2,994 matches
-
țărănească din anul 1907 nu a avut ecou în sat. Niculae Boca - satură potrivită, plin, fără a fi gras. Purta plete, avea părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag sub duș, nu, nu se poate, ar fi o prostie, apa ar îndepărta crusta care acoperă rana și sângele ar începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
chem?“ A chicotit într-un fel sec și caraghios specific lui. Am chemat-o pe fată. Știa despre ce vorbesc - cățelușa naibii -, am văzut-o cu coada ochiului cum ascultă cu urechile ciulite în timp ce se prefăcea că ar călca o bluză pe care mi-o spălase. A intrat. Râdea, dar vedeam că e puțin intimidată și Strickland a privit-o fără un cuvânt. — Era frumușică? am întrebat-o pe Tiaré. — Destul de drăguță. Dar trebuie să-i vezi portretele. A pictat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tronau caiete și penițe. Se aplecă peste unul din caiete, citi pagina scrisă și o văzurăm zâmbind în același timp în care-i văzurăm părul ca o țesătură aurită învolburându-se precum o spumă care-i mângâia gâtul, între gulerul bluzei și pielea dezvelită. Se opri după aceea în fața rămășițelor steagului, aranjă cu naturalețe florile veștejite într-o glastră, șterse cu un aer indiferent tabla și versurile neterminate, apoi îi zâmbi primarului care stătuse nemișcat, furat de acest surâs de 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
parfum de mentă, iar lucerna miros de zahăr. Câteodată, când nu găsea nici iarbă, nici flori, lăsa trei pietre pe care își luase obiceiul să le spele la fântâna cea mare de pe strada Pachamort, și pe care le ștergea de bluza lui de lână găurită. Apoi pleca, înainte ca ea să sosească și să descopere ofranda depusă. Altele ar fi râs de nebun și ar fi aruncat iarba sau pietrele. Lysia Verhareine le strângea încet, în timp ce elevii adunați în fața ei contemplau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a scos baticul pentru a-și acoperi capul. Am mai rămas împreună pentru un lung moment, fără să ne spunem nimic, în întuneric, iar eu mă gândeam încă la ceea ce-mi spusese. Apoi, ea s-a scotocit prin buzunarele bluzei vechi de parcă ar fi căutat. Pe cer se perindă o salbă de stele căzătoare, tocmai potrivite să le ofere celor care au nevoie de un sprijin pentru singurătate prilejul unor prevestiri, și apoi totul a revenit la normal. Ceea ce strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ceva despre timp și despre apa care curge, câteva cuvinte simple care spuneau totul despre viață și, mai ales, dădeau de înțeles că nu putem niciodată să o întoarcem înapoi. Orice am face. Până la urmă, au venit doi brancardieri, în bluzele lor albe și subțiri, plini de o naivă încredere, încercând să se scuture. Veneau de la V. și se învârtiseră mult până să găsească locul cu pricina. Judecătorul le făcu semn indicându-le pătura: — Îl puteți lua de-aici, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reciți, recită, mă, așa, ia spune, să te mai văd o dată! N-ai recitat cum vroiam eu și te-am plesnit, na!, asta ca să pui sentiment, să simți aici - și-ți arătam inima -, aveai o bluziță albă, s-a murdărit bluza, căzuseră pe ea câțiva stropi de sânge, că te-a podidit sângele pe nas. Te-am spălat pe unde am putut, era o cișmea pe acolo, n-ai plâns, te uitai numai ascultător în ochii mei, te-am spălat atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să mă asculți tu pe mine?, păi, e cam mult, să nu te plictisești... nu?, e OK, stai să vezi... (Muzica va atenționa, pe ultimele replici, percuție, luminile o omit, între timp, Emma se va schimba repede în fustița bleumarin, bluza albă, e elevă într-a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e elevă într-a XII-a. Nu are la încheietura mâinii funda albastră.) L-am cunoscut pe Cristi, pe bărbatul meu, în tramvai, acum 20 de ani, mergeam spre Bac, dădeam Bac-ul în vara aia, și mă îmbrăcasem sobru, bluză albă, fustă bleumarin, doar părul era liber, pe spate, ca șarpele roșu care te înghite, hap, și gataaaaa!, râdea mai târziu Cristi al meu. În tramvai, nu vedeam, nu auzeam, emoții mari, Bac-ul nu era ca acuma, plătești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită, ci aceea cu boturile rotunjite, retro. Sunt mulți studenți, au blugi și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Păi... Ce să... Nu știu, nu-mi vine nimic acum. Primii fulgi de zăpadă începură să cadă în curtea MaxiBarului. Contesa ar fi fost fericită. Mișu se gândea la Mariana, care undeva departe, la capătul tramvaiului, cu o pernă sub bluză, privea fulgii de zăpadă de pe salteluța de exerciții și se gîndea la rochia albă cu paiete. O nouă iarnă se așternea peste București. O iarnă în care cei singuri vor fi și mai singuri, iar cei fericiți vor fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mișu, dacă ar fi vrut, putea să ia o limuzină, dar îi făcea plăcere acest modest anonimat. Era mai bine să treacă pe jos pe lângă cei câțiva amărâți. Uite, își spuse Mișu, eu merg pe jos acum, cu blugi și bluză de trening, și ăștia habar n-au cîți bani am în buzunar. Și câți o să am de-acum încolo! Se opri la magazinul Muzica. Mișu se gândise inițial să cumpere niște CD-uri cu colinde, să aibă cu el niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
buzele în țuică. N-avea voie să bea, dar așa, de politețe, trebuia să guste puțin. Will Smith zâmbi, înmuindu-și și el buzele și mustața în păhăruț. Se uitară unul la altul, zâmbind din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-o dată, doamna Popa se puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui și mai ales la semnătură, acel strigăt care să-l identifice în masa de clovni de pasaj pe care o pune la bătaie un circ. Semăna mult cu marii clovni, avea un palton lung și plin de buzunare peste bluza în carouri și pantalonii cu bretele, o pălărie pe cap, uneori neagră, alteori roșie, un fel de lavalieră lăbărțată și, ceea ce lipsea multora, avea chemarea pentru a fi clovn. În tradiția circului există ideea că trebuie să te naști clovn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în vitrină, dar banii de buzunar nu‑i ajung. Și uite așa e nevoit omul să mai facă un ban în plus în felul acesta. I se răsucește inima de invidie ori de câte ori vede vreo colegă cu un costum nou, cu bluză albă, sau cu pantofi noi cu toc. Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt superficiale și n‑au nimic în cap! Ea, în schimb, ca să dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel care a aruncat bomba. Și nu se găsește nimeni care să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scos o vorbă. M-am Întors la hotel Împreună cu ea și ne-am Înțeles să mă aștepte la barul de jos cât timp m-am dus să fac un duș rapid. Era Îmbrăcată cu gust. Vorbesc foarte serios. Purta o bluză și o fustă simple, dar asortate perfect, genul acela care nu mai e la modă acum În Tokio. Tot ansamblul probabil că o costase mai puțin de zece mii de yeni. Îți Închipui că o femeie ca ea, care avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dintr-o clădire dărăpănată. În drepul ușii erau Îngrămădite cioburi de sticlă și gunoaie menajere. La Început nu mi-am dat seama că mi-a vorbit În japoneză. Era un bărbat cu plete foarte lungi, Îmbrăcat În blugi și În bluză de trening, peste care purta un hanorac pe care scria Nihon Terebi. Îmi făcea semn cu mâna să mă apropii. Nu era Yazaki. — Ești japonez? m-a Întrebat. Am dat din cap În semn că da, la care el m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mister impenetrabil pe care-l numim Mintea Criminală. Ochii mei priviră către femeia cu ten deschis, cremos, care stătea la capătul îndepărtat al mesei, în timp ce în mintea mea mă lingeam pe buze. Purta o fustă de culoarea magnoliei și o bluză albă din crep, iar părul ei blond era prins într-o coc răsucit, strâns la ceafa capului ei fin sculptat. Zâmbi la prezentarea mea și își scoase din servietă un dosar, pe care îl deschise. — Când Josef Kahn era copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
problemă, zise ea, adăugând câteva exemplare din Revista Poliției Germane la grămada de tratate. Nu-l poți învăța pe un Hans ceea ce nu vrea să învețe. Am zâmbit, apreciindu-i stăpânirea de sine, ca și sânii frumoși care împungeau materialul bluzei. După ce întâlnirea luă sfârșit, am zăbovit puțin ca să rămân singur cu ea. — A pus o întrebare bună, i-am zis. Una la care nu prea aveam răspuns. Vă mulțumesc că mi-ați venit în ajutor atunci. Pentru puțin, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mă aștept să fie pierdere de vreme. Scoase din servietă două pungi groase din hârtie și l-am ajutat să le pună peste mâinile fetei moarte. — Hei, ce e asta? Mă înșală ochii sau ceea ce văd în fața mea este o bluză pătată de sânge? zise el. — Pare să fie uniforma ei BdM, am spus, urmărindu-l cum scoate întâi bluza și apoi o fustă bleumarin. Cât de frumos din partea amicului nostru să ne trimită rufele ei! Și asta exact când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
amabil, Herr Vogelmann. Am zâmbit și am aprobat politicos. El înclină din cap și, în timp ce Hildegard ieșea pe ușă în fața mea, l-am prins uitându-se în jos la picioarele ei. Nu-l puteai învinovăți. În boleroul din lână bej, bluza din mătase cu buline și fusta din lână de un roșu-închis, ea arăta precum valoarea despăgubirilor de război pe un an întreg. Era plăcut și doar să pretinzi a fi căsătorit cu ea. Am dat mâna cu Vogelmann și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Bernie. Își puse brațele în jurul gâtului meu și am ridicat-o, strângând-o de corpul meu ca pe un invalid și purtând-o spre dormitor. Am așezat-o jos pe marginea patului și am început să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e, dragule? am auzit-o pe Hildegard strigând. Am urmărit-o cum vine spre ușă, căutând încă ceva în poșetă, fără a ridica privirea decât atunci când se află doar la câțiva metri distanță. Purta un costum din tweed negru, o bluză argintie din crep și o pălărie neagră cu pene care se legănau spre partea din față a capului ei precum fumul dintr-o clădire care arde. Era o imagine pe care îmi vine greu să mi-o scot din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]