5,885 matches
-
vântul ascultă cum plânge timpul... alteori zidește un munte spre cer să se urce să arunce pe boltă pulberi de stele din lacrimi croite în nopți de durere... bătrânul nu a spus nimic doar a zâmbit și a plecat... pe boltă pașii lui străluceau prin timpuri eterne ... Citește mai mult BĂTRÂNULîn urbea meao singură stradăpe stradăo singură casăîn casă trăiește un omun singur omstă pe o prispădin curtea aceeacu scânduri rupteuneori croiește gândurisau stele căruntedoar el și vântul ascultăcum plânge timpul
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
sonor să fie turtureaua și-n geamuri și grădini, mușcata-floarea din picuri albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi plutind pe cer ca arce *** Referință Bibliografică: pictează-ți visul ! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie 2016. Drepturi de Autor
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384353_a_385682]
-
a lui Ursuz!” - făcea acesta planul. Fericirea celor doi îndrăgostiți părea fără margini. În fiecare noapte urcau în turnul cel mare și de acolo scrutau zările la lumina rece a lunii sau admirau visători sclipirile miilor de steluțe presărate pe bolta cerului. Alteori se amuzau la auzul țipetelor păsărilor de noapte și al urletelor fiarelor sălbatice ce răzbăteau din văile adânci până la palat. Dar cel mai mult le plăcea să colinde zonele deluroase și să asculte cântecul privighetorii în noapte, când
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
într-o viziune antropomorfică (Pânza cerului s-a rupt), care, fără a fi copleșitoare prin gravitate, impresionează prin puterea lirică de a sugera un dezastru de proporții cosmice: „Soarele, vulcan erupt,/ Pânza cerului a rupt/ Undeva la asfințit/ și pe boltă s-au ivit// Flăcări, magmă, șiroind/ Și tot cerul înroșind”. Predispoziția pentru pictural apare și în Stăpâna nopții, Lună plină, Buchet pe lună, Sublimă singurătate care alcătuiesc un ciclu al lunii, în care se pot identifica două dimensiuni - una în
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
îndrăgostită trimite la legenda Lunii și a Soarelui, însă Olimpia Sava îi dă o notă sprințară pentru ca irizările tensiunii dramatice să dispară în lirismul cald, învăluitor: „O steluță călătoare/ Se îndreaptă către Soare,/ Să-l invite la serată/ Când e bolta înstelată// Ar dori ca el să vină/ Cu o trenă de lumină,/ S-o așeze la picioare/ Lunii. Doamna nopții are// Strălucirea-nlăcrimată/ Că-i de soare amorezată...”. În De-a v-ați ascunselea, spectacolul cosmic este văzut în aceeași notă
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SCLIPIRI ROMANTICE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Luminile au înnoptat încet Țâșnesc, din boltă, izvoare de ger, Peste omăt un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub pași pocnesc pietre-nghețate Ce pot luci -deși- sunt ireale. În rugă, smerite frunți se-nclină... Dorul scânteind
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului iarna Cer dantelat în argint, Fluturi osteniți prin vis, Golf de azur în păduri, Bolta surpată-n abis. Deșert alb imaculat, Cu vivaldiene note, Parcă-i un întreg palat, Ce dansează în gavote. Pe sus albele scântei, Parcă-s lebede ce zboară, Se aude dintr-un stei Viscolul cum ne-nfioară. Ore fine, verticale, Platină și
IARNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384574_a_385903]
-
ucise Și-aveai în brațe numai flori, buchete. Eu rătăceam prin noapte și prin vise Și-aveam aceleași gânduri desuete, Nu mai vedeam nici stelele, cochete, Cum mă chemau, când ziua nu venise. Și-atunci, tu ai trecut prin nalta boltă, Cu raze de culoare și căldură, Nu ți-a păsat că iarna se revoltă Și toată strălucirea ta ți-o fură. Dar tu ești primăvara, ce-și dezvoltă Întreaga frumusețe-a sa natură. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică
PRIMĂVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384651_a_385980]
-
cu tâlc să le spunem lumii trecătoare. Dintr-o viață-n alta să trecem prin lume. Vântul să ne poarte faimă și renume. Vremea trecătoare ne preschimbă chipul, cu straie de gală, cum e anotimpul. Codru-și duce vârful în Bolta Cerului. Eu, veșnic supusă, rămân la umbra lui. Cu brațe din ramuri să-i scriu anotimpuri. Ecou de baladă să-i duc în răstimpuri. -------------------------------------------------------------- FILIPOIU Maria, născută POPA Maria, la 8 septembrie 1954. Poet, scriitor, coordonator antologii. Cărți publicate: • „Tradiții
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
punct ce se apropiase vijelios, nu fusese decât sărmana musculiță. Amărâtă și ca vai de ea o apucă amețeala și în stomac simți un leșin. Se afundă pe spate în fân, ca să nu cadă din fânar, și cu privirea spre bolta cerului ațipi... Pătru descalecă la poartă și pătrunse în curte. Era îngrijorat de starea nevestei, mai ales că în gospodăria sa nu simți nici o mișcare. „Unde o fi? La vreun vecin?... Dacă i s-a făcut rău?” Ca un uragan
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
răsar pe-oricare drum, Nu te gândi, zilele trec, hai, vino, degrabă, la mine, Inima ta-i plină de dorințe, anotimpurile au un sfârșit. O privire de-a ta mi-e de-ajuns, inimă sfâșietoare, Adună soarele pentru mine, scrutând bolta cerească Poezia-i ruptă din sânul lui Dumnezeu. O, cât am suferit în fiece zi! Acum mi-ar sta bine cu fericirea, cu tine-mpreună, Trandafirul meu! Mangalia, 17 oct 2015 h 22.48 Șimdi bana mutluluk yakıșır (Türkçe- romence
MI-AR STA BINE CU FERICIREA (POEZIE BILINGVĂ TURCĂ-ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384698_a_386027]
-
nimic, mă voi lupta cu el pentru iubirea mea. Îl voi bate pe spate pe zeul Eol, să dea drumul vântului răcoros de vară , atunci păsărele vor zbura, iarba va crește, iar soarele își va vedea de drumul lui pe bolta cerească. Cu mult înainte de ora de întâlnire, am plecat de acasă, era o după amiază fierbinte de vară, rarii țărani întâlniți în cale, erau moleșiți de căldură și muncă, mergeau țârșinduși picioarele prin colbul gros, în urma lor rămânea un nor
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
Domnia sa alătură sentimentului religios, întîmplător sau nu, sentimentul măreției naturii, căreia îi dedică numeroase poezii organizate pe anotimpuri și sărbători religioase ori tradiționale: ”O floare, altă floare, tot mai multe flori / Cu ochi albaștri, verzi..., cu sunet de viori, / Spre boltă fruntea lor măreț și-o-nalță, /Urzind culori de primăvară și speranță...” (Iz de primăvară). Și dacă vara-i oropsită, vitregită de poezii dedicate ei, să trecem la anotimpul următor, prin câteva versuri reprezentative: ”Copacii se răsfrâng în zare, / Ducând
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
nou lumină. Din beznă astăzi am ieșit, Căci raza soarelui divină Mi te-a adus din răsărit. În inimă am primăvară, Râd în soare fericită. Astăzi iubesc întâia oară, Și de tine sunt iubită. Cu roua pomilor în floare Sub bolta cerului senin, Mă las cuprinsă de visare, Căci îmi urmez al meu destin. Învăluiți de-a lunii rază, Pe malul mării ne plimbăm Și tainic noaptea ne veghează, Când noi cu drag ne sărutăm. Pe-aripa vântului de seară Iubirea
PE ARIPA VÂNTULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382544_a_383873]
-
noastră a venit, În noaptea frumoasă de vară, Sub cerul cu stele spuzit. Acum când luna sus răsare Și în argintul ei mă scald, Primesc a ta îmbrățișare, Iubitul meu cu zâmbet cald. Cu briza ei marea ne-alintă, Pe boltă stelele sclipesc, Iar valul său vesel ,ne cântă, Refrenul magic:„te iubesc!” Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PE ARIPA VÂNTULUI / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru
PE ARIPA VÂNTULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382544_a_383873]
-
e cel mai viteaz prin sabia credinței El ne-a adus și nouă nădejdea biruinței. Și din tării de slavă, cu dragoste, mereu El este-adevăratul și bunul Dumnezeu. Care cu dreapta sfântă deschide lumii cale Și se aprind luceferi pe bolțile astrale. Săgețile-s ascuțite sub El tot cad popoare Și El pe cel potrivnic îl calcă în picioare. Căci tronu-I de domnie cu răul nu-l împarte Și sceptrul Său deapururi e sceptru de dreptate. De-aceea Tatăl Sfânt a
PSALMUL 45 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382560_a_383889]
-
de albine. Dar au fost distruse în urma atacurilor, a incendiilor care au măcinat cetatea. Fiind aproape de zidul de incintă, clopotnița a fost și ea fortificată. Fiecare nivel prezintă nișe de tragere, cu guri de turnare sau cu puncte de observație. Bolta semicilindrică și altarul care datează din mijlocul secolului al XVIII-lea, sunt marcate de transformările în stil baroc. - Este una dintre cele mai vechi biserici din Țara Bârsei care ascunde povești fascinante, le explică un bătrân angajat al bisericii, care
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Apoc.22:13 Răzleț se înalță un gând, Spre zări infinite zburând, Plutind printre reci galaxii, Descoperă minunea de-a fi. Un clișeu demult rătăcit, Pe bolta cerului nesfârșit, Altar de-aduceri aminte A multor, uitate cuvinte, Vârtejuri de vieți încropite, Pământ și trăiri răvășite, Speranțe și haos, cădere, Un strigăt născut în durere, Întuneric și frig, disperare, Un murmur de ape amare, Un hohot de plâns
EXISTENȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382576_a_383905]
-
sonor să fie turtureaua și-n geamuri și grădini, mușcata-floarea din picuri albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi plutind pe cer ca arce *** Referință Bibliografică: pictează-ți visul ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382624_a_383953]
-
Eva, făcută dintr-o coastă. Numele lui Adam purtat e peste timp De Făt-Frumos chemat din mărginirea zării. Timp-spațiu străbătu 'mbracandu-le în nimb, Din Valea interzis-auzind glasul chemării. Pașii grăbiți se-ndreaptă tainic spre alte sfere, Cu mintea sprijinind marea boltă cerească . Scânteia din amurg ofrandă să-i confere Fecioarei, care vrea traseu-i să-nsoteasca. Astfel, scriind istorii cu micile destine Prinse în colivii, la zbor ele visează... Coloana-n infinit ce soarele-l susține Lumina și căldura-n adânc reverberează
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
icoanelor. Pe preot nu-l scăpam din ochi, numai că uneori se ascundea după niște uși și când apărea cu ceva în mână, o ulcică legată cu lanțuri, care fumega și mirosea a tămâie din are fumul se ridica spre bolta bisericii mie îmi era frică să nu o scape în cap la vreunul, deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. În drum spre casă, am întrebat-o pe mama cum se numea ulcica aceea care scotea fum cu
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STELE CĂZĂTOARE Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Cad încet din bolta rece Stele albe de cleștar, Numai una ne petrece Viața noastră spre hotar. Și la ea mă uit cum trece Prea grăbită spre amurg, N-aș vrea de la min' să plece Și să simt cum toate curg! Stăvilar aș punen-n
STELE CĂZĂTOARE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383835_a_385164]
-
Axa cerului aș rupe-o Să se prăbușească-n foc, Și-n haotice abisuri Timpul tău să stea în loc. Din unghere infinite Praful stelelor s-adun, Risipite de furtuna Vremilor ce nu apun. Să te plămădesc în palme Și pe boltă să te pui, Niciodată prea departe Către mine când te sui. Tu, stăpânule a toate, Pleacă-ți ochii înspre noi! Vezi cum focul mi se stinge, Când nu suntem amândoi! Rupe Legea ce o ține Muritoare pe pământ, Și-o
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
o toropitoare viplă, a lovit nu numai punctele cardinale, coada ei atingând și lumea politicii. Trebuie să rămânem treji și la propriu și la figurat. Chiar dacă pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii. Ridic privirea, pe bolta cerească nici măcar un nor, numai stele căzătoare. Mi-aduc aminte de tragedia decapitării celui dintâi unificator de țară și mă întreb, ca patronul meu de ieri și de totdeauna, Adrian Păunescu, unde vor fi fost românii, când s-a întâmplat
SCRISOARE DE LA NEICA NIMENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383930_a_385259]
-
îți redă din forța și puterea sa”. Așa că îi luă pe rând în brațe. Deodată îl cuprinse o amețeală ciudată. Cei doi stejari parcă se rotiră în jurul său împreună cu pădurea și iazul cel înverzit de alge. Ridică instinctiv privirea către bolta cerului și printre coroanele copacilor observă cu uimire că și soarele își schimbase poziția. Deși astrul zilei era aproape la apus, părea că acum răsare. Pierdu controlul punctelor cardinale, nordul deveni sud și invers, iar răsăritul și apusul se schimbară
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]