857 matches
-
de fapt, starea de „bătrânețe” a individului uman este o construcție socială, care în nici un caz nu poate fi redusă la sau dedusă dintr-o limită de vârstă. Ceea ce este mai ciudat în toată această discuție este faptul că se blamează o situație (îmbătrânirea demografică) ce se dovedește a fi, în ultimă instanță, un proces care se produce ca o consecință a uneia dintre puținele schimbări sociale cunoscute de omenire ce poate fi catalogată, fără nici un dubiu, în gama evoluțiilor pozitive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
să ne copilărim, să redevenim altruiști, generoși, puternici și inocenți, așa cum eram la douăzeci de ani. Nu știu de ce, după ce-și trădează idealurile tinereții, după ce uită frumusețea, nebunia, lumină, perpetua beție a vârstei de aur, oamenii sunt Înclinați să blameze privilegiile acesteia, să-și abjure credințele cu care au plecat la drum, să-și compromită țelurile, să se lepede de prietenii și colegii de odinioară, să rupă legăturile cu trecutul voluptuoasei inconștiente existențiale. După ce trec pragul unei anumite vârste, oamenii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
încercând să se liniștească. Bine măcar că sora ei, Claudia Pulchra, a avut bunul-simț să nu apară. I-a trimis, bineînțeles, o invitație. Trebuia. De ochii lumii sunt în continuare o familie. Își înăbușă un oftat. Nu știe dacă să o blameze sau să o căi neze. O scursură. Nu, o slugă. S a lăsat cumpărată de Gallus. Cum de nu se gândește că păcatele ei s-ar putea abate într-o zi asupra fiului sau soțului? Quinctilius Varus e pe pământ
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l iei. De aceea Augustus l-a pre ferat lui Tiberius. Nu-i ieșea niciodată din vorbă și se lăsa con dus cu docilitate. Claudius e exact pe dos. Îi seamănă Liviei. Durerea se transformă în lacrimi. De ce-l blamează pe Drusus? Ea n-a făcut la fel? N-a avut îndrăzneala să-și hotărască singură soarta. Ar fi putut s-o facă, cu mari șanse de reușită. Deși mort, prestigiul tatălui ei ar fi apărat-o încă. Putea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
una din legile simple ale fizicii a fost încălcată, mai ales când una din garnituri are vreun defect. Motoarele, suspensiile și transmisiile nu au toane pe care trebuie să le suporți și nici nu împrăștie insulte; mai mult, nu te blamează niciodată pentru neajunsurile lor. Rhyme avusese de-a face în câteva ocazii cu Rose Sachs și o găsea încântătoare, volubilă, excentrică și foarte mândră de fiica ei. Dar știa că trecutul nu poate fi dat uitării, mai ales când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în umbră și cât mai obediente. Doar 2,7% dintre primării sunt conduse de femei. Presa este managerial dominată de bărbați. În concluzie, trăim într-o lume în care bărbații sunt capul aproape exclusiv al celor mai multe instituții. Nimeni nu-i blamează ca bărbați în legătură cu felul în care ne conduc. Dacă o femeie iese din rând (a se citi, din anonimat), ceea ce face rău este legat, în opinia publică, de însuși faptul că e femeie și că a îndrăznit să conducă sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cu toate că, sub acest aspect, semănăm mai degrabă cu țările musulmane? Dacă nu facem deducția de mai sus, trebuie să recunoaștem că este ceva putred în mecanismele noastre sociale, în politicile publice (în măsura în care le avem), în mass-media, în educație, în legislație. Blamăm în continuare, ca niște conservatori ce ne place să fim, greu curabilele „mentalități”. Rezultatul este, ca de obicei, marea văicăreală. Cu ce putem înlocui această sterilitate contraproductivă? Răpunsul nu este greu: cu norme, cu instituții și cu educație care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
băiat, Iustin, dar el nu te-a auzit, nu a venit la tine niciodată... Cum ai luat acea hotărâre atât de grea, Laura? Mi s-a părut că este o hotărâre disperată. Depinde din ce unghi o privești. Mă puteau blama familia, societatea, mă putea blama oricine. Aveau toți dreptate. Să faci un copil fără bărbat ești gata pusă la zid, ești catalogată ca fiind o destrăbălată, iar eu nu am avut în viața mea o conduită de acest gen. Recunoști
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
te-a auzit, nu a venit la tine niciodată... Cum ai luat acea hotărâre atât de grea, Laura? Mi s-a părut că este o hotărâre disperată. Depinde din ce unghi o privești. Mă puteau blama familia, societatea, mă putea blama oricine. Aveau toți dreptate. Să faci un copil fără bărbat ești gata pusă la zid, ești catalogată ca fiind o destrăbălată, iar eu nu am avut în viața mea o conduită de acest gen. Recunoști? - Da, recunosc, dar la ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tot, tot. Poate pentru simplul motiv că ei se dovedeau a fi sterpi? se întreba Carmina. Erau trei acum, grozav de mulțumiți de coeziunea dintre ei, foloseau aceleași tipare, singura lor mulțumire era vânătoarea de intrigi. În rest, sortau, etichetau, blamau, numai ei știau dacă exista cu adevărat cineva care să fi ieșit neîntinat din acest infern al veninului, ei afirmau că da, exista, există, cu siguranță că da, cum altfel și rămâneau visători, extaziați ca într-un moment de reculegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
om pe care poetul se potrivea, cum se spune, "mănușă". Nu era un Cristi și un Popescu. Era, și în viață, și în poezie, Cristi Popescu. V.P.: Dragă poete, am să-ți spun o întrebare delicată. Nu pentru a trăda/blama o mare prietenie. E o scanare a interiorului uman: când evenimentele existențiale te surprind și îți pun întrebări. Ce sentimente te-au încercat la aflarea veștii că prietenul nostru, mirabilul poet Ioan Es. Pop, înainte de '89, a semnat un angajament
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
te-au încercat la aflarea veștii că prietenul nostru, mirabilul poet Ioan Es. Pop, înainte de '89, a semnat un angajament cu Securitatea? L.V.: Nu mi-e teamă de întrebarea ta și nu mi-e teamă că ea ar putea "trăda/ blama o mare prietenie". Ai dreptate, între mine și Ioan (și viceversa) sălășluiește, într-adevăr, o mare prietenie. Avem câteva calupuri de viață când am cântat la patru mâini, avem și o carte, "confort 2 îmbunătățit" pe care am scris-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Kohl VII. Legături cu Sfânta Biserică și cu slujitorii săi Am fost crescut în credință și mi s-a insuflat de copil un mare respect pentru slujitorii Sfintei Biserici. Chiar dacă unii slujitori au și ei păcatele lor, niciodată nu am blamat in corpore pe cei care ne-au îndrumat și ne îndrumă spre dreapta credință. Respectul meu a fost desăvârșit față de Biserică și preoțime. Evident că, precum orice om, am păcatele mele, dar cred și o spun răspicat că acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
cardiologii europeni, cu banii 110 urâcioșilor de capitaliști! Filosofii greci disprețuiau banii, părinții creștini condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
independentului” Ceaușescu? Prin 1967 lăsase și acesta oarecare libertate inițiativei private („remizierii” din servicii), stopată destul de curând cu sancțiuni pentru „câștiguri ilicite”, încât 123 bucureștenii, de exemplu, au fost nevoiți să uite de restaurantul „Minion” din Piața Amzei. Ungaria este blamată pentru serviciile de gazdă pentru banda teroristului Carlos „Șacalul” (pag. 311). Însă de serviciile acestui nou „Ilici” va uza și Ceaușescu nu peste mulți ani. Istoricul încearcă să atribuie atacurile anti Radio Europa Liberă unui ofițer KGB (pag. 312), fără
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cardiologii europeni, cu banii 110 urâcioșilor de capitaliști! Filosofii greci disprețuiau banii, părinții creștini condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
independentului” Ceaușescu? Prin 1967 lăsase și acesta oarecare libertate inițiativei private („remizierii” din servicii), stopată destul de curând cu sancțiuni pentru „câștiguri ilicite”, încât 123 bucureștenii, de exemplu, au fost nevoiți să uite de restaurantul „Minion” din Piața Amzei. Ungaria este blamată pentru serviciile de gazdă pentru banda teroristului Carlos „Șacalul” (pag. 311). Însă de serviciile acestui nou „Ilici” va uza și Ceaușescu nu peste mulți ani. Istoricul încearcă să atribuie atacurile anti Radio Europa Liberă unui ofițer KGB (pag. 312), fără
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sub ocupație. Statutul de refugiat În țară asigura condiții elementare de trai și nici o hotărâre juridică nu-i considera ca exilați. În teritoriul invadat nu se poate vorbi de o promovare a valorilor, iar pătura aservită ocupantului, nu pregetă să blameze trecutul și tot ceea ce este românesc. Au fost arse biblioteci, incendiate așezăminte culturale și mii de gospodării au fost părăsite din calea ocupantului. Acte reprobabile au avut loc după război și pe teritoriul țării. Mulți salariați ai statului au fost
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
care a citat aproape exclusiv injuriile la adresa părintelui Daniel, abia amintind de cei care îi luau apărarea, deși momentul la care face referire articolul, era unul în care erau prezenți mai mulți apărători ai lui Corogeanu decât cei care îl blamau. "Criminalilor! Moarte pentru moarte li se strigă, în timp ce o voce se aude stingher "Doamne, ajută părintele!" și tot în același articol "Sataniștilor! L-ați adus pe satana la Vaslui!""140. Consider că, în cazul tipului de discurs analizat în prezentul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
specialiști în sociologie, s-a subliniat în mod repetat că mass-media excelează în a aduce în atenția publicului mai ales manifestările sociale negative, prin care publicul este "învățat" că aspectul negativ al societății tinde să devină normă; Biserica a fost blamată de către o parte dintre reprezentanții mass-media pentru lipsa de strategie în gestionarea crizelor de imagine, riscând să decadă în mentalul colectiv sub cota de încredere a instituțiilor profane. Este necesar, așadar, ca mass-media să își formeze jurnaliști în domeniul teologic
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
E determinat, în primul rând, de educația pe care-o primești în familie. Vorbim de cei șapte ani de-acasă sau câți or fi. Dacă în familie copiii nu văd că părinții lor au o anumită atitudine, nu văd că blamează, cel puțin în discuțiile din mediul închis, din mediul familial, actele infracționale și atitudinile neoneste, nici lor nu li se imprimă în minte că trebuie să facă același lucru. Dacă văd că părinții lor sunt cercetați, sunt condamnați, dar că
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
alt procuror să facă investigația. Dar cred că există și alte opțiuni. Poți să-i atragi atenția că e penal ceea ce face. Poți să-i spui: Dacă se mai întâmplă așa ceva, n-am cum să te protejez. Poți să-l blamezi, dar nicidecum să taci. Or, noi vedem magistrați care tac. Și vorbim iarăși de educație. După aceea, i-am întrebat pe șefii INM și pe șefii CSM dacă fac educație și de acest gen cu ei, căci nu e târziu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
dat declarații în acest dosar a fost colega lor de birou. Din momentul în care ea a dat declarația și a spus: „I-am văzut primind bani“, nu a mai avut o viață bună în acea instanță și a fost blamată de către unii colegi. A trebuit să facă cerere să plece de la instanța respectivă. Cei de la CSM i-au respins-o inițial. Ulterior, am aflat totuși că i-au acceptat cererea de transfer și s-a dus în altă parte. E
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
plece de la instanța respectivă. Cei de la CSM i-au respins-o inițial. Ulterior, am aflat totuși că i-au acceptat cererea de transfer și s-a dus în altă parte. E cam pesimist să spunem că sistemul ajunge să-l blameze chiar pe acela care are atitudinea corectă despre care am discutat noi. — Vă dați seama că după tot ce s-a întâmplat în zona anticorupției, în ultimii opt ani, sistemul nu va mai repeta o astfel de experiență? Adică să
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
sunt definește însăși noțiunea de conștiință a omului, incarnează esența valorilor umane, dintre care cea mai de preț în ochii săi este mila. Gândul statornic îndreptat către tatăl mort, gând a cărui forță obsesivă e recunoscută și, în același timp, blamată de Clitemnestra, reprezintă adevăratul dialog al Electrei cu cei din mormânt, un dialog care o absoarbe cu totul și o îndepărtează de lumea celor vii. În această lipsă de măsură, în această trăire excesivă a doliului, Crisotemis și corul văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]