1,790 matches
-
se mâzgălește. Un geamantan mare, plin cu haine, dat la check-in. Am rămas doar cu rucsacul. * Traseul: Albuquerque - Atlanta - Buenos Aires - Ushuaia. 22 de ore și 34 de minute de zbor și așteptări. Apoi, vaporul spre Antarctica. * M-am încălțat în bocancii de schi. Pufoaica groasă, căciula cu urechi. După această ieșire, cred că o s-o las mai moale cu excursiile (vorba lui tata mare din Gorunești). Am obosit... * Din Atlanta, poarta E17, unde aștept avionul de Buenos Aires, zborul 101, la ora
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (2) – SĂ INCEAPĂ AVENTURA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342936_a_344265]
-
sa zăceau câteva venișoare violete care se orientau spre nasul său cel alungit. Era îmbrăcat în niște pantaloni de bumbac ușori de culoare maronie, cu o bluză neagră care avea pe umeri cusuți trei nasturi mari și o pereche de bocanci din piele negrii, prăfuiți. În spate purta un rucsac simplu, din pânză crem, care era umplut pană la jumătate cu pietre prețioase colorate. Acesta stă pe genunchi și începe a spune: Idris: Privesc, clipesc și îmi curge o lacrimă. ( închizându
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
sus. Avându-se în vedere rezultatele bune la învățătură și starea precară a îmbrăcămintei de pe mine,dirigintele a mers la Secția de învățământ a raionului cu propunerea de a mi se da un costum de haine și o pereche de bocanci ( în vremea aceea erau fonduri pentru așa ceva ) și uite așa m-a îmbrăcat "lelentul". La școala din Șimleu aveam o profesoară de cănstituție Crăciun Ecaterina care în 1953 când a murit Stalin a plâns în hohote iar pe noi elevii
CAP. 3 de IONEL CADAR în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343093_a_344422]
-
Comandamentul german decide să fim puși ceva mai departe de ei ca să nu provocăm necazuri.Mâncăm, iute, de ce nu atacăm? De ce atacă nemții în zonele mai ușoare și noi în zonele mai dificile?N-am să pricep.. De ce n-avem bocanci, de ce luptăm cu 2 mitraliere la 100 de oameni? De ce Ilinoiu are opinci în picioare? De ce trebuie să fure din casele amărâților ? Alalteieri l-am văzut pe unu’din plutonul 5, compania a 2-a cărând o saltea după el
INGERI CAPTIVI P 2 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343649_a_344978]
-
principii, iar deși Dumnezeu este Atotputernic, El este limitat de alegerea omului. El a creat ființe morale raționale, libere ce pot alege între bine și rău. El invită, avertizează, mustra, dar nu forțează voința omului. În schimb Satana intra cu bocancii în sufletul omului, bineînțeles în măsura în care i se permite. Este atat de vastă, profundă înțelegerea mării lupte ce nu poate fi înțeleasă decât prin prisma Bibliei. Numai în măsura în care începem să înțelegem câte ceva, ne dăm seama de ceea ce se întâmplă în realitate
JURNALUL UNUI CALATOR (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343726_a_345055]
-
măcar cu ei să cadă la învoială vis-à-vis de ce urmau să le spună celor de la hotel, eventual autorităților, căci era sigur de faptul că Salvamont-ul fusese alertat. O ajunse din urmă pe Miramoț, care-și aranja șireturile rebele ale bocancilor, sprijinită puțin incomod în baston. Nu se abținu să-i spună: -Miramoț, faci niște versuri foarte frumoase! Ai har... Vorbele lui o blocară pentru moment. Își înălță fruntea și zâmbi încântată și copilăroasă: -De unde știi?! Plănuisem o surpriză: să
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
și a merge mai departe. De ce atunci simțea că atât curajul, cât și forța au părăsit-o și s-au dus naibii, lăsând-o singură și dezolată, rănită, șocată și furioasă. Furioasă, pe cine? Pe Daniel, care a călcat cu bocancii plini de noroi în viața lor, pe ea, că a fost prea ocupată să-i ofere lui și copiilor confortul de care aveau nevoie, sau pe noua doamnă a sufletului soțului ei? „ - L-ai controlat vreodată pe Daniel?”, o întrebase
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > EFEMERIDE (1) Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Efemeride (1) Au spart cuvântul să-i smulgă înțelesul... Frumusețea lui zăcea sfărâmată sub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi... Le-au îngropat sub asfalt așteptând să-ncolțească. Treceau mașinile ca niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei poezia. Și s-a-nălțat precum
EFEMERIDE (1) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379544_a_380873]
-
în ura și toate instrumentele torturii bestiale ale călăilor odioși, slugi târâtoare ale proletariatului: foame, frig, frică, anchete, ciripitori, mizerie, boli, interzicerea tratamentului, cătușe, lanțuri, pari, răngi, cozi de mături, vine de bou, morișca, droguri, bătaia la tălpi peste încălțăminte, bocanci cu ținte, pumni în ficat, strivirea oaselor, ruperea dinților, scoaterea ochilor, mutilarea feței, pervertirea simbolurilor sfinte, blasfemii, profanarea memoriei părinților, fraților, prietenilor, dascălilor, statul într-un picior, statul încremenit într-o poziție, frângerea mâinilor, picioarelor, coastelor, ucideri, reeducarea prin bătăi
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
ochii și chipul Intrăm în salon de rușine. Ce pofta de răi încolțise în primul centimetru de gand! Îmi crește o unghie nouă, deosebită la degetul mare, în urma unei maltratări fizice și psihice; Mă mai și călcase un polițist cu bocancii... Cine știe ce talpă strivitoare vine peste el?! XXXIV am stat toată seară privind pe geam închisă precum o biblie veche, uitată pe pervaz nu cerul avea posibilități de recuperare a sufletelor ci eu, meditativ, adunăm, printre gânduri, florile albe pe care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
îmi vedea ochii și chipulIntram în salon de rușine.Ce pofta de răi încolțise în primul centimetru de gand!Îmi crește o unghie nouă, deosebităla degetul mare, în urma unei maltratări fizice și psihice;Mă mai și călcase un polițist cu bocancii...Cine știe ce talpă strivitoare vine peste el?!XXXIVam stat toată seară privind pe geamînchisă precum o biblie veche,uitată pe pervaznu cerul avea posibilități de recuperare a sufletelorci eu, meditativ, adunăm,printre gânduri, florile albepe care le-a ruinat bărbatulcare și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călăreasca decât să brodeze, să meargă cu jeepul sau cu bicicleta în loc să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon. Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherita în rochii lungi, cu diadema pe cap. Uneori, în compania ... Citește mai mult De-a lungul anilor, la toate vârstele, Majestatea Să Regina a dezvăluit aparatului de fotografiat o frumusețe, un farmec, o
CORNELIA CURTEAN [Corola-blog/BlogPost/380753_a_382082]
-
ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călăreasca decât să brodeze, să meargă cu jeepul sau cu bicicleta în loc să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon. Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherita în rochii lungi, cu diadema pe cap. Uneori, în compania ... XXII. FAMILIA REGALĂ LA FESTIVALUL DE PRIM AJUTOR DIN ROMÂNIA, de Cornelia Curtean, publicat în Ediția nr. 1714 din 10 septembrie 2015. Pe
CORNELIA CURTEAN [Corola-blog/BlogPost/380753_a_382082]
-
Și orice vorba spusă fără rost, Sentința fie celui ce-o rostește Căci n-a știut ce sunt și nici ce-am fost, Nici n-a-nțeles că vorba osândește. Nu-mi fie nimeni crud judecător Căci n-a purtat bocancii mei prin lume Și nu mi-a plâns nici lacrima de dor. Doar haină mea de jale de și-ar pune N-ar mai rosti cuvinte ce hulesc Ci ar privi la bezna-i cea profundă Din care fapte multe
OPREȘTE, DOAMNE, RĂUL OMENESC de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373469_a_374798]
-
cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați în penitenciar. Alții, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puțină, slabă și mizerabilă, lipsa de aer, nemișcarea, a făcut din bieții deținuți niște ființe
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați în penitenciar. Alții, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puțină, slabă și mizerabilă, lipsa de aer, nemișcarea, a făcut din bieții deținuți niște ființe
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
tulburi ideologii nelegiuite au încercat să sluțească omul curat și frumos, așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Descrierea de natură așază temporal acțiunea: Ninsoarea s-a întețit. E mai degrabă o ploaie deasă care îngroașă stratul noroios în care se afundă bocancii (Nimic deosebit în timpul serviciului meu); era o primăvară frumoasă, cu raze fierbinți ce jucau vesele peste satul Hințeu. Triluri de păsări răsunau din zori în noapte (Vâltoarea). Natura preia din stările sufletești apăsătoare ale personajelor, împărțind povara: Afară e o
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
felină. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călărească decât să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon. Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherită în rochii lungi, cu diadema pe cap. Uneori, în compania verilor ei regali, Majestatea Sa face glume (în mod privat, nu în public), despre protocol și rigorile ceremonialului”, aceasta-i o schiță de
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374809_a_376138]
-
curtea mânăstirii, nu avea cum să mai poată intra în interior la acea oră și apoi afară era aerul curat. Nu suporta prea bine mirosul de lumânări și mai ales pe cel de tămâie. Simțea cum se sufocă. Își încălță bocancii de munte. Prefera să fie mai precaut. Rămânea doar să-și tragă hanoracul pe el și s-o întâmpine pe Adriana. Deschise fereastra și privi afară. Natura întreagă dormea tulburată doar de zgomotul curgerii Oltului. Era liniște și pace între
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
sus, pe un platou. O căldură! Îți dai seama, iulie-august. În barăci, cu paturi suprapuse; și era un idiot de colonel sau ce era? În fiecare noapte ne spunea: „La ora 12 sau la 1, alarmă!” Trebuia să-ți iei bocancii, trebuia să-ți iei arma, să fii îmbrăcat complet și să ajungi la locul de adunare. Ce să-ți spun? Nu-ți găseai niciodată bocancii (râdem), luai primii bocanci pe care îi găseai. De culcat, ne culcam îmbrăcați cu centură
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
fiecare noapte ne spunea: „La ora 12 sau la 1, alarmă!” Trebuia să-ți iei bocancii, trebuia să-ți iei arma, să fii îmbrăcat complet și să ajungi la locul de adunare. Ce să-ți spun? Nu-ți găseai niciodată bocancii (râdem), luai primii bocanci pe care îi găseai. De culcat, ne culcam îmbrăcați cu centură și cu baioneta lângă noi! Când era alarmă, săreai de sus, eventual pe capul celor care dormeau jos! Repede luai prima armă pe care o
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
La ora 12 sau la 1, alarmă!” Trebuia să-ți iei bocancii, trebuia să-ți iei arma, să fii îmbrăcat complet și să ajungi la locul de adunare. Ce să-ți spun? Nu-ți găseai niciodată bocancii (râdem), luai primii bocanci pe care îi găseai. De culcat, ne culcam îmbrăcați cu centură și cu baioneta lângă noi! Când era alarmă, săreai de sus, eventual pe capul celor care dormeau jos! Repede luai prima armă pe care o găseai și afară! Pe
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
să o transforme într-un „pașalâc” lexical. Vor să devină neologisme-contese pe domeniile altor neologisme-baronese din franceză, ori vechi cuvinte românești, care mai încearcă să poarte mesajele noilor activități îngâmfate, pline de importanța lor...electronică. De aceea au intrat cu bocancii lor lingvistici în viața noastră cea de toate zilele. Monstrul PiSi Am făcut PiPi pe noi când a venit tocmai din America simpaticul monstru PC, alintat atât de duios PiSi...Și nu a venit singur, ci cu suita sa de
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]