1,416 matches
-
spirituală, care se străduia să nu-și protejeze excesiv copilul adorat. Ruby Începea să Înțeleagă de ce Claudia fusese nominalizată la două Oscaruri În ultimii ani. După ce Își puse telefonul la loc În geanta, Claudia se Întoarse spre Ruby. — Am două bone pentru copilul ăla. Pe lângă salarii, primesc Îngrijire medicală și stomatologică gratuită, o mașină și un televizor cu plasmă În camerele lor. E de presupus că toate astea le fac să arate o oarecare ințiativă, dar nu. În momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
optat pentru cele textile, pe motiv că gropile de gunoi gemeau deja de materiale non-biodegradabile. Ruby era, totuși, sigură că ele ar fi fost mult mai puțin dornice să predice integritatea morală dacă nu și-ar fi permis să angajeze bone care să curețe căcățelul bebelușilor de pe scutecele textile oh-atât-de-nepoluantele și de bune pentru mediul Înconjurător. Când Întrunirea a luat sfârșit, Ruby le-a invitat pe viitoarele mămici să-și arunce privirea peste rafturile cu haine pentru bebeluși și gravide. Hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În subconștient mă simt amenințată de femei frumoase, de mare succes. Oh, și mai e ceva. —Ce? — Păi, la un moment dat a plecat din sală ca să răspundă la telefon. Judecând după conversație, trebuie să fi fost un apel de la bona care are grijă de fetița sa. Claudia a bruscat-o serios pe săraca fată. Nu mi-ar plăcea deloc să lucrez pentru ea. N-am auzit toată conversația pentru că fugise pe coridor, dar am impresia că Claudia nu e extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
deloc să lucrez pentru ea. N-am auzit toată conversația pentru că fugise pe coridor, dar am impresia că Claudia nu e extrem de preocupată de fiica sa. Ruby i-a povestit mamei sale conversația pe care Claudia a avut-o cu bona În ziua În care a venit la Les Sprogs. — Am rămas cu impresia că Claudia nu e chiar cea mai bună mamă din lume. Dar n-ai zice-o niciodată, zise Ronnie, dacă ai judeca după interviurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a deschis și o fetiță de vreo trei ani - probabil Avocado - a sărit din mașină, a fugit spre Claudia și s-a aruncat la ea. Claudia s-a strâmbat, a apucat zdravăn copilul de Încheieturi și s-a Întors spre bona care o urmase pe Avocado afară din mașină. —Marta, acești pantaloni pentru gravide sunt un unicat de la Donna. Nu ți-am spus să nu o lași pe Avocado să se apropie de mine când are mâinile mânjite cu ciocolată? Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
observat-o sau s-a prefăcut că nu o observă. —Zâmbește, scumpo, gânguri spre Avocado, zâmbește. Când micuța a devenit timidă și, În loc să zâmbească, și-a Îngropat fața În umărul mamei sale, expresia Claudiei a Împietrit. A plasat imediat copilul bonei. În timp ce Avocado era Îngrămădită iar În mașină, zâmbetul Claudiei a revenit și actrița În Început să-și fluture părul și să pozeze pentru fotografi. Ruby și mama sa au schimbat priviri Îngrijorate și tulburate. Amândouă erau aproape de a izbucni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
față, venind de pe o alee adiacentă, urmărit de o femeie tânără și o fetiță. Frână puternic, roata din față i se blocă derapând pe pietrișul drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la pământ. Femeia - care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta. Ghidonul se răsucise ușor pe axă, dar restul nu arăta afectat grav. — Mare neglijență, domnișoară Agatha, să dai drumul căruciorului, o certă bona pe fetiță. Puteai să-l omori pe domnul. — Nu prea cred, zise el zâmbindu-i Încurajator Agathei, căreia Îi tremura buza de jos. În parte, vina a fost a mea. Eu am neglijat să acționez frâna de spate, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
repeta des). Dar mă tem că păpușica a avut mai mult de suferit, adăugă el. Căruciorul se răsturnase În mijlocul drumului și păpușa zăcea cu fața În jos, ca victima unei crime. A, nu vă bateți capul cu asta, domnule, spuse bona, ridicând păpușa și Îndreptând căruciorul. Dumneavoastră să fiți Întreg. — Sunt Întreg, mulțumesc. Bună ziua. Plater inistase Întotdeauna ca, după o căzătură, să se suie imediat la loc pe bicicletă („Altfel vă pierdeți curajul, domnu’ James“), astfel că, viteaz, Încălecă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la mersul pe bicicletă: dealurile din apropiere erau prea abrupte pentru el și se pictisise să parcurgă Meadfoot de la un capăt la altul. Ca să facă mișcare, mergea pe jos și Într-o zi o reîntâlni pe micuța Agatha, Însoțită de bonă și trăgând după ea, În lesă, un cățel pe care tocmai Îl primise la Împlinirea vârstei de cinci ani. Se opri și conversă un timp despre Îngrijirea acordată câinilor, pentru a demonstra că nu purta nici un fel de ranchiună pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ei iau ceaiul În salon.) S-a măritat cu Arthur Llewelyn Davies, un avocat, cu care i-a făcut pe cei cinci băieți. Barrie i-a cunoscut pe cei doi mai mari la o vârstă foarte fragedă, În timp ce erau cu bona În Kensington Gardens, și i-a Îndrăgit. Le spunea povești și jucau jocuri cu aventuri imaginare. Așa i-a și venit ideea pentru Peter Pan. Curând a devenit un apropiat al familiei. El Însuși nu avea copii, de aceea... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
replicat. Nu sunt, a recunoscut Bunul-Simț. Dar trebuie să înțelegi că nu vei putea să fii cu ea în fiecare secundă a vieții. Ce-o să faci când o să te întorci la serviciu, iar ea va trebui să stea cu o bonă? Cum o să reziști atunci? Gândește-te că ăsta e un exercițiu util. Ai dreptate, am oftat eu liniștindu-mă câteva clipe. După care am început din nou să mă panichez. Dacă a murit? Dacă îmi murea fetița în noaptea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu puțin surprinsă de entuziasmul lui Adam. Deși, am meditat, cu mare șiretenie - mi s-a părut mie - dac-o plăcea așa de tare pe Kate, atunci poate c-aș fi putut să-l constrâng să accepte să facă pe bona data următoare când voiam să ies cu Laura să ne-mbătăm. Însă trebuie să recunosc că cel mai drăguț lucru legat de seara în care am ieșit și m-am îmbătat cu Laura a fost prezența lui Adam. Așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
doar ușor îngrijorată. M-am hotărât să mă întorc la Londra pe cincisprezece iulie. Puteam să mă mut în noul apartament și să-mi acord mie și lui Kate câteva săptămâni în care să ne instalăm și să găsim o bonă. După care urma să mă întorc la serviciu. Apoi, conform tradiției, am mai descoperit o nouă serie de temeri. Cum puteam să am grijă de Kate acum că eram singură? Devenisem dependentă de prezența mamei. Mama îmi furniza tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
râzi! Din contră. Nu-mi venea să cred cât de groaznic mă simțeam. Era așa de dureros. Nu-mi doream decât să plece odată! N-o să mai ieși niciodată în oraș? m-a întrebat el. Nu poți să găsești o bonă? — Sigur c-o să ies, i-am răspuns tristă. Dar tot n-o să pot să te văd. Decât dacă, din când în când, n-o să zbori până la Londra pentru o seară în oraș. Și nu te văd făcând treaba asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mai aibă responsabilități. Presupun că n-a fost o coincidență faptul că a fost cuprinsă subit de remușcări, pentru că nu m-a lăsat s-o văd pe Molly, tocmai când și-a dat seama că avea nevoie de o bonă pentru un an de zile. —Mamă! am exclamat. Nu sună deloc ideal. Și biata Molly? Și de ce părinții lui Hannah n-au insistat să aibă ei grijă de ea? A, Hannah s-a certat rău de tot cu ei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sigur, i-am zâmbit eu. Dacă sunt prea direct, te rog să mă oprești, m-a avertizat el folosindu-și șarmul autodepreciativ. Crezi c-ar fi posibil să ne vedem cândva la Londra? Poate că am putea să împărțim aceeași bonă? Și sigur că de fiecare dată când o să ai nevoie de-o bonă, o să fiu mai mult decât fericit să te ajut. Îți mulțumesc, Adam, i-am răspuns politicoasă. Mi-ar face o deosebită plăcere să ne vedem la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oprești, m-a avertizat el folosindu-și șarmul autodepreciativ. Crezi c-ar fi posibil să ne vedem cândva la Londra? Poate că am putea să împărțim aceeași bonă? Și sigur că de fiecare dată când o să ai nevoie de-o bonă, o să fiu mai mult decât fericit să te ajut. Îți mulțumesc, Adam, i-am răspuns politicoasă. Mi-ar face o deosebită plăcere să ne vedem la Londra. Și sigur că nici tu nu trebuie să eziți să-mi ceri ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te ajut. Îți mulțumesc, Adam, i-am răspuns politicoasă. Mi-ar face o deosebită plăcere să ne vedem la Londra. Și sigur că nici tu nu trebuie să eziți să-mi ceri ajutorul dac-o să ai vreodată nevoie de-o bonă. —Vorbesc serios, mi-a spus el pe un ton coborât cu mai multe octave. Chestia asta e foarte importantă pentru mine. Chiar o să putem să ne vedem la Londra? Sigur că da, i-am răspuns râzând. Mi-ar plăcea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
satisfăcut-o pe Tabitha, care a continuat să țipe la fratele ei, acuzându-l de tot felul de tertipuri și înșelăciuni, până când în cele din urmă, a fost imobilizată și dusă în camera ei din Aripa de Vest, unde eficienta bonă Gannet i-a administrat un sedativ. Aceasta era atmosfera la Winshaw Towers în acea seară teribilă, în timp ce tăcerea mormântală a nopții se lăsa peste venerabila și bătrâna reședință; o tăcere care va fi spulberată la trei dimineața de zbârnâitul telefonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
băuturile, domnule. În anticamera salonului. — Mulțumesc, Pyles. Se răsucise pe călcâie și tocmai dădea să iasă, când Mortimer îl opri: Pyles... — Da, domnule. — Te rog, du-te să vezi ce fac copiii. I-am lăsat în camera lor. Erau cu bona Gannet, dar știi cum e ea... mai ațipește. — Prea bine, domnule. Tăcu o clipă, apoi adăugă înainte de a se retrage: Perimteți-mi, domnule, să vă prezint în numele întregului personal felicitările noastre cele mai calde și la mulți ani. Îți mulțumesc. Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rol în istoria familiei. Roddy și Hilary, de nouă și șapte ani, s-au plictisit de căluțul de lemn, de trenulețul electric, de setul de ping-pong, de păpuși și marionete. S-au plictisit de încercările de a o trezi pe bona Gannet, gâdilând-o sub nas cu o pană. (Pana respectivă aparținuse anterior unei vrăbii pe care Roddy o doborâse cu pistolul lui cu aer comprimat, mai devreme, în aceeași după-amiază.) Tocmai sunt pe punctul de a părăsi camera copiilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ridică talpa și ia calm moneda de pe jos, satisfăcut. Pe dușumeaua camerei de copii e sânge. Hilary îl vede și țipetele ei devin tot mai ascuțite și mai sălbatice până când sunt suficient de puternice pentru a o trezi și pe bona Gannet din letargia produsă de cacao. La parter, petrecerea este în toi. Oaspeții și-au domolit foamea cu o supă ușoară (cu brânză Stilton și dovlecei înăbușiți) și au terminat repede păstrăvii (înăbușiți în Martini sec, cu sos de urzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
hol. Altminteri, stă liniștită, cu privirea fixată asupra lui Lawrence. Parcă ar aștepta să se întâmple ceva. Rebecca se întoarce de la spital când se pregătește servirea cafelelor. Se strecoară lângă soțul ei și îi strânge mâna. — E bine, spune ea. Bona Gannet o duce la culcare. Lawrence se ridică, bate în masă cu lingurița de desert și propune un toast. — Pentru Mortimer! spune el. Multă sănătate și fericire la împlinirea vârstei de cincizeci de ani. Ecouri înăbușite ale cuvintelor „Mortimer“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suporta să fiu despărțită de ea nici o clipă! Hilary se uita dușmănoasă la fiica ei, văzând cum i se boțește fața în timp ce trăgea aer în piept ca să mai scoată un urlet. — Acum ce mai are? spuse ea. — Gaze, cred, spuse bona. Hilary își făcu vânt cu meniul. Nu poți s-o duci puțin afară? Ne face de râs în fața tuturor. După ce au plecat, Hilary s-a întors spre însoțitorul ei. — Scuză-mă, Simon, ce spuneai? — Spuneam că trebuie să ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]