988 matches
-
în iarbă. Ninive Sexul meu intrînd, prietenos, În sexul tău. Mirosul pielii tale, de copil, Albastrele vene pe tîmple, alunițele de pe gît, Buzele brusc înroșite, respirația accelerată, Respirația ta dragă: Aerul ieșind cald din plămînii tăi Și îmbrăcîndu-mă într-o boare subțire. Mai îndepărtată decît Ninive și Babilon, Mai inaccesibilă decît Ophir și Palmyra! Fără speranță, fără speranță, fără speranță. Fără speranță: mîna ta-n mîna mea, ochii tăi Privindu-mă de aproape, pieptul meu apăsînd Sînii tăi umezi și fierbinți
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
cub ipsilon fracții cuneiforme paradigme Piramide și sfere în care integram case și grădini vietăți și arbori gară șosele trăsuri fanfară militară bodegi și chiar și catedrala cu îngerii ei androgini Cuibăriți sub cornișe peste care plăsmuirile mele țeseau o boare proaspătă de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută în mădularele manuscriselor din Alexandria până ajunserăm în câmpul cu greieri unde sfârșitul unei plăsmuiri înseamnă începutul alteia fiindcă profesorul... Pe
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
Cu pâlpâiri Nedeslușite. Dar ce minune - Mărunțirea Scria la infinit întregul, Fărâma, totuși Desfăcută, Se mai putea încă deschide în curcubee De ecouri. Cum...? Cum se desface sufletul de trup, Când lasă-n urmă boala ca o taină, Și trece-asemeni boarei prin ai săi? Cea care nu mai vede, nu aude Și nu-ți mai simte mâna de-o atingi, Te lasă-n locul ei, să n-o mai vezi, Și dacă se apropie, să n-o simți. Dar mintea pân-
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
spun că le-ascult. Ca pe-o tot mai calmă ninsoare, ca pe o prelungire de foșnete către verile viitorului - vor fi puțin și ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în sângele orb, un fel de boare, un fel de umbră, va cădea, poate, măcar o clipă și fără nici un motiv pe gânduri, aducându-și aminte de ceva fără nici un chip, o ceață de muzici mocnite printre globule și apa limfei. Ca de-un centru risipit în
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind la ore nepotrivite clinchetind feng shui oscioarele unei tristeți neînhumate e-aproape dusă cine însă va răzbate prin măduva sfărîmicioasă zidită în jur cine va ști să-l
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
-n „Joc...” plin de mișcare, Ne-ademenea, cu chitre acrișoare... Mult mai tarziu, Nichita, cu migala, Sculpta, în chihlimbar, perla... regală... Atunci cand Labis, pus pe împliniri, Daduse-n... fruct, cu „Primele iubiri”... Sorescu,-n schimb, cu firea lui deschisă, O boare nouă condensa-n caisa! Și-au fost , si sunt destui , c-un strop de hâr, Dând boabe mici, cu gustul dulce-amar... Dar și mai mulți, modernii ce-au... rodit Carton și plastic, - totul lustruit! „Cei care își pierd limba maternă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Acela există așa cum l-a făcut Dumnezeu și rămâne așa urlând ca să afle Alegere Tu libertate jinduită te lăfăi și zornăi împrejurul lanțului Nu uita cătușele sunt cu mult mai discrete mai tăcute mai bijuterii. Deja Uneori ne atinge cu boarea lui suavă absurdul Să ne mințim în șoaptă ca la un teatru al deșertăciunilor Harnică moartea menajeră pregătește în bucătărie o salată de cruzături Prin plămânii mei mijește țara fumătorilor E o vreme potrivită de șlefuit pietre false camarade Imaginație
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
ceai, m-am așezat în fața ta și am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea de gânduri otrăvitoare îmi va rupe sigiliul de pe ușă, că vei veni așa precum întâmplarea, că mă vei desprinde din tabloul de siguranță cu un șoc electric, credeam mai mult în tine decât în propria-mi derută. în podul istoriei
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
joace, sărind din mușuroi în mușuroi De cîrtițe moi. Bat din aripe ca și cum palme-s Ce-apaludă șuvoaiele miresmelor calme Curgînd din flori mari spre Doamne-Doamne. Și-ncet se apleacă deasupra izvoarelor, Muindu-și nimburile și vîrful picioarelor, Și-adormind în boarea lor...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6689_a_8014]
-
GLIA STRĂMOȘEASCĂ Și-n boarea dimineții e-un alint De-o mână strămoșească, din uitare Pe frunte dat, drept binecuvântare, La hotărârea noastră fără clint... Ca stânca stăm aici cu-mpotrivire, Granit îmbălsămat de-atâți străbuni De două mii de ani rotind cununi Visând o pace
GLIA STR?MO?EASC? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83801_a_85126]
-
lumi ireale Și lasă-mă singur, lucid și stingher, Să-mi caut în noapte, un punct de reper, Pe bolta-nstelată, în lumi boreale... O, lasă-mi pustiită de visuri gândirea În florile albe, în nopțile reci Prin care, ca boarea, făptura ți-o treci Cătând disperată, în zori, fericirea...
LAS?-MI G?NDIREA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83819_a_85144]
-
început să cânte, cu voce caldă, un imn înălțător. Era semnul de recunoștință față de Dumnezeu, care i-a arătat calea prin glasul clopotului de mănăstire. Un porumbel a întărit cuvântul Domnului Pretutindenea era cuprinsă de o pace adâncă. Doar o boare de vânt se strecura unduios printre crengile și frunzele copacilor uriași. încet-încet, păsările din preajmă au început și ele să cânte, ca într-un concert celest. Armonios și domol, cântecul era repetat și amplificat de corul întregii păduri. Lui Seine
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Georgeta Pe când raza soarelui împingea dimineața precum un ac de aur, în lumina parcă ireală a dimineții, eu ies în livada cu cireși înfloriți pentru a admira frumusețea inefabilă a naturii. M-am așezat încântată pe o bancă, privind cum boarea fura puful păpădiilor și îl purta pe aripile sale. Albinele căutau nectar pe tinerele floricele îmbătate de parfumuri. Am auzit că diminețile calde de primăvară îndeamnă la visare... Așa și este. Stând chiar foarte confortabil pe bancă, am adormit, deschizându
ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc le-au apărut mici umflături roșcate care în câteva zile s-au mărit și șiau schimbat culoarea. Vârfurile s-au albit. După o noapte de inconștiență
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
atunci, se spune ca fata de împărat, de câte ori zărește o plantă înflorită, se oprește și în taină îi șoptește: Gingașă floare, cu parfumul fin De tine mă apropii, ca să te alint. Un zâmbet cald este mirosul tău, O boare gingașă este sufletul tău. Gingașă floare, cu parfumul fin! Pomii din livadă E toamnă. Soarele își face loc cu greu printre crengile copacilor încărcați cu roade. Pline de rod și ce mireasmă au poamele copacilor încât nu mai poți pleca
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
E foarte bine. E călduț și miroase a pământ umed. E multă lumină. Unde am stat eu toată iarna era întuneric și... bârrrr foarte frig. Tremura gărgărița numai la gândul că a suferit de frig. Un vânt călduț și o boare plăcută le mângâie ușor, încât cele două insecte au adormit una lângă alta. Cât timp au dormit nu se știe dar s-au trezit speriate de zgomotul făcut de niște albinuțe ce purtau în mâini niște coșulețe micuțe. - Ce se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
neîmplinirilor, în care se învelea ca într-un voal discret. Cine știe de ce? Era atât de neajutorat.. - Ce faci pe aici, îl întrebă floarea plină de compasiune? Cu buze mângâietoare îi atinse finețea petalelor într-un sărut delicat ca o boare de vânt. A fost dragoste la prima vedere. Din acel moment Floarea soarelui a rămas lângă gingașul trandafiraș roz, gata oricând să împlinească dorințele pe care i le citea din ochi. Cu dragoste și răbdare l-a protejat și nu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
I-am spus cum mă învățai tu când eram mic lucruri despre toate religiile și culturile. Azi am vorbit cu ea despre Surata Păianjenului. — Al-Ankabut, horcăie. — Ankabut, da. Cu casa și fragilitatea, și cum ne ia și ne duce prima boare mai puternică. — Mă bucur, scâncește. Mă bucur că ți-ai găsit și tu o femeie pe măsură. Anca iese precipitat din cameră, plângând fără reținere. — E și sensibilă, șoptește tata. Fugi după ea. Ascultă-mi sfatul: n-o lăsa, cum
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
zalele-alăturea drept, cu mînile cruce pe piept. Doinind aș privi șapte ani spre cerul cu miei luzitani, De nu m-ar găsi unde sunt neliniștea morii de vânt. De nu aș pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. [1938] * BOARE ATLANTICĂ Cu repezi copite de-argint în zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și de la sine, purcede solară grin anotimp. [1938] * VÎNZĂTORUL DE GREIERI Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
visuri, așa îmi veți ținea odată și urna cu cenușa mea. Visez: frumoase mâni, când buze calde-mi vor sufla în vânt cenușa, ce-o s-o țineți în pălmi ca-ntr-un potir, veți fi ca niște flori, din care boarea-mprăștie - polenul. Și plîng: veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Era amintirea noastră/ Aproape de cer, mai rămînînd/ Deasupra pămîntului/ Departe de dimineață./ Și ai lăsat miresmele să treacă/ Pe trupul meu îngenuncheat" (ibidem). Întrucît văzul joacă un rol scăzut, dematerializarea aceasta relativă se adresează cu precădere olfactivului și auzului: "O boare izbucnește din pămîntul sălbatic,/ Fire de praf și frunze mi se lipesc de față ca liniștea,/ Mîinile-mi află mîngîieri fără să știe/ Pe tei și caiși, la întîmplare pe vișini" (Mîngîieri). Decorporalizarea tranzitează spre o reverie confuz luminiscentă, recurgînd la
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
spectacolul ca întreg. Deși destinat strângerii unor fonduri pentru persoane greu încercate și sufletește și material, spectacolul REQUIEM: Nu știi nimic despre mine nu are nimic patetic, ci excelează prin firesc și libertate de expresie, peste toate plutind discret o boare de căldură și prietenie, care anulează distanțele și deschide noi orizonturi.
Requiem pentru suferințele poporului japonez by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5023_a_6348]
-
ajung la iubire?“ „Nu poți. Nu poți.“ Ceva se întîmplă la puțină vreme după cinci dimineața. Lupta împotriva gîndurilor legate de păduche și împotriva somnului care-i făcea să pară reali, cînd îi apăru imaginea lui Molly Tierney, ca o boare răcoroasă peste o frunte înfierbîntată. Se culcă simțind cum se umple încet cu o senzație de ușurare. Va merge la ea a doua zi și-i va explica foarte calm și fără patos că doar ea putea să-l împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se gîndească la altceva, privi spre stele, dar imediat se uită în jos și văzu că ochiul era mai aproape acum și vedea doar stelele reflectate în adîncuri. în ureche auzea un sunet ca de tunet depărtat sau o boare de vînt. „Este... este... este...“ zicea. „Este... dacă... este...“. își dădea seama că jumătate din stele vedeau cealaltă jumătate și schiță un zîmbet, nefăcînd diferența dintre sus și jos sau nepăsîndu-i care dintre ele erau, de fapt. Apoi, amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]