4,944 matches
-
dar nu și somnul. La o vreme, după miezul nopții, și-a auzit părinții certându-se, iar vocile lor ridicate i-au stricat firava pace a in som niei, a reînceput să-l vadă pe Karl, mâinile lui subțiri, părul blond, noua lui casă cocoțată primejdios pe creastă. Sau pe Nyoman. A auzit și vocea săltăreață a lui Karl, apoi a trebuit s-o ia de la cap cu ștersul conștient al fiecărei imagini, una câte una, de Îndată ce ieșeau iar la suprafață
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase, dorința se zvârcolea în ea ca un șarpe, mușca din intestine, simțea înțepături în sâni, pielea îi era cutreierată de frisoane, privea la bărbatul ei prăbușit în somn, cu părul lui blond fără nici un fir alb, cu fața întinsă, ca de copil, cât de mult o impresionase cândva cu figura lui de scandinav, cu ochii serafici, așa de sensibil, îndatoritor. Tu chiar dormi, măi omuleț? întrebase cu voce tare și el trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi trecea. Și pe urmă, tu, Carmina nu m-ai văzut de atâta vreme, cine să-și poată imagina că vei veni aici, sau că te voi mai întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte, Fana îi așeză palma pe creștet și ceva din exuberanța ei se topi. Micuța îi privi pe rând, de la înălțimea ei, curioasă. Să v-o prezint pe Ela, fetița mea, zise și cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scuturaseră câteva petale mici, movulii. Am să-i spun Sidoniei, gândi Carmina, despre aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp și despre funda lucioasă ce ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina tresări surprinsă de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vor orienta către Ovidiu, neapărat către el. Înainte de a pleca au văzut câmpul și pădurea scăldate în lumina amiezii, de culoarea ruginii și a aurului. Fetița apărută parcă din senin lângă mașină le-a făcut cu mâna și șuvițele blonde s-au clătinat pe frunte. Să mai veniți oricând aveți voi chef, le strigase Fana, cu vocea ei cântată, plină de chemare și, înainte chiar de a ieși cu mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să întârzie, să ascundă? Și apoi, își mai spuse, indiferent care-or fi pricinile, dacă și băiatul acesta al meu s-ar pricepe, Dumnezeului, s-o scoată oleacă din fire... Și retrăi marele bluf al adolescenței sale, apariția lui Trofin, blond, înalt, musculos, cu aer de scandinav, taciturn, ascunzând în interiorul său o ploaie de mistere, lăsându-se ca din joacă sedus, da, da, existase o asemenea perioadă când luase dezgustul ce i se citea pe chip drept superioritate, drept blazon, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ea, Sidonia, s-ar fi simțit de-a dreptul jenant, cu fața toată ridată, pliată în jurul gurii, ochilor, cu gâtul acoperit de o piele prea subțire, fără consistență. Și, dintr-odată, realiză catastrofa: va fi împreună cu superbul ei soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu aveau de ales... El își va îmbrăca costumul gri-bleu în ton cu ochii, oh, oh, oh! Ovidiu tocmai traversa leneș holul către bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana a fulgerat înapoi cu privirea, a făcut cu mâna un gest imprecis: Lasă, taci acum. Prin curte era o devălmășie de frunze. Ajunsă lângă ei a luat mâna lui Ovidiu și mâna Carminei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vârsta de 40 de ani. Ela a apărut și ea imediat și l-a apucat de mână. El a tresărit, s-a oprit din vorbă și spontan s-a întors către dânsa, a ridicat-o în brațe. Părul ei lins, blond, lung s-a clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată, privind-o pe Fana, realiză că nu de prezența celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă până sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță mai era pe atunci! Și fata asta cum de avusese fler să răzbată dincolo de aparențe, când nu părea să aibă o inteligență ieșită din comun, dar grație sensibilității reușise să discearnă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neînsemnat semn, arăta foarte bine împădurit și foarte trainic. Fana a insistat mult ca la următoarea întâlnire s-o aducă cu ea și pe Ela nici nu-și punea problema să nu existe o întâlnire următoare și confruntarea cu fetița blondă a fost decisivă. A venit foarte nervos după o absență de o săptămână, a intrat în casă era ora 11 noaptea, Carmina deja se culcase. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat când a apărut lângă el în cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
20.000 de mii de lei, deși mi-a trecut prin cap, n-ai tu inima aia, ar fi trebuit... a zis Baby, de chestie, acum așa de frumos cum nu l-am mai văzut de mult, bronzat și vopsit blond, își lăsase un fel de mustață și cioc pe dedesubt, l-am îmbrățișat cu dragoste ieri, cu multă dragoste, Prințesa Miau era și ea și cred că un pic pupatul cu drag, nu ei, a făcut-o să închidă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
i-am spus, dar dacă vrei să pleci, pleacă! pleacă! asta i-am spus, vrei să pleci, pleacă, doar n-o să te țin cu forța... era frumos când l-ai văzut în AfterDays? era frumos? și era cu o tipă blondă? era frumoasă? o colegă de-a lui, sunt împreună acum? zi-mi, Toni! era frumoasă și el se uita cu drag la ea... mă îmbolnăvesc, sunt împreună, nu? mă îmbolnăvesc... ce poveste de dragoste am trăit noi doi, mergeam noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
surdina, și pregăti casetofonul pentru înregistrare, montând un microfon miniatural, portabil, pe poliță cu cărți. Soneria târai exact în momentul când el își termină pregătirile. Adrian îi deschise ușa unei femei tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de cu seară și ieșiseră cu pași împleticiți și căscând, inca amorțiți de somnul prea scurt, în zorii din estul Londrei. Acum însă, gândindu-se la vacanță ce-i aștepta, erau tot mai binedispuși. Erau un cuplu frumos - Fanny cea blondă și subțirica lângă Creighton cel zvelt, cu nas acvilin și păr castaniu, mătăsos, en brosse - si păreau conștienți de acest lucru. Ascultau un CD la combină muzicală de la bordul mașinii. Era muzică unei trupe belgiene numite Enigmă, un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
râzând cu ,,părul bălai” peste copilăria fiecăruia. Mai ieși și mai râzi la soare până se tulbură soarele de râsul tău, nu te duce departe, că-n sat Smărăndița popii și-a pus basma înflorită și teașteaptă să vii. Copilăria blondă, tărâm inefabil al primelor miracole e toată în amintirile lui, adică amintirile noastre. Și dacă asculți atent, auzi până și liniștea orașului toropit de căldura de la amiază, când în sfârșit Tache și Lache și Mitică au ajuns acasă după discuții
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mei ca tăciunii. De la câțiva pași mai încolo s-a apropiat de mine o fetiță tare drăguță. M-a ajutat să mă ridic, în timp ce restul fetelor au fugit. O chema Anca. Era de statură potrivită pentru vârsta ei. Avea părul blond, ochii căprui și limpezi, o gură mică cu buze roșii ca cireșele coapte. Fața îi era albă și zâmbitoare. Era îmbrăcată frumos, cu gust. De atunci am rămas bune prietene. Ancuța e bună la suflet, gingașă, suavă, veselă și înțeleaptă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sprânceană. Unii Îl asemuiau cu Francisc I, alții cu un florentin din filmul Agonie și extaz. Instalat confortabil În spatele acestor aparențe măgulitoare, Toader Baștină juca dezinvolt cartea modestiei, care suplinea și regatul și opera. La un pas de profesor, capul blond și cârlionțat al lui Grațian arunca asupra peștelui o lumină piezișă. Cei care o vedeau, o puneau pe seama soarelui parțial ascuns printre nori. După toate calculele jetul de apă putea ajunge la o Înălțime de doi metri. Țâșnind prin rozeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușurat văzând cum se făcea tot mai mică pe măsură ce trenul se Îndepărta. Privise tot timpul deasupra lui, iar el Îi ura pe toți cei care Îi nesocoteau persoana. Înălță privirea ca din Întâmplare. La un pas de el, o fetișcană blondă Își ștergea lacrimile de pe obraz cu o batistă Înflorată. Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frivolității. Pentru ea, Își spunea Flavius-Tiberius, Grațian era, de bună seamă, la fel de mare ca Forman sau Scorsese, despre care știa puține lucruri cum tot puține știa și despre sfinții din calendarul creștin ortodox de care Își lipea acum Grațian capul blond. Îi invidia pentru această complicitate necondiționată Întru mistificare și impostură În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luptă și el după puteri. Doamna Koblicska nu-l mai asculta pentru că tocmai o zărise pe Marta trecând Dunărea pe podul Elisabeta și trăgând un copil după ea, așa cum și cometa Își trăgea după ea coada pe cer. Copilul era blond și cam Împiedicat la mers. Purta pantaloni bufanți și cămașă de cercetaș, iar În picioare avea ghete de nubuc de culoarea alunei. După descriere părea să fie chiar Flavius-Tiberius, născut opt ani mai târziu, cu cezariană, În august 1964, În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
calcifieri hilare Într-un plămân Încă sănătos. Șoferul Își luase prânzul și, mulțumit peste măsură, coborî din cabină. Îi mai rămânea doar să acționeze o manetă. Înainte de a proceda conform instrucțiunilor auzi un strigăt și semne curioase ale unei matahale blonde care până atunci privea calm Împrejur din balconul său situat la etajul doi al blocului cu fațadă roz, singurul de acest fel În zonă. Ce dracu o vrea și ăsta, se Întrebă el trăgând de manetă. Lada campionului se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în ce relație era cu Eric, cum se înțelegeau, cum făceau sex, ce lucruri dure își spuneau fără să le gândească atunci când se certau. Mi-o imaginam. Randle zisese că Clio se pregătea să devină avocat. Mi-o imaginam uneori blondă, alteori brunetă, cu păr lung, cu păr scurt. În unele zile o făceam sensibilă și grijulie, în altele dură și cu capul pe umeri. Era un joc, un fel de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]