, papa va muri în condiții suspecte, evident
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
aer foarte european". Însă în întreaga Asie, în Africa și pentru toate națiile de indieni din America, Europa, percepută din secolul al XV-lea pînă la începutul secolului XX ca agresiune, cucerire și dominație, nu a căpătat încă acel chip blajin pe care europeanul îl admiră în propria-i oglindă. Europa este la fel de dificil de perceput dintr-un anumit punct al Europei, și anume Franța. Concepția noastră riscă să fie viciată de acel orgoliu cultural care face din Franța țara Luminilor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fapt, el pierde rostul artei-interogație, pierde naturalețea și harul. Adevăratele valori ca și marile idei se regăsesc, însă, peste timp și spațiu. Ele ne fac să sperăm că această "cenușăreasă" din "epoca de aur" a literaturii române, că acest ins blajin, aparent anodin care ascunde un creator cu "inima" veșnic "neștiutoare"; acest scriitor "năvalnic" cum a fost tânărul Slavici nu va înceta să suscite interesul cititorilor din orice timp. Ba mai mult chiar, nu vor pieri cei care să-i aprecieze
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
7: „în ziua de azi, dacă nu-i fi și cu draci oleacă, apoi cică te fură sfinții și iar nu-i bine” uneori e nevoie și de puțină îndrăzneală și îndârjire pentru a reuși, nu doar de o atitudine blajină și supusă, care poate fi speculată pentru manipularea persoanei; p. 70, r. 30: „om alege, om alege, pân-om culege” omul cu prea multe standarde și pretenții este nevoit în cele din urmă să se mulțumească cu orice; p. 71
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cucernic, vărgat din loc în loc, sfios la uitătură, deși cu ochi de foc, și bun cu șoricimea și el tot neam de soi... cu coada și urechile ca noi..." "Vai, fiule, vorbești despre Cotoi! Sub mutra sa senină, smerită și blajină, împelițata asta de jivină e în război de-a pururea cu noi; pe cînd viețuitoarea dinainte te rog să iei aminte! n-ar fi în stare să ne facă, zău, nicicînd un rău... Ba poate chiar ții minte ce te
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
când fata era în școală. Nu ne-a găsit. Ce s-ar fi întâmplat dacă ne găsea ? Poate astăzi nu mai scriam aceste rânduri. 33. Constantin PETRONI (†)profesor de istorie, director la școlile din Lehancea și Giurgioana. Era un tip blajin, voce plăcută și cu un sistem de argumentare foarte logic. Foarte iubit de colectivul didactic. A pus serios umărul la realizarea întâlnirii cu fiii satului din 8 noiembrie 1981. Nu mai știm nimic despre urmașii săi. 34. Gheorghe PETRONI(†)inspector
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
orășele de atunci, cu viața lor, a oamenilor, în „târgurile unde nu se întâmpla nimic”. Bunicul era un bărbat înalt, altfel tata cui i-ar fi semănat, spătos, cu mâini muncite, bătătorite, amirosind a petrol, un om cu un glas blajin, căci dacă tata cânta așa de frumos, desigur că acest meșteșug îl moștenea de la bunicul. Desigur că fanaragiul, când venea acasă de la slujba sa, ostenit dar mulțumit sufletește, fredona vreun cântecel ca „Bulgăraș de gheață rece”, cu iarna aceea care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
picioarele lui, apoi mi-a râs gros. Cred că avea o voce de bariton. Apoi nu m-am mai uitat la el, mi-am închis valiza, pentru că ne chema la încolonare. Rudele și prietenii au fost duși, mai cu vorbe blajine, când mai aspre dincolo de grilaj. Valizele rămăseseră acolo unde ni s-a spus să le lăsăm și cu chiu cu vai ne-am încolonat. Nu știu cum se nimerise, dar în spatele meu era băiatul acela de la care am învățat să mușc direct
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cam ca mine, peste un metru și optzeci, cu fața prelungă și ochi albaștri. Acum era îmbrăcat cam cum se îmbracă toți pescarii, cu cizme, pantaloni din stofă gri, cămașă de in, dar m-a frapat la el vorba-i blajină, sfătoasă și retrasă oarecum, în interiorul său. Mi-am zis de prima dată că este un om deosebit și am dorit să-l cunosc mai bine. - Da? - Da, este o mreană frumușică, i-am răspuns. Avea peste un kilogram. Apoi mi-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui Ion Creangă, situată pe strada Țicăul de Sus nr. 4. Deci, cele două case stăteau față în față, le despărțeau numai drumul, bojdeuca fiind mai în spate și mai jos, în vale. Dumitru Ionescu, un om de treabă și blajin (eu nu l-am cunoscut decât din fotografii), era căsătorit cu Ecaterina Ionescu (am uitat numele ei de fată). Doamna Ecaterina, după cât am cunoscut-o, doar vreun an, avea maniere elegante la vârsta ei de 87 de ani și atunci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
interior, așa cum învățasem la școala populară de canto clasic și vocea mea semăna cu o vioară, cu timbrul de tenor liric. Când am terminat, le-am auzit oftând. Domnul Dumitru Ionescu, de care începusem a vă relata era un om blajin, analfabet, dar foarte isteț de la natură; era mai mult scund decât potrivit de înalt, cu ochii negri, musteața tăiată scurt, cănită cu negru și dată cu sirop de zahăr să stea țeapănă. În timpul săptămânii purta hainele de lucru, căci era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
măriei sale Io Șerban Voievod iar una se află la preasfințitul Theodosie și mărturie pui pe Dumnezeu cum că doamna, cu gura ei, m a învățat să scriu. Ridică din nou privirea spre Brâncoveanu, acesta îi răspunse iar cu un surâs blajin. Iară încă aproape n-am fost ca să înțeleg ce zice, fără numai dumnealui Constantin spătarul Brâncoveanul vorbea cu domnia ei și pe urmă venea la mine și-mi zicea: zice doamna să scrii cutare și cutare, și eu, ca un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu pași repezi spre ușă și se asigură că nimeni nu trage cu urechea, apoi începu să măsoare încăperea de colo colo, așa cum făcea ori de câte ori îl frământa ceva. Din colțul lui, Theodosie îl urmărea cu dragoste, încerca prin prezența sa blajină să stabilească o atmosferă de încredere, care să-l liniștească pe Șerban. — De la o vreme mă chinuie în fiecare noapte un vis, același vis, care este într-un fel înspăimântător, fără să fie un coșmar. Cred că asta a început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știa numai unchiul Ianache și, așa ca acum, întro seară, să fie doi ani de atunci, l-a adus aci ca să-l trimit în Valahia cu o corabie. Atunci mi-a spus povestea lui. Am înțeles că omul atât de blajin și de cucernic pe care-l aveam în fața mea nu o să poată niciodată uita că pentru orice credincios al lui Allah el nu este decât un ghiaur împuțit și că, în numele jihadului oricând poate fi omorât. Așa că, pentru domniile voastre, Antim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeleg că Bălăcenii ți-au rămas credincioși? Întrebarea rămăsese suspendată fără răspuns. Apăsătoare, liniștea săpă o cută aspră între sprâncenele marelui spătar, adâncită de umbrele mișcate de pâlpâirea lumânărilor. Vodă se întoarse, privirea pe care de obicei și-o păstra blajină, acum rece și cercetătoare o plimbă de la un Cantacuzin la celălalt. Fața i se alungise ca de o tristețe. — Ei, da, așa a fost. Vodă Șerban nu se răcise bine la Cotroceni, când padișahul, pus de capuchehaia franțujilor, ni l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Odrii doar ca să-i arate lui Ștefan ce cărți au. Cam firav Ștefan ăsta... și-i tobă de carte, ca Scarlat al Mavrocordatului. Uite-l cum doarme Constandinul Stancăi ajuns domn pe viață. Cine ar zice că omul ăsta blajin și liniștit lucrează prin oamenii lui tot timpul... Visarea îi fu brusc întreruptă și marele spătar întoarse capul spre vodă când simți cum mâna acestuia îi caută mâna. Atingerea caldă a degetelor îngrijite, purtând inele scumpe, îl făcu să tresară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu firman de domnie pe viață de la padișah. Doar fața Brâncoveanului din nălucirea sa era alta decât fusese atunci. Urcase treptele și, ajuns înaintea patriarhului, se întoarse nu ca atunci strălucind de bucurie, ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui neica Dinu atâta zavistie și de ce? Când a început să strângă hârtiile ca să-l poată vinde pe Constandinul Stancăi turcilor, când? Și i se păru deodată că asta durează încă din prima zi a domniei. Parcă mai auzea vorbele blajine ale nepotului, ajuns domn, care cu recunoștință îi mulțumea stolnicului că îl îndrumase în viață, el fiind orfan de tată de mic. Nici un dregător pe lume, nici o rudă de domn nu se bucurase vreodată de cinstirea pe care o primise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale ambasadorilor străini de pe lângă Înalta Poartă otomană, lordul Paget din Anglia, contele Marsigli de la Viena și alții mulți cu ranguri mai mari sau mai mici, în care toată conversația era dusă de marele stolnic, în timp ce Brâncoveanu se limita să zâmbească blajin dar superior. Conducea neica Dinu toată cancelaria și nimic nu sosea sau pleca fără ca dânsul să controleze cifrarea scrisorilor. Este adevărat că averea nu-i prea sporise, dar de asta nu era vinovată decât patima lui pentru citit și mărire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă a conflictului cu patriarhul Ierusalimului, Hrisant Nottara, vărul doamnei Stanca mama lui vodă, fusese doar un pretext și acum, când lucrurile au început să se lămurească, o reînnodare a conflictului nu i-ar fi prielnică. — Să intre, spuse el blajin, înfruntându-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lipsesc de-acasă și se enervează! Are un retevei pe care Îl ține după ușă și a promis că dacă fac vreo mișcare greșită, mă altoiește! - Spre norocul meu că nu am nevastă olteancă! zise zâmbind, Dumitrică. A mea este blajină. Numi zice nimic când mai Întârzii pe la cârciumă, când merg la pescuit sau la vânătoare! Da’, sincer să fiu, nici eu n-am Înșelat-o vreodată, că nu am avut cu cine; toate sunt niște babe cloanțe iar nevastă-mea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]