690 matches
-
onoare al PSD transmite că și în prezent este implicat nu doar în viața politică, ci și în cea de partid, deoarece are "niște obligații și niște responsabilități", care decurg din funcțiile deținute în perioada de după 1989. Nu este nici bolșevism, nici dejizm, nici ceaușism. Apropo: responsabilitățile lui Ion Cristoiu în presa comunistă erau cumva semn al aderenței sale la democrația liberală și atașament la valorile nepieritoare ale capitalismului, sau cum? Că altminteri n-are de dat lecții nimănui, pentru că nu
Ion Iliescu, replică dură pentru Ion Cristoiu: Personaj plin de frustrări și de răutate by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103509_a_104801]
-
sfârșitul anului 1917 sub teroarea trupelor rusești bolșevizate cantonate în gubernie și a bandelor de dezertori de pe front, Sfatul Țării nu a avut cum face față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) - și ele contaminate parțial de bolșevism. Ca atare, într-o primă încercare datată 8 decembrie 1918, Ion Pelivan și Vladimir Cristi, deputați atât ai Sfatului cât și membrii ai Consiliului Directorilor, au solicitat la Iași - fără succes, trupelor aliate ajutor. Cererilor repetat având același subiect, adresate
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
sprijini Sfatul Țării. La sfârșitul anului 1917 exista o penurie de alimente pe teritoriul Moldovei Occidentale rămase înafara ocupației germane, într-un context în care în Basarabia se aflau importante stocuri de provizii și teritoriul acesteia devenise amenințat de extinderea bolșevismului din sudul Ucrainei. Ca atare, atât Guvernul României cât și Aliații au devenit progresiv interesați de ceea ce se întâmpla la est de Prut, ultimii îndemnând autoritățile române să trimită trupe în Basarabia. Același îndemn a venit și din partea generalului rus
Intervenția Armatei Române în Basarabia în 1918 () [Corola-website/Science/337552_a_338881]
-
editura H. Bemporad & figlio un studiu în limba italiană despre ideologiile revoluționare ale lui Béla Kun și Ligii Spartachiste, intitulat eponim "Spartaco e Bela Kun", și două memorii: "La rivoluzione russa" („Revoluția rusă”) și "Il bolscevismo visto da un russo" („Bolșevismul văzut de un rus”). Acesta din urmă a fost tradus în limba franceză în anul următor ca "Le Bolchévisme vu par un russe". "La Revue Critique des Idées et des Livres" l-a descris ca „abundent în fapte mărunte, din
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Il Popolo d'Italia". Slonim a explicat că el nu va scrie niciodată pentru presa de dreapta; într-un răspuns ulterior, Mussolini a insistat că mișcarea fascistă nu era de fapt reacționară. O altă lucrare, ce prezenta contextul istoric al bolșevismului și eserilor, a apărut în 1921 sub titlul " Da Pietro il Grande a Lenin: Storia del movimento rivoluzionario in Rusia" („De la Petru cel Mare la Lenin: Istoria mișcării revoluționare în Rusia”); o ediție franceză a apărut în 1933 la Éditions
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Pietro il Grande a Lenin: Storia del movimento rivoluzionario in Rusia" („De la Petru cel Mare la Lenin: Istoria mișcării revoluționare în Rusia”); o ediție franceză a apărut în 1933 la Éditions Gallimard. Slonim a publicat apoi un eseu despre proletcultismul bolșevism și despre futurism, publicate în octombrie 1921 în revista lunară "Le Flambeau" a lui Henri Grégoire. În această etapă timpurie, Slonim a ridiculizat producțiile literare sovietice și i-a descris pe poeții valoroși (Aleksandr Blok și Andrei Belîi) ca fiind
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și federalismul post-imperial, el a respins, de asemenea, cu fermitate exprimarea naționalismului rus, care prevedea o Rusie ce respingea „orice diferențe de credință, rasă sau religie”. Slonim însuși era un adversar cunoscut al eurasianismului și teoriilor excepționalismului rus, care considerau bolșevismul ca fiind compatibil cu ideile naționaliste. El a interpretat bolșevismul ca un experiment „iacobin” de control exercitate de stat; el mai credea încă în eșecul inevitabil al regimului și în reapariția Rusiei democratice. Cu toate acestea, după cum i-a raportat
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
exprimarea naționalismului rus, care prevedea o Rusie ce respingea „orice diferențe de credință, rasă sau religie”. Slonim însuși era un adversar cunoscut al eurasianismului și teoriilor excepționalismului rus, care considerau bolșevismul ca fiind compatibil cu ideile naționaliste. El a interpretat bolșevismul ca un experiment „iacobin” de control exercitate de stat; el mai credea încă în eșecul inevitabil al regimului și în reapariția Rusiei democratice. Cu toate acestea, după cum i-a raportat lui Aleksandr Kerenski, eserii din Praga se temeau de creșterea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
pentru publicare o selecție din satirele lui Mihail Zoșcenko, publicat sub titlul "Izbrannoe". În paralel, el a îngrijit pentru publicare jurnalul lui Leonid Andreev. Acest proiect a fost amânat de către Vadim Andreev de teamă că dezvăluirea opiniilor tatălui său despre bolșevism ar determina interzicerea permanentă a operei sale. Potrivit lui Aucouturier, Slonim iese în evidență ca fiind „unul dintre primii critici independenți ai operelor literare din URSS [și] un pionier al istoriografiei literare sovietice în Occident”. Scriitorul italian Italo Calvino, care a
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Române spre vest după fixarea unei noi linii pe un aliniament recunoscut de Antantă. Forțele armate române au continuat să preseze încet înainte, după ce au asigurat Clujul, motivându-și avansul prin referire la instrucțiunile Antantei și dorința de a limita bolșevismul. Depășind ce-a de-a doua linie de demarcație, Armata Română a determinat o situație care se putea complica foarte mult. Surescitați de sentimentul naționalist, din toate părțile au început să vină în Transilvania voluntari maghiari deciși să lupte. Nu
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
cu atât mai mult cu cât relația de apropiere cu Uniunea Sovietică dezvoltată de Cehoslovacia lui Edvard Beneš i-a fost potrivnică. Alături de Radola Gajda și Stanislav Čečka a fost printre comandanții Legiunii Cehoslovace care au fost adversari notorii ai bolșevismului, iar faptele sale de arme au reprezentat momente epice ale aventurii siberiene cehoslovace. Generalul Kadlec nu a fost un ofițer al Legiunii foarte popular, fiind eminamente un cadru prototip al Armatei Austro-Ungare: organizator militar și profesionist cu experiență în conducere
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
încă din 1934. Un prim raport secret detaliat al Gestapo despre "Mișcarea Oxford Group" a fost publicat în noiembrie 1936, avertizând că mișcarea s-a transformat într-un adversar periculos al Național-Socialismului'. De asemenea, naziștii au clasificat varianta stalinistă a bolșevismului, precum și grupurile de dreapta nenaziste precum Acțiunea Catolică ca fiind la fel de periculoase pentru nazism. În timpul războiului, adepții Oxford Group din Germania s-au împărțit în trei părți. Unii s-au supus cererii lui Himmler de a întrerupe toate legăturile cu
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
bolșevice dincolo de Nistru. La sfârșitul anului 1917 exista o penurie de alimente pe teritoriul Moldovei Occidentale rămase înafara ocupației germane, într-un context în care în Basarabia se aflau importante stocuri de provizii și teritoriul acesteia devenise amenințat de extinderea bolșevismului din sudul Ucrainei. Ca atare, atât Guvernul României cât și Aliații au devenit progresiv interesați de ceea ce se întâmpla la est de Prut, ultimii îndemnând autoritățile române să trimită trupe în Basarabia. Același îndemnuri au venit atât din partea generalului Dmitri
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
sfârșitul anului 1917 sub teroarea trupelor rusești bolșevizate cantonate în gubernie și a bandelor de dezertori de pe front, Sfatul Țării nu a avut cum face față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) - și ele contaminate parțial de bolșevism. Ca atare, într-o primă încercare datată 8 decembrie 1918, a solicitat - fără succes, trupelor aliate ajutor. Cererilor repetat având același subiect, adresate de Consiliul Directorilor atât generalului Dmitri Șcerbaciov cât și generalului Henri Mathias Berthelot de a trimite în
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
prințul Iuri Izotev? ». S-a înrăit brusc: «O, nobilă proastă! Nu este prințul acesta». Dupa aceea, ne-am rugam mult împreună la Dumnezeu”. Virubova a murit in 1964, când programul american de explorare a Lunii, „Apollo”, încă nu fusese lansat. Bolșevismul, ultima viziune Ultima profeție, făcută în octombrie 1916, cu puțin timp înaintea morții lui Rasputin, se referă la comunism. „Grigori mi-a cerut să țin minte toată viata ceea ce îmi va spune. «A fost Rusia - în locul ei va fi o
Grigori Rasputin, profeții CUTREMURĂTOARE: "A fost Rusia - în locul ei va fi o groapă roșie" () [Corola-website/Journalistic/105078_a_106370]