1,186 matches
-
care știe multe, dând fericită din cap și intră în baie. Deschise apoi ușa, cu părul prins în coc și prosopul legat în jurul trupului, lăsându-i să se vadă picoarele goale. Apoi s-a retras iarăși în baie. Apa curgea bolborosind. Codrin a așteptat mult până când ea a deschis iarăși ușa și a intrat în sufragerie. Avea acum o privire străpungătoare, mult mai directă: -Nu știu de ce mă cam tem. Oare de ce îmi este teamă? -Nu știu. -De băieți, în general
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
strălucesc cu siguranță, dar eu le văd ușor pale, atmosfera ușor tremurândă, dureroasă la palpat. Drumurile cu serpentine pe lângă mare, absolut spectaculoase pentru condus, îmi definesc perfect starea : în picaj. Vertij în soare, vortex, fierbere, canale, țevi de carne care bolborosesc continuu. Apoi mă pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
orice mașină bună. Dar, după o clipă de Încremenire, reintrară În acțiune mînate de biciul unui polițist voinic, care stătea În mijlocul străzii și-și mișca brațul lui puternic Înainte și Înapoi, ca pe un gîrbaci, umplînd aerul cu Înjurături copioase, bolborosite pe sub buza lui groasă, ca de maimuță. Așa Încît lumina verde se aprinse din nou, larma străzii se redeșteptă, escadroanele Încinse de mașini porniră să se tîrască În sus și-n jos pe stradă: o armată de licurici uriași, dirijată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chinezului - „domnul Grant a rătăcit chitanța, dar uite cum facem: dă-ne cămășile și-ți aduc eu chitanța Îndată ce-o găsesc“ - Înțelegi, Încercam să-l Îmbunez. „Ba nu“ - zice, așa ceva nu putea să facă, și iar a Început să bolborosească, cred că Încerca să ne spună că nu știe unde sînt și că nu ni le poate da pînă nu-i aducem chitanța. Ei, și-atunci a-nceput buclucul: taică-tu l-a apucat de gît și-a strigat: „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spunând: - Dar nu înțeleg. Ce spui? Ce-a făcut Enin? În timp ce Gosseyn stătea acolo lângă alcovul prin care-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit. Apoi devine neastâmpărat. Îmi răspunde. Țopăie. Își mai ia câte ceva de băut. N-are nici un fel de maniere. Dar învață. De data asta, stătea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a dus..." Un bărbat îmbrăcat în cămașă și vestă. Aceasta era sursa vocii amenințătoare. Cercetările rapide pentru găsirea lui Enin îl duseră pe Gosseyn în jos, prin holul întunecat, la reședința paznicului. Și acolo îl găsi pe nefericit pe podea, bolborosind despre un băiat care - reieși în cele din urmă - îl "arsese" de câteva ori înainte să-i devină clar că numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care reuși cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru că nu prea poate face altceva decît să aștepte și să se gîndească la trecut. Sub fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu puturos care, în orice clipă, poate răspîndi, bolborosind, miasme otrăvitoare. Speri că nu va reîncepe curînd să se miște și, probabil, nu va reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și pădurea. Tatăl meu pomenise, din întîmplare, despre asta. Cu dispreț, sub care abia a reușit să-și ascundă frica că s-ar fi putut afla chiar el acolo, dmineața devreme, în hainele cele mai groase, în vreme ce apa ar fi bolborosit la picioarele sale și i-ar fi pătruns în pantofi, cu carnea încă îndurerată din ziua precedentă, iar pe mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ajunge să îți placă. — Nu. După ce o voi vindeca pe această pacientă, am de gînd să plec cu ea, dacă mă vrea. Noakes se smuci brusc, îndreptîndu-și spatele și țipă: — Ce absurditate! Apoi se aplecă și luă mîinile lui Lanark, bolborosind repede un șir de cuvinte. Nu, nu, nu, nu, fiule, iartă-mă, iartă-mă, nu este absurd! Trebuie să-ți vindeci pacienta, trebuie să pleci cu ea, și dacă - iartă-mă, vreau să spun cînd - pleci, vrei să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă la cîțiva centimetri. Thaw își lipi pieptul de granit, se ridică în vîrful picioarelor și, întinzînd mîna, ajunse cu vîrfurile degetelor la o distanță de un centimetru de culme. „La naiba, la naiba, la naiba, la naiba, la naiba“, bolborosi el cu tristețe privind stînca întunecată în locul în care despica o treanță albă de nor. O figură răsări brusc peste margine și-l privi. Era o față mică, rotundă, ridată, aproape fără sex, și șocul apariției aproape îl făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Brusc se ridică și rîse pe întuneric. Se gîndise la cheie, sau poate că o visase, și acum vedea universul și sensul lucrurilor. Era dificil să traduci viziunea în cuvinte, dar dorea s-o împărtășească și altora. — Totul e ură, bolborosi el ca prin vis. Sîntem făcuți din ură, sîntem niște mari baloane de ură. Legate cu fundele de păr ale lui Ruth. Cele două femei țipară. Doamna Thaw spuse pe un ton ascuțit: — Asta a pus capac. Ne întoarcem. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Scobiturile din obraji și gît se adînceau. Se holba la doctorii și asistentele care treceau cu niște ochi neobișnuit de mari și tiviți cu roșu. Vorbea mai puțin cu nevasta și fiii lui, dar îl privea destul de des pe Thaw, bolborosind: — Ce... mai... treabă... așa-i? Era evident că suferința lui cerea companie, dar Thaw murmura „Mda“, fără să-și ridice privirea de la ce mîzgălea. Caietul devenise o suprafață neutră între suferința salonului și chinul respirației. Nu-i plăcea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și cîntă cu o dulceață neașteptată: „Domnul este păstorul meu și nimica nu-mi lipsește. La pășiuni bune mă sălășluește și mă povățuește la ape line.“ Mai mulți i se alăturară, alții rîseră și cîțiva se încruntară și începură să bolborosească. Bătrîna îl mîngîie pe Drummond pe păr și zise că seamănă cu Hristos, apoi spuse că o cheamă Molly O’Malley și dansă o gică pe podeaua îngustă strigîndu-i lui Thaw: — Dumnezeu te iubește, băiete! Dumnezeu te iubește, drăguțule! — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
învinețise pumnul. Cîteva cuvinte, murmurate de un cioc invizibil, îi veniră brusc din aer. Se încordă, zise „Da“, ieși din casă, închise ușa în urma lui și începu să se caute prin buzunare să vadă dacă are cheia. — Prea multe buzunare, bolborosi el. Ar trebui să le cos pe unele. Ah. Pisica doamnei Colquhoun stătea în ușa de vizavi, privindu-l. O parte din cap și trup nu era la locul ei. Partea dreaptă era tăiată și îi văzu creierul, în secțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
conduse înăuntru doi bărbați grăsulii, în haine de seară. Imediat după aceea, liftul se opri din nou și un alt șambelan aduse un grup de bărbați îngrijorați, în costume mototolite. Cei trei șambelani vorbeau în liniște lîngă piedestal, în timp ce ceilalți bolboroseau adunați în grupuri pe bancă. —...nu ne onorează, onorează doar creatura... — Secretarul lui suferă de algolagnie. —......dar el va menține diferențele... Dacă n-o face, deschide porțile libertății pentru toți. Munro se apropie de Lanark și-i zise încruntat: — Ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus cu un bărbat care credea că-i pot salva căsătoria pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fruntea rezemată de zidul unei case, pe strada Romană. Era vizibil că-mi pierdeam vremea de pomană : în afara bătrânelului aceluia milos nu s-a mai oprit nimeni să mă întrebe ce am; de aceea m-am așezat pe marginea trotuarului, bolboroseam ceva, îmi urmăream desfășurarea gândurilor; mai întâi mi-a venit în minte un ilustru personaj, îmi ziceam că orice poet adevărat știe mai multe decât toate tomurile acestuia despre străfundurile fihințelor sau măcar despre propriile sale măruntaie psihice; apoi un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
virtualăa a gravitației. - Ai dreptate, Grosvenor, îi răspunse Morton. A observat careva dintre voi vreun lucru neobișnuit? - Poate că am lovit-o fără să-mi dau seama, zise omul a cărui armă provocase incidentul. Grosvenor auzi deodată vocea lui Smith, bolborosind în videocomunicator: - Animal erizipelos, strabismatic, steatopigian... Nu auzi restul, dar bănui că era o înjurătură specială a biologului. Acesta urmă, ceva mai potolit: - O clipă, dați-mi voie să-mi amintesc ce am văzut. Mă aflam chiar aici, în linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu-și simțea rana. Se clătinase și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și eu care crezusem că nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați geanta! Are sigur documente în ea! Așadar, turnătorul era cu ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-a stăpânit mai bine. Bolborosi cu fața strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe jos. Simt nevoie de puțină mișcare. La vârsta... Amuți cu ochii la doamna Miga. Melania Lupu își ascunse surâsul. În privire îi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta am omis-o într-adevăr, rânji Scarlat trecîndu-și degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți. Ioniță Dragu îi întinse brațul. Abia putea vorbi. ― Liniștește-te, Șerbănică. ― Oricum, bolborosi Miga încercînd să salveze un steag zdrențuit, oricum... Căruntul începu să râdă. ― Mai sânt întrebări? Melania Lupu ridică două degete. ― Aș vrea să-mi îngăduiți, domnule, să plec acasă. Nu mă simt deloc bine, iar medicul mi-a recomandat să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adunat în... Brusc, ceva negru, viu, le țâșni de sub picioare, sări peste ei cu un urlet lugubru apoi dispăru sub bufet. Doamna Miga scoase un țipăt și sări în picioare. Scarlat trase piedica revolverului. ― Ce s-a întîmplat? ― Doamne Dumnezeule! bolborosi Melania Lupu. Nu vă speriați, e prietenul nostru Mirciulică. Florence se prăbuși în scaun cu mâna la inimă. Ioniță Dragu își înghiți greu saliva. ― Ce caută aici? Melania își strânse jacheta ofensată. ― Am avertizat-o pe Florence că e gutunărit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ecou bătrâna. Făcu un pas înainte. Ținea în mână un pachețel mic. Doru Matei se agăță de stinghia divanului. ― Ce vrei să faci? Eu nu sânt Moș Crăciun... Ce ai cu mine? Melania Lupu continua să se apropie. Zâmbea. ― Nu! bolborosi tânărul. Îți spun doar că eu nu sânt ― Ce importanță are? Veți muri ca și ceilalți. Ați văzut doar! Nu e deloc greu... Sculptorul se lipi de zid. Părea că vrea să îl despice. ― Ce ai acolo? ― Otravă. Ați uitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DINTRE EI A RĂMAS LE FEL DE PUTERNIC CA ÎNTOTDEAUNA. IAR ACUM, ÎNTRUCÎT AI DEVENIT PARTE INTEGRANTĂ A ACESTEI LEGĂTURI... ACCEPTĂ CONEXIUNEA! Păru un lucru instantaneu. Hedrock văzu că stă întins pe pajiștea de pe malul unui pîrîu. Apa gîlgîia și bolborosea pe stînci. În față îi bătea o briză ușoară și printre copacii din stînga se înălța deasupra orizontului un soare strălucitor. Pe pămînt, de jur-împrejurul lui erau cutii și lăzi de ambalaj, mai multe mașinării și patru bărbați care dormeau liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]