1,129 matches
-
luni de pauză. Tăcerile astea. Nu mai au nimic complice. Durerea de stomac. Violentă. — Ți-e rău? — Bineînțeles că nu! — Ok, acum te-ai enervat... — Pe bune? Așa ți se pare ție? Iar ușa trântită. Iar pumnul care lovește în blat. Rama de plastic sare pe gresie, într-un lipăit scurt și imprevizibil. Fi-r-ar să fie! I-a spus să nu-i lase acolo! I-a spus i-a spus i-a spus... Și atunci sms-ul. Mișelește. to: ada cu cine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și o aruncă în aer. Lichidul nu se împrăștie, fiindcă prestidigitatorul angajat pe post de chelner pare să sfideze legile fizicii. O fi actor? Nu l-am mai văzut niciodată. Se întoarce cu spatele la magicianul fără public și se sprijină de blatul de granit al tejghelei. Asta e partea care îi place cel mai mult. Momentul în care își caută o victimă. Are dreptul să facă asta. Așa merg lucrurile. I se pare că totul e atât de transparent, că intențiile lui
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în pat și să rămână cu ochii în tavan toată noaptea. Ar fi în stare să-și arunce telefonul în closet și să n-o mai intereseze nimic. Își privește în continuare reflexia din oglindă, în timp ce eu mă așez pe blatul chiuvetei și mă uit la ea de aproape. Ești frumoasă. Dar îți văd deja ridurile alea fine care ți s-au adunat lângă ochi. Alea două. Alea care or să se facă patru foarte curând. Nu ești proastă, ca să mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
copii adolescenți sunt la școală. Nu lucrează, dar nici nu sunt casnice. Nu-s gospodine. Educate, desigur, dar nu din cale-afară de deștepte. Au ajutoare pentru muncile grele. Angajează specialiști. Altfel ar folosi un praf de curățat nepotrivit distrugându-și blaturile de granit și dalele de gresie. Ar pune un îngrășământ nepotrivit și plantele decorative din grădină s-ar usca. Ar alege vopseaua nepotrivită și toate eforturilor lor minuțioase, toată investiția lor ar avea de suferit. Cum copiii sunt la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
omor și pe tine?“ - „Dar cum ai făcut?“ - „Uite-așa. Tovarășul meu nu l-a omorât, m-a ajutat la pitit“. Ăștia s-a dus la poliție, țiganii. Ursari. Se duce la poliție, la circa șaișpe, aicea, la Progresu’. Avea blaturi. Acuma, poliția, dacă ăsta a recunoscut, tot în ziua aia, că a făcut fapta, m-a luat pe mine, că sunt mai mare. El avea cinșpe ani atuncea. Și ne-a băgat pe o stradă la bază, la Progresu’, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu vorbi prostii. Chiar nu făceam nimic, minți Leigh. Vino odată. Leigh o conduse pe canapea și, după ce-i arătă lui Emmy să-și sprijine capul pe brațul capitonat, dispăru după peretele ce separa camera de zi de bucătărie. Cu blatul ei pestriț de culoarea granitului și toată aparatura nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată a lui Leigh din întregul apartament. Toate oalele și cratițele, în ordinea dimensiunii, erau atârnate de cârlige sub dulapurile suspendate și toate ustensilele și condimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
multe rame cu fotografii rezemate de perete. Am tot vrut să le atârn... și să arunc cutiile... O conduc repede în bucătărie, departe de grămada de cutii cu mâncare la pachet de pe masa din hol. După care regret imediat. Pe blatul de la bucătărie se află un morman de cutii și pachete vechi, pe care se află un bilet de la noua mea menajeră, cu litere mari: DRAGĂ SAMANTHA, TOATĂ MÎNCAREA TA E EXPIRATĂ, S-O ARUNC ? AI VREUN FEL DE DETERGENT, DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Abia aștept ! E o simplă bucătărie. E vorba doar de o dimineață. Pot s-o fac. Trish mă conduce în bucătăria imensă, în culoarea arțarului, și de data asta mă uit în jur atentă, încercând să observ fiecare detaliu. În blatul de granit din stânga mea e fixată o chestie uriașă ca o plită. Mai multe cuptoare zidite în perete. Oriunde mă uit văd aparate strălucitoare de crom băgate în prize. Stative pline de cratițe și ustensile de toate soiurile atârnă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mai bune ! — Nu știu ce să zic ! Nu știu cum, reușesc să zâmbesc senină. De ce dracu oi fi zis că știu să fac ouă Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în clipa în care Trish dispare și îl aud pe Nathaniel pufnind din nas. — Faci reverențe, văd, spune. — Da, fac reverențe, zic sfidătoare. Ai ceva împotrivă ? Privirea lui Nathaniel se oprește din nou asupra codrilor de pâine ce zac pe blatul de bucătărie. — Sunt pentru prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz, i-o tai scurt, fâstâcită. Ești te rog drăguț să mă lași singură în bucătărie ? Am nevoie de spațiu, ca să mă pot desfășura. El ridică din sprânceană. — Atunci ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fac asta o dimineață. Dar nu am nici cea mai mică intenție de a rămâne. Și nici să le iau vreun ban, dacă la asta te gândești. Se așterne tăcerea. În cele din urmă, ridic privirea. Nathaniel stă rezemat de blatul de la bucătărie, cu brațele puternice încrucișate. Încruntarea i-a mai dispărut. Bagă mâna în rucsac și scoate o sticlă de bere. Mi-o întinde, însă eu clatin din cap. Și de ce anume fugeai ? zice, deschizând berea. Am un nod dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cu grijă să nu fac nici cel mai mic zgomot, scot vasele din mașina de spălat și le pun la locul lor în bufet. Așez scaunele sub masă. Fac o ceașcă de cafea. După care mă uit în jur la blatul de granit strălucitor. Împărăția mea. Dar nu o simt ca pe împărăția mea. O simt ca pe bucătăria altcuiva, care mă bagă în sperieți. Deci... ce e de făcut acum ? Mă simt ușor neliniștită, cum stau așa pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fiu, ar cam trebui să m-apuc. Fă abstracție de mine, spune Nathaniel ridicând din umeri. Las’ că-i arăt eu lui. Cu aerul cel mai profi din lume, iau un spray din cădiță și dau cu el pe blatul de la bucătărie. Așa. Cine zice că nu știu ce fac ? — Deci ai făcut curat în nu știu câte case, spune Nathaniel, privindu-mă. — Da. În milioane de case. Sprayul s-a solidificat în picături mici cenușii, ca de cristal. Le șterg repede cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
castron de amestecat și am uitat să-mi cumpăr, așa că folosesc un lighenaș de plastic pe care l-am primit într-un set de aromaterapie. După o oră de amestecat și de copt, am făcut o prăjitură. Trei straturi de blat pufos de vanilie, între care am pus cremă de unt ; deasupra am acoperit-o cu glazură de lămâie ornată cu flori de zahăr. Mă uit la ea câteva clipe, cu un sentiment de satisfacție. E a cincea prăjitură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
strigă. În sfârșit ! Avem nevoie de tine în echipă ! — Imediat ! îi răspund peste umăr. Bună, zic când ajung lângă Nathaniel. Frumoasă cămașă. — Bună, zice în treacăt. Cum a fost călătoria ? — Nu prea rea, spun dând vag din cap. Nathaniel ridică blatul pliabil al tejghelei ca să intru, și privirea lui zăbovește asupra mea, căutând indicii. — Deci... s-a terminat ? — Îhâm. Îmi pun brațele în jurul lui și îl strâng tare. S-a terminat. Și, în timp ce spun asta, o simt din tot sufletul. DOUĂZECI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atât de calmă. Păi... nu știu nici eu. Zâmbesc, și mă străbate un val subit de afecțiune pentru ea. Azi-noapte, când m-am întors, a fost ca și cum aș fi revenit acasă. Chiar dacă Trish îmi lăsase un munte de veselă pe blatul de la bucătărie în loc de bun venit, și un bilet care zicea „Samantha, te rog să lustruiești tot argintul mâine.” Trish iese din bucătărie și încep să bat albușul de ou pentru mousse. Și în acel moment observ un individ care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
peste drum. — Da ? spun. N-am... observat. — Pare un fel de miting de protest. Pe frunte îi apare o cută de îngrijorare. Sper că n-or să fie și mâine aici. Protestatarii sunt atât de egoiști... Îi cade privirea pe blatul de bucătărie. N-ai terminat moussele încă ? Zău așa, Samantha ! Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? — Îhm... nimic, zic înghițind în sec. Acum mă apuc de ele, doamnă Geiger. Iau castronul și încep să torn amestecul de ciocolată în pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
el iese, în bucătărie e o tăcere împietrită, care ține până în clipa în care se aude ușa trântindu‑se. Atunci, foarte încet, mă întorc spre Suze. — Suze... Nici nu știu cum să încep. — Suze... ăla era Tarquin. — Da, știu, zice, studiind atentă blatul de bucătărie. — Suze... tu și Tarquin sunteți... — Nu! strigă ea repede, de parcă ar fi opărit‑o cineva. Nu, normal că nu! E doar... doar am... Se oprește. Doar ați... zic încurajator. — O dată sau de două ori... Urmează o pauză lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
există cineva care chiar mă dă în judecată. Nu, pe bune, judecata e pentru delincvenți. Cum ar fi traficanții de droguri și criminalii. Nu pentru oameni care nu plătesc câteva facturi. Bag scrisoarea înapoi în plic și o pun pe blatul din bucătărie, răsuflând greu. — Bex, ce‑ai de gând să faci? zice Suze, mușcându‑și buza. Pe asta n‑o poți ignora. — Nici n‑o s‑o fac. Am să le plătesc pe toate. — Îți permiți să le plătești? — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mi le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă din umeri. Când m‑apuc de‑o treabă, mă apuc. Face câțiva pași și se uită mirată la măsuța de toaletă. — Dumnezeule, n‑am știut niciodată că masa asta are blat de marmură! — Știu, zic mândră. E frumoasă, nu? — Dar unde sunt chestiile de aruncat? Pungile de gunoi? — Am... scăpat deja de ele. — Zi, ai aruncat multe? zice, ducându‑se lângă polița aproape goală de deasupra căminului. Așa pare! — Dee... destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
E Iadul astăzi pe pământ, De parcă-i dat cu maiul În crezuri fapte și cuvânt; Pe undeva și Raiul. * Am simțit astăzi chemarea Care-nghite depărtarea, Dar întreb plin de blândețe N-au rămas, oare, podețe? Dacă nu le iese blatul, Unii stau mai mult de-a latul; De au frâne cu suișul, S-așază de-a curmezișul. 31 mai 2004 „Jos capitalismul!” „Sus cu socialismul!” Iar capitalismul, Des de roade ismul. Ieri, penița s-a-nroșit Nu de cât cu ea am
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
tale de miercuri. Te-ai întâlnit cu proasta aia în ascuns de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
masă, Maestrul, Cezarina și Laszlo, mai vârstnicul ei regizor, discută zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din bucătărie, e pregătit cuptorul electric, rotund și rapid, stăpâna casei trebuia să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
decât mătușă și nepoată. Amândouă au părul scurt, umflat cu peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al mamei -, amândouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amândouă râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încântare. Ăsta are și parchet și obloane ! De când mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, când Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu vizita lui Jack Harper ? O, Doamne. Te rog. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]