985 matches
-
un suflet de plumb. E un univers rece, străin, în care poetul are sentimentul singurătății tragice, stări de spirit depresive și își imaginează înăbușirea. Între realitatea interioară și exterioară se desfășoară monologul tragic al poetului, în ton elegiac asemănător cu bocetele populare. În strofa a doua, starea de anxietate este înlocuită cu melodia trecutului: "Stam singur lângă mort... și era frig.../ Și-i atârnau aripile de plumb". Mai întâi epitet la limita concretului "sicrie de plumb", "flori de plumb", cuvântul "plumb
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sucită.../ O nuia, ca un hengher,/ Îl ținea în zgărzi de ger!/ Bale reci.../ Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie/ Și pe trupul lui zgîrcit/ M-am aplecat,/ Și l-am bocit". Descântecul inițial a fost înlocuit de un bocet cu semnificații tulburătoare. În poemul După melci, existența este din ce în ce mai tensionată, eroul trece prin experiențe fundamentale și trăiește o dramă a cunoașterii. El înțelege că lumea nu poate fi redusă la un univers familiar, cu care se poate comunica. Lumea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
el, ajungînd să explicăm ceea ce este caracteristic atât cu privire la limbă, cît și la literatura populară" Ovid Densusianu acordă interes și studiului muzicii populare publicând în „Grai și suflet " studii ca Elemente române în muzica populară maghiară de S.G.Alexici și Bocetul din Oaș de C.Brăiloiu. Să urmărim cum aplică în practică Ovid Densusianu concepția sa folcloristică principiile, metodele expuse în numeroase articole, studii, cursuri în legătură cu circulația în folclor deoarece au fost confirmate devenind chiar legi 3.3. Graiul din Țara
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
zilele mele / Doină, doină, glas de dor, / Tu nu mă lăsași să mor ". Sau strigături ca : Cine joacă și nu strigă / Facă-i-sar gura strâmbă / C-așa-i jocul românesc / Obiceiul bătrânesc / Să strigăm de 35 veselie, / Chiuind de bucurie” sau bocete ca : Nici o moarte nu-i amară / Ca moartea de primăvară, / Pe înfrunzitul codrului, / Pe cântetul cucului, / Pe ieșitul cucului / Moarte, moarte, rea mai ești / Tu acolo năzuiești / unde tu nu trebuiești " sau un fragment din Ciobănașul, compensația care ne-o
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
și întâmplările lumii" interioare în anumite construcții disjunctive și asocieri inedite, chiar paradoxale de termeni ("moi și tari, ciudate lucruri/ moi și tari, ciudate lucruri", "soarele ca mierea,/ soarele ca fierea", "în tavane arde frig" ș.a.). Rezultatul "seamănă cu un "bocet hărțuit" dintr-o otavă cu parfumuri tari și greieri cu sunete reci ca zidul" (Nicolae Panaite). Tematic vorbind, imaginarul liric din Mângâios pare totuși organizat în jurul unei forțe centripete, criza profundă a interiorității, declanșată doar în aparență de erotica întunecată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce lucrează mai puțin cu posibilități și himere și mai mult cu certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter, cealaltă față a ultimei patrii în care își recapătă întotdeauna forțele este cuvântul. Asociindu-și eșuarea pe terenul cuvintelor cu naufragiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ezo, cele trei femei din "orașul acela bolnav", descrise în Rimaya, Nenumita pierdută în Copilăria lui Ario Paradis, acel Mil ambiguu, invocat să vadă "altarul lui Raz" în La Baad, Orur, a cărui mamă moartă este cântată într-un superb Bocet, Maria Creața, "târfa orașului/ de vârsta bunici mele" Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială trebuie însă acordată unei figuri emblematice din universul poeticii cezarivănesciene, Mama. Tulburătorul Bocet de la moartea mamei lui Orur (în mod cert, un alter ego al poetului), unele dintre complicatele Jeux d'amour, câteva dintre Balade și, aproape în întregime, ciclul Rosarium constituie, în fapt, remarcabile exerciții de reflecție pe marginea cultului marianic. Cultul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de sirene/ De va fi o lume ideală la capăt/ Funebrele bocete vor da strălucire/ Celui prea tânăr alungat pe mări" (Izvoare); "Arde-n altare smirna ideilor/ Nimeni nu doarme când noaptea/ Trece emirul pe podul de aur" (Canoe); Repaosul luminii, umbră a sânilor/ Când și zeii din trandafiri s-ar întinde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau teribilul Bocet al bărbatului urlându-și singurătatea, înmormântarea, doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc, e adevărat, din volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
quasimodiană din melicii greci (1940) și Antologia Palatina (1968), de data mult mai târzie, acesta fiind preferință traducătorului pentru stilul epigramatic ce se reflectă în creațiile sale originale; de exemplu, în Verdele fals și cel adevărat (1956). Caracterul epigrafico-epigramatic al bocetului funebru, argumentează Macrì în continuare, este o trăsătură fundamentală a poeziei quasimodiene.433 Din Antologia palatina, aceasta summa a genului epigramatic grecesc, sicilianul a tradus 246 de piese (din cele 3700) scrise de 48 de autori diferiți. Compozițiile, ce exprimă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asumă aceste subiecte. Blandiana are un fel inimitabil de a-și implica biografia, în aceste teme abstracte. O biografie a ființei, și mai puțin o biografie socială. Poezia ei este tragedie în alb, un desen pe o frunză transparentă, un bocet într-o cascadă de lumină. Să citez imaginea unei singurătăți eminesciene, însoțită de ideea curgerii timpului: "în nopti clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri, ca-n murii unui templu/ Pe când viața
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Minerva Chira Vântul Bocet de apă disperată - marea aprinde ruguri în adîncuri întind mîna după o rază Păianjenul crede că e pentru urzire Se-aude respirația oglinzilor înfiorate de nori purtați cu privirile tale Peste Panorama Borodino Mă atinge cineva care a stors seve
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
are ceva similar hieratismului obținut printr-o intenționată elongație la un El Greco. Expresia ei nu evocă în niciun fel dorința nerealizată sau frustrarea, ci suferința, o suferință atât de puternică, ce a trecut de la cutumiara manifestare feminină a suferinței prin bocet, la tăcere. Capul Sfântului Ioan este înconjurat de o dublă mângâiere, cea a mâinii care-i atinge fața și cea a obrazului Salomeei, acolade pioase care configurează o circularitate maternală. Nu mai aveam acea confruntare de efect hipnotic, ca în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bizantină de a trata capul Sfântului Ioan. Trăsăturile sale par și mai difuze, se dizolvă într-o masă neclară, din acest cap nu a rămas decât o mască, el este aproape aplatizat. Cecilia Cuțescu-Storck focalizează, mai degrabă, intensitatea suferinței, un bocet mut al femeii îngenunchiate la picioarele piedestalului. Ea atinge cu una din mâini chipul sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul blasfemic al sărutului pe gură. Salomeea își ține ochii închiși, o formă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ce se dă de pomană În pomul mortului, de cele mai multe ori un brad și bradul psihopomp. Acesta Îl Însoțește pe om În virtutea coexistenței spirituale cu acesta și pe lumea cealaltă. Iată ce spune În această privință Simeon Florea Marian: „un bocet din Banat susține că sufletul celui răposat, În călătoria lui din lumea aceasta În cealaltă, trebuie să treacă peste o mare foarte adâncă care Înconjoară pământul și care se numește (... Sorbul pământului. În râpa acestei mări se află un brad
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
mea?” în basmele populare, mama este cea care deține batista fermecată, din sângerarea căreia află că feciorul îi este în primejdie și astfel pornește să-l caute, izbutind să îl ajute. De la îngânările de leagăn până la orațiile de nuntă sau bocete, folclorul românesc aduce un elogiu impresionant mamei. Ea se adresează cu bucurie sau cu dojană fetelor și flăcăilor, se jertfește sau se răzbună pentru copilul ei, plânge și râde, participă la marile evenimente din viața acestora, acordându-le sprijin și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de tristețe era mare atunci când defunctul era un fecior sau o fată. În această situație, ei erau Îmbrăcați În haine de mire și respectiv de mireasă, iar pe mormântul lor era așezat un brăduț Împodobit cu beteală și cu fructe. Bocete astăzi nu se mai practică și este foarte greu să găsești printre femeile bătrâne din sat frânturi din aceste versuri, care exprimau multă tristețe. Ele circulau pe o arie mai largă, de obicei În cele patru comune: Subcetate, Sărmaș, Gălăuțaș
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care cu oameni străini, au intrat în curte, l-au bătut bine pe moș Anton pentru că se împotrivea, și în scurtă vreme i-au luat toată avuția, femeia lui plângând cu disperare și în pragul serii când i-am perceput bocetul ca la căpătâiul mortului. Soțul ia fost ridicat de jandarmi și după câțiva ani de pușcărie, „reacționarul” (!!!) vorbea singur pe ulițele satului. Sărăntocii își băteau joc de el, mijlocașii îl compătimeau și se temeau. Proprietarul nu și-a mai revenit
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
masculin/feminin, ca principiu vital al lumii vegetale, cînd este vorba de viață/moarte, ploaie/secetă; c). îngroparea uneia dintre păpuși (Scaloianul-Caloianul), la margine de rîu, lîngă fîntînă sau în loc „secret”; cealaltă păpușă fiind slobozită pe apă; d). cortegiul și bocetul funerar la înmormîntarea Caloianului: ruperea lui în bucăți și aruncarea fragmentelor de lut pe cîmpie; e). Credința comună potrivit căreia Scaloianul (păpușa masculină) ar fi Tatăl soarelui, iar Scaloița (păpușa feminină), Muma ploii; f). După anumite variante, Caloianul trece drept
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Sperantia, temerare la vremea lor, adică fără suficientă acoperire documentară, exagerate sub anumite aspecte concluzive, au părut cititorilor lipsite de temei, chiar rizibile. Era normal. Formele străvechi, mult destructurate, scoase din context și resemantizate, nu se lămuresc prin simplă raportare: bocetul „maicii bătrîne”, pus alături de cîntecele elegiace de tip linos; sau frații cabiri, evocați împreună cu cei trei păstori mioritici. Acestea pot să nu ne spună mare lucru. Se cere o analiză mai adîncită și multidisciplinară. Bocetul, de pildă, cunoaște o întreagă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se lămuresc prin simplă raportare: bocetul „maicii bătrîne”, pus alături de cîntecele elegiace de tip linos; sau frații cabiri, evocați împreună cu cei trei păstori mioritici. Acestea pot să nu ne spună mare lucru. Se cere o analiză mai adîncită și multidisciplinară. Bocetul, de pildă, cunoaște o întreagă tipologie. El se practică în împrejurări diverse (și la nuntă, și la moarte), ține de competența anumitor actori, divinități ale vegetației, preotese, femei specializate pe segmente ritualice, de unde alunecările de sens de la un caz la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
1904), în care „maica bătrînă” ocupă locul principal: Iene, Iene, Caloiene, Mă-ta te cată, Prin pădurea rară, Cu inima amară, Prin pădurea deasă, Cu inima arsă. Și mi te plînge, Cu lacrămi de sînge. Iene, Iene, Caloiene. Este un bocet pe care fetele din convoiul ritualic al Caloianului îl rosteau „cu amar” cînd se duceau să îngroape păpușa de lut. Textul luat în sine pare unitar și bine structurat. El se constituie dintr-un simplu nucleu mărginit la două grupuri
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se duceau să îngroape păpușa de lut. Textul luat în sine pare unitar și bine structurat. El se constituie dintr-un simplu nucleu mărginit la două grupuri de versuri „identice”, în fond invocații, destinate să accentueze starea emoțională acută, specifică bocetului. Se remarcă, de asemenea, prin armonie formală, dar rezistentă, permițînd ipoteza că s-a transmis intact, din timpuri mult mai vechi decît data consemnării. Deci, putem opera cu un asemenea document, fără grija unei transformări ori deteriorări recente. A doua
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
idealizare a victimei. Și Burada, familiarizat cu cercetările arheologice, reproduce în studiul său un asemenea chip, amintind îndeaproape statuetele de lut virile ale cucutenienilor, care însoțeau zeițe ale fertilității. Asocierea tinereții, frumuseții și nenuntirii într-un act sacrificial justifică drama, bocetul, lacrimile. La rîndul său, Gheorghe Vrabie descoperă și el o variantă printre manuscrisele Bibliotecii Academiei, care completează cele două tipuri cunoscute de la Burada: Scaloiene, iene, Pui de cuconele, Te caută mă-ta Prin pădurea rară, Cu inima fript-amară, Rochia de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]