897 matches
-
Suferința și creșterea spirituală acolo, dar nu am primit nici cel mai mic ajutor. Oamenii mint când spun că doctorii fără de arginți sunt făcători de minuni. Uitați‑vă la mine. Nu m‑au putut vindeca”. Sfinții au spus : „Nu mai blasfemia, bătrâne, puterea lui Hristos și bunăvoința doctorilor fără de arginți. Acum ascultă‑ne pe noi. Întoarce‑te la biserică și vei vedea puterea lui Hristos”. Bolnavul a spus : „Și cine mă va duce acolo din nou ? Oamenii pe care Îi vedeți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Sfânt și batjocorirea lui Hristos aceeași obsesie, a desacralizării simbolurilor românești prin pângărire (întâlnită oriunde în creația tinerilor, a noilor veniți, fie ei autori de piese de teatru sau scenarii de film; e deja un fenomen generalizat)! Pornografie curată și blasfemie la adresa Bisericii, <<în semn de protest>>! Șocarea și bătaia de joc e obligatorie la acest gen de creație, care nu se mai raportează decât la cei care le seamănă. E un reflex al gustului acestei societăți de consum apărute după
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
125 din Cartea Morților cuprinde o confesiune negativ] în care defunctul recit] dinaintea unui juriu alc]tuit din 42 de judec]tori divini o list] de 42 de p]câte necomise. Greșelile includeau comportamentul urât fâț] de persoanele și animalele, blasfemia, jaful, calomnierea de c]tre un servitor a st]panului s]u, cauzându-i suferinț], crimă, sexul ilegal sau masturbarea, înșel]toria ș.a.m.d. Protestul se încheie cu repetarea afirmației „Sunt pur!”. Într-o alt] declarație f]cut] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar nu interzise cu des]vârșire: juriștii musulmani nu au o p]rere unanim] în leg]tur] cu tipul de acțiuni care trebuie s] fie incluse în aceast] categorie; 5) Acțiuni care sunt categoric interzise, cum ar fi crimă, adulterul, blasfemia, furtul, intoxicarea etc. Aceste categorii au fost mai apoi dispuse de c]tre juriști în dou] cadre de obligații: fâț] de Dumnezeu și fâț] de societate. În ambele cazuri, nerespectarea era judecat] atât în termeni legali, cât și teologici, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe niște indieni care mâncau de obicei trupurile taților lor decedați, contra c]rei sume de bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au fost convinși de astfel de exemple s] adopte relativismul moral, argumentul legat de diversitate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sfântului Petru pe pământ, și capetele regale erau privite ca fiind reprezentanții lui Dumnezeu. A judeca un rege în acele timpuri era o adevărată ofensă împotriva divinității, iar condamnarea la moarte și executarea unui monarh era de-a dreptul o blasfemie. Teama de a nu-l supăra pe Dumnezeu s-a manifestat și printre membrii parlamentului britanic. Din cei 135 de membrii ai parlamentului, numai 68 au fost de acord cu condamnarea regelui la moarte. Cei care se împotriveau acestei decizii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
al XVI-lea sau pe țarul Nicolai al II-lea. De asemenea, a te lupta cu o femeie, adică cu regina mamă, într-o Franță a curtoaziei, a manierelor cavalerești, abia ieșită din Evul Mediu, era privită ca o adevărată blasfemie. în fața problemelor ridicate de Frondă, Ludovic al XIV-lea avea două alegeri. Putea opta între a-și pierde cumpătul, a-și demonstra lipsa de maturitate și, aducând drept argument vârsta fragedă, să se deroge de orice responsabilități. De asemenea, putea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
regal circulau tot felul de informații. Cea mai plauzibilă era cea care susținea că tatăl copilului ar fi fost un pitic african pe nume Nabo, care fusese dăruit Reginei de către François de Vendôme, duce de Beaufort. Desigur era o adevărată blasfemie să o acuzi pe regină de adulter, prin urmare medicii au anunțat plini de gravitate că fetița s-a născut neagră deoarece într-o zi piticul ar fi sărit pe patul reginei însărcinate și ar fi speriat-o. Cert este
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
partid”, ale ștabului comunist înconjurat de trepăduși și le zeflemisesc cu un umor nebun. Din start, naratorul Radu Beligan își râde de însuși zeul Plan, Molochul comunist pe altarul căruia, cum scria Berdiaev, se jertfește totul, și care e o blasfemie să fie îndeplinit - Planul nu poate fi decât depășit : „Directorul mulțumește la toți și felicită pe cei care au mai multe procente peste sută și mustră pe alții pentru că nu reușesc să facă altă ispravă decât să împlinească suta de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
au decât să se adape din această înțelepciune. Altfel, zișii intelectuali, reprezentați de doctor, nu se pricep cu adevărat la nimic, sunt niște paraziți. Muncitorul este un soi de divinitate, dacă n- o iei tot timpul în serios, comiți o blasfemie. Conducătorul „vasului amiral”, „cârmaciul” de partid - un impostor. Teribilă teză într-un film românesc din anul de grație 1982. Care se încheie într-un mod absolut tulburător și atunci, și, mai ales, astăzi : pe fondul fiascoului total al festivității de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
egală. Dar asta pentru a se putea plasa replica ultimă a lui Horia Sima din film : „De- ar fi să piară Axa, să se prăbușească întreg neamul românesc cu ea !”, la care Iorga reacționează cu oroare : „Asemenea cuvinte sunt o blasfemie ! Nimeni nu are dreptul să le rostească, indiferent de credință sau convingeri politice !”. Mesajul ceaușist este acum pe deplin conturat : chiar dacă România rămâne ultima redută stalinistă din lagărul socialist, ceea ce se și întâmpla, ea trebuie să reziste cu orice preț
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vid este spațiul ? „Spațiul nu este vid. Este plin, un plenum opus vacuumului, reprezentând suportul pentru tot ce există, inclusiv noi înșine. Universul nu este izolat de această mare cosmică de energie.” David Bohm “ Toate marile adevăruri au început ca blasfemii.” George Bernard Show În anul 1864 Otto von Guericke dădea o lecție cetățenilor orașului Magdeburg referitor la presiunea atmosferică, prin construcția sferei de Magdeburg - de fapt două emisfere cu diametrul de 20 cm, perfect îmbinate, ce alcătuiau astfel o sferă
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
unui fond internațional de cercetare. Tot omul ar trebui să pomenească numele Domnului Nostru Iisus Hristos, Lumina lumii, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Scrierea numelui meu în carte și pomenirea lui în detrimentul Domnului Nostru Iisus Hristos consider că este o blasfemie, de aceea nu am trecut numele meu în aceasta carte. Cea mai importantă jertfă este jertfa de laudă a Domnului Nostru Iisus Hristos. Slava deșartă mult știrbește sufletul omului. CAPITOLUL II ANEXE Comunicare Comunicare facuta la al 11 Conferinta Nationala
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
vizibilă, anulând astfel interdicția veterotestamentară de a reprezenta divinul. Prin urmare, oamenii care neagă faptul că Hristos poate fi reprezentat prin icoană, neagă implicit realitatea Întrupării. Imaginea nu se identifică în esența și substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ajuns spre a transforma în certitudine plină de bucurie suferința unei vieți întregi. Un comentator 22 remarcă, și pe bună dreptate, că Dostoievski este mai aproape de Ivan: în timp ce capitolele afirmative din Frații Karamazov i-au cerut trei luni de strădanie, "blasfemiile", cum le numește el, au fost scrise cu exaltare în trei săptămâni. Toate personajele poartă în carnea lor acest ghimpe, pe care-l înfig și mai adânc, sau căruia îi caută un leac în senzație sau în imoralitate 23. Să
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
origine ori nu se cunoaște, ori este rămasă până acum în faza de ipoteză, chiar vreme de milenii, ori se avansează ideea imposibilității aflării etimologiei acestora, chiar dacă ultimele cercetări aduc lumină în aceste domenii, considerate însă de cercetătorii ruginiți adevărate blasfemii, demonstrând ancorarea în unele teorii depășite, care s-au enunțat în urmă cu 200 de ani. Vom arăta care este etimologia anumitor termeni despe care am vorbit, accentuând în mod deosebit pe acele transformări lingvistice care relevă legea determinantă în
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Despre femei musulmane, genocid, mâncăruri și multe altele Luminița Marcu „Să nu blestemi lucrurile care cad din cer. Nici măcar ploaia. Orice ar cădea, oricât de tare ar turna, oricât de înghețată ar fi lapovița, nu trebuie să rostești niciodată vreo blasfemie împotriva celor pe care cerul ni lețar putea hărăzi. Toată lumea știe lucrul ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iatțo în prima vineri din iulie, mergând pe trotoarul ce se strecura pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbinduțse spre o întâlnire la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
nostru de studiu. Preeminența metafizicii față de teologie la Berdiaev se explică prin interesul său pentru misticismul german (Meister Eckhart), influența existențialismului specific epocii și, nu în ultimul rând, prin trecutul său contestatar în raport cu Biserica Ortodoxă Rusă, care-l acuzase de blasfemie după un articol critic la adresa Sfântului Sinod din 1913. Între a filozofa și a teologhisi există totuși o breșă epistemologică, care se definește prin opțiunea existențială a omului între a crede sau a nu crede în Dumnezeu. Această alegere este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trebuie căutat în natura și intențiile lui Dumnezeu 83. Natura lui Dumnezeu știm că este divină, iar intențiile Sale au fost dezvăluite prin chiar Fiul Său (Luca 10, 27-28), deși Vestea cea Bună a fost considerată, chiar de poporul Său, blasfemie. În acord cu tradiția Bisericii, Marrou găsește scopul istoriei spirituale a umanității în mărirea numărului sfinților, construirea Cetății sau a Templului, creșterea Corpului Mistic 84. O paralelă între sensul istoriei și destinul omului ar înlesni înțelegerea raporturilor dintre individ și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fi clarificată definitiv".4 Teologia clasică afirmă că motivul principal pentru care Dumnezeu S-a făcut om a fost mântuirea firii umane corupte de păcat. În loc să se pocăiască, așa cum au făcut odinioară locuitorii din Ninive, evreii L-au acuzat de blasfemie și L-au răstignit pe cruce. Răstignirea nu era neapărat necesară, și Iona ilustrează acest lucru; pocăința, în schimb, da. Nicio profeție de asemenea dramatism nu-și caută împlinirea, niciun profet al nenorocirii nu se bucură de confirmarea avertismentelor sale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu blasfemia și mitul se află dincolo de ele. Unii defăimători nici măcar nu o fac din spirit, de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare din aceste cinci însușiri a fost copios etalată de evenimentele anului de grație 1990, an radiografie pentru puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei dezlănțuiri de blamuri și blasfemii? Iată însă că subtilul polemist de la o margine de țară le găsește clenciul, prinde în ele latura de fond, temeiul lor ideologic: "Vajnicul justițiar polemizează ...nu cu bolșevismul, ci cu martirii din pușcării, cu Mircea Vulcănescu, ...cu Mircea Eliade și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceștia proveneau din cele mai exotice părți ale imperiului (Asia, Egipt, Africa, Siria etc.), iar unii dintre ei nici măcar nu erau romanizați. Criticismul istoriografic își permite chiar să pronunțe ceea ce pentru naționaliștii fanatici trebuie să fi fost percepută ca o blasfemie națională, anume că "cucerirea Daciei de Romani a fost oarecum o greșală din punctul de vedere al ușurinței apărării hotarelor lor. Dunărea era cel mai bun hotar, care se putea lesne apăra" (Tafrali, 1935, p. 63). Inferența logică ce derivă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de rachiu" (Panaitescu, 1936, p. 17). Afirmația că Mihai s-ar trage dintr-o "rachieriță" l-a exasperat în așa măsură pe N. Iorga încât patriarhul istoriografiei românești a denunțat "școala nouă de istorie" care își permitea să enunțe asemenea blasfemii drept antinațională. Panaitescu a mai afirmat în monografia sa critică în care țintea la demitizarea unei figuri devenită canonice a istoriei naționale și faptul că Mihai a fost instalat la putere de greci pentru a cârmui țara în interesul lor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc. În primele două decenii postbelice, noțiunea de "patrie proletară" a luat locul celei de "națiune română", în același timp în care patriotismul sovietic substituia naționalismul etnic ca doctrină identitară. În tot acest timp, cuvântul "naționalism" a fost anatemizat ca blasfemie politică, iar cuvântul "națiune" a fost scos din uzul discursiv. Programul... validează tripla reabilitare - semantică, ideologică și discursivă - a națiunii. Fuziunea celor două principii totalizante și deopotrivă antinomice, naționalismul și comunismul, într-o formulă integrată, a amorsat o tensiune funciară
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]