14,167 matches
-
mare bătălie pentru serviciile lui, se gîndește. — Eu n-am încredere în nimeni, zice Monte Cristo, deja am pățit-o, spune aruncînd o privire acuzatoare către Sena. — Poți să crezi ce vrei, nu era datoria mea să mă ocup de bonurile de benzină, și chiar dacă nu făceam pocinogul ăsta, tot n-ar fi ieșit mare brînză la Iași, am fi fost doar buni de plată peste noapte prin cine știe ce hotel mizerabil, spune Sena. Tot ați fost revoluționar adevărat, reia Gulie, deși
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sociale, va fi în curînd doar o amintire tristă. Noul sistem va acorda șanse egale tuturor, fără însă a-și defăima indivizii. Cozile la alimente vor dispărea, produsele care asigură subzistența nu vor mai fi raționalizate prin tot felul de bonuri și tichete, circulația rutieră nu va mai fi restricționată la sfîrșit de săptămînă și în timpul iernii, vor dispărea și cotele lunare de benzină. În general, întreaga piață comercială va fi invadată de produse variate, vor apărea inițiative private, se vor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
căzut pe mână deseori pliante turistice color despre țări africane, cu zeci de imagini pline cu militari, dar n-am recunoscut niciodată În ele vreo manta produsă de fabrica unde sunt angajat ca manechin cu salariu mediu pe economie și bonuri lunare de masă. Locuiesc cu bunica dinspre tată, care este oarbă. Are 90 de ani, mânâncă foarte puțin, dar povestește tot timpul istorii cu Împărăteasa Maria Thereza, majoritatea inventate. Apartamentul nostru este compus din două camere destul de mici, traversate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dumneavoastră, ca om al bisericii... Vânzătorii de ziare strigau sub ferestre și domnul Opie se aplecă În afară. „Le Temps de Londres. Qu’est-ce que c’est que ça? Rien du tout? Le Matin et un Daily Mail. C’est bon. Merci“. Franceza lui i se păru celuilalt plină de fraze școlărești, folosite cu entuziasm și aproximație. „Combien est cela? Trois francs. Oh la-la.“ Omului cu fața albă Îi spuse: — Pot să vă fiu interpret? E vreun ziar pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de război. Se părea că pentru ea nu conta câtuși de puțin că zbiera În timpul unei vizionări cinematografice private la Soho House, dar, la urma urmei, toată lumea face asta În New York. Nu se consideră că este o treabă prea de bon ton, sofisticată, să te uiți cu adevărat la film. La astfel de evenimente, singurul lucru care interesează de fapt pe toată lumea este răspunsul la Întrebarea cine cu ce este Îmbrăcat, chiar dacă e mult prea Întuneric ca să se vadă asta. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pace vîntul. Ba chiar și subalternii surîde el, arătînd spre tînărul care se apropie. Ce-i, dom' Vlădeanu? Sărut mîinile! se înclină tînărul spre femeie, cuprinzînd-o într-o singură privire. Surprinși, ochii femeii se încruntă, înfruntîndu-i pe ai tînărului. Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să-l predau, că, știți, v-am spus, plec mai devreme, cu treburi, mă duc și la autogară... La revedere! murmură femeia, întorcîndu-se domol, secerîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reparații măcar un an -, prieten, ăsta, Trifon, cu Haralamb, directorul nostru. Și cu marele Săteanu! Hai, nu-i timp de ei, că ne prinde troianul aici. Mergem la mine în birou să semnez și să vă pună secretara ștampila pe bon. Pătrund amîndoi în clădirea secției și urcă la etaj. În secretariat, Don Șef e întîmpinat de Vlad. Sudorul meu spune Ștefănescu, aflînd ce vrea Vlad, în timp ce semnează bonul de materiale adus de Vlădeanu și-a luat cîteva zile de învoire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine în birou să semnez și să vă pună secretara ștampila pe bon. Pătrund amîndoi în clădirea secției și urcă la etaj. În secretariat, Don Șef e întîmpinat de Vlad. Sudorul meu spune Ștefănescu, aflînd ce vrea Vlad, în timp ce semnează bonul de materiale adus de Vlădeanu și-a luat cîteva zile de învoire. Are de adus lemne pentru iarnă. Vlădeanu ia bonul din mîna șefului, mulțumește, roagă secretara să pună ștampila, iar înainte de-a ieși se oprește lîngă Vlad, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
etaj. În secretariat, Don Șef e întîmpinat de Vlad. Sudorul meu spune Ștefănescu, aflînd ce vrea Vlad, în timp ce semnează bonul de materiale adus de Vlădeanu și-a luat cîteva zile de învoire. Are de adus lemne pentru iarnă. Vlădeanu ia bonul din mîna șefului, mulțumește, roagă secretara să pună ștampila, iar înainte de-a ieși se oprește lîngă Vlad, pe care-l cunoaște din vedere locuiesc amîndoi în același bloc de garsoniere. Salut, vecine! Haideți la mine în birou, poate fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
termină vă mulțumesc! Eram tare obosit aseară și nu cred să fi rezistat astă noapte, ba să mai rămîn și azi. Puteți pleca acasă; de-acum sîntem toți veniți. La filamente-carbon e-n ordine? Da. Mai am de semnat ceva bonuri de materiale pentru următoarele zile, pînă luni, să aibă cu ce lucra și plec. Nu v-ați hotărît să vă transferați în secție, că avem niște posturi libere? Nu, mulțumesc! Doresc să mă ocup în continuare de cercetare..., e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mov de Brunhilde Brew, o sticlă de plastic de Loki Lager și, bineînțeles, o mulțime de beri Lamot. Totalul depășea o sută de lire. Cealaltă Carol bătu totul în casa de marcat, iar dispozitivul automat de imprimat scoase, clănțănind, un bon fiscal cât o zi de post. Carol luă un taxi până acasă. 8 Cornetul de ornat Întoarsă în apartament, Carol se schimbase de blugii pătați cu sherry și se apucase să dosească berea. Nu voia doar să o ascundă - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu suntem vidanjorii morali ai societății”, cum s-a exprimat dl Pleșu. Cuprinzătorul filosof Andrei Pleșu a fost cuprins de un neașteptat acces de funcționarism specialistic: dom’le, noi ne ocupăm strict cu legea deconspirării, cu art. și lit., dăm bonuri de ordine, adeverințe, ținem registre. Nu pot decât să mă mir că tocmai autorul Minimei moralia face abstracție de un lucru pe care îl știe foarte bine: morala parțială poate naște oricând imoralitate. Pentru a exemplifica asta am folosit cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cred că strică nimănui. Influența lor în viața noastră este mult prea mare. Autorul 1. Redescoperirea valorilor democrației în România postdecembristă (Întoarcerea la normalitate compromisă parțial de dl. Ion Iliescu) Încă de la începutul secolului trecut, reputatul psiholog francez Gustave Le Bon punea sub semnul întrebării anumite credințe: „socialismul amenință să paralizeze marile surse de progres ale umanității, asfixiind inițiativele individuale și deschizând popoarelor perspectiva servituții, mizeriei și dictaturii. [...] Ziua în care o mare credință este sortită pieirii este aceea în care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că omul care ajunge a se domina pe sine însuși nu mai are nevoie să fie guvernat de alții. Posedând o disciplină internă, care îl dispensează de orice disciplină externă, el este propriul său dictator.»” (citându-l pe Gustave Le Bon). „La o asemenea dictatură însă, care este expresia cea mai înaltă a progresului etic nu se poate ajunge decât prin libertate, înlăuntrul democrației. Numai întrucât e liber să conceapă scopuri și să ia inițiative, numai dacă poate să-și organizeze
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de oameni competenți, adevărați profesioniști în domeniul de care se ocupă, oameni totodată curajoși. Guvernanții trebuie să și facă meseria, fără să se lase guvernați ei înșiși de masele largi ale populației și sindicatele care le apără interesele. Gustave Le Bon remarca în „Psihologia maselor”: „S-a putut spune odinioară că politica nu este o treabă de sentiment. Am putea oare să spunem astăzi același lucru, văzând-o că-și ia drept călăuză impulsurile mulțimilor care ignoră rațiunea și care se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Univers, București, 1997. 14. Hrehor, Constantin - Muntele mărturisitor. Anii rezistenței/Anii suferinței, Ed. Timpul, Iași, 2002. 15. Korten, C. David - Corporațiile conduc lumea. Raport asupra marii finanțe internaționale: FMI, Banca Mondială, BERD, PHARE, G7, Ed. Antet, Oradea, 1995. 16. Le Bon, Gustave - Psihologia maselor, Ed. Științifică, București, 1991. 17. Manolescu, Nicolae - Dreptul la normalitate: Discursul politic și realitatea, Ed. Litera, București, 1991. 18. Negulescu, P. Petre - Destinul omenirii, Ed. Nemira, București, 1994. 19. Noica, Constantin - De caelo. Încercare în jurul cunoașterii și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tremura toată, avea un fel de convulsii, aproape că m-am speriat. Am întins mâna înspre ea și, când i-am atins piciorul, am tras o rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon, am început să-i mângâi piciorul, adica laba piciorului, după aia pulpa, genunchiul, coapsa. I-am atins chiloții și a tresărit ca mușcată de șarpe, gemând și urlând: „Ia-mă, Shuoke, hai, fute-mă, te rog, fute-mă, bagă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spate. O să fie distracție, va ieși scandal, madam Pârvulescu susține că erau moștenire de la familia ei și el n-avea nici un drept asupra lor, că ăsta era un coate-goale când s-a măritat cu el, mânca la cantina studențească pe bonuri de la alții, că trăia din meditații și umbla cu flaneaua țârâită-n coate, jigărit. Ea e din familie bună, fiică de doctori cu școală veche, interbelică, fată educată, ăsta mai talpa țării, să-l fi văzut și la nuntă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spune orice despre orice, ne e mai ușor să descriem scene de canibalism, necrofilie, zoofilie, torturi rafinate, dezmățuri diverse decât să recunoaștem că ne e al dracului de frică să intrăm singuri în somn. - Poate... dar nu mai e de bon ton, ne e rușine să vorbim de omul închis în camera lui. - Foarte puțini sunt bărbații care știu și pot să doarmă cu o femeie, nu să bage cornul în pernă după ce-au făcut amor, cu picioarele atârnând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dus afară pe peluză să aștepte ca pompierii și paramedicii să-și facă intrarea. Brandy deschide una din mâinile ei enorme, îngreunate de inele, și atinge gaura prin care i se revarsă sângele pe pardoseala de marmură. Brandy zice: — Căcat. Bon Marché n-o să accepte niciodată s returnez costumul ăsta. Evie își ridică fața din palme, un dezastru mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă: — Urăsc să am o viață așa de plictisitoare! Evie strigă-n jos spre Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice: — O să fie distractiv. O să vezi. Urăsc să locuiesc singură cu mine însămi. Și zice: — Ți-am mutat deja lucrurile în dormitorul de oaspeți. Tot către poșetă, Evie zice: — Mă duc la o ședință foto. N-ai din întâmplare niște bonuri de agenție să-mi împrumuți? În carnețel, cu creionul, scriu: Ăla de pe tine-i puloverul meu? Și-i flutur carnețelul în față. — Mda, zice ea, dar știu că nu te deranjează. Scriu: Dar e mărimea 40. Scriu: Iar tu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
erei spațiale pusă în mișcare de puterea nucleară și alimentată de combustibili fosili, unde ai fi putut merge să vizitezi blocul farfurie zburătoare al familiei Jetson, după care să iei monotrenul până în centru pentru o comică pălărie-flacon de medicamente de la Bon Marché. Toate speranțele și știința și cercetarea și strălucirea lui rămase aici în ruină: Acul Spațial. Centrul Științific cu domurile lui dantelate și globurile de lumină agățate. Monotrenul avântându-se înainte acoperit de aluminiu lucios. Uite cum ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un contor Geiger. La Bon Marché, când iese din cabina de probă umblând ca pe podium, nu pot decât să aplaud. Săptămâna viitoare, când îl va duce înapoi, va suferi o depresie post-partum. Sari la micul dejun, în dimineața asta, când Brandy și Seth erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
repede de la o idee la alta, că-l năuci. Luana zâmbi. V-am surprins. Asta ar fi trebuit să facă oamenii noștri acum câteva minute. Voiam să spun că atunci când am răsturnat conținutul poșetei, jumătate din lucrurile aflate acolo erau bonuri de la diferitele supermarketuri la care îmi fac cumpărăturile. Căzute cu fața în jos, aspectul imaculat al fițuicilor mi-a dat o senzație de gol. Câtă hârtie irosită fără rost! Ce-ar fi să începem o campanie de publicitate pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu o mare superioritate, își demonstra blazarea ei de mare intelectuală care considera creierul, vezi Doamne, mult mai important decât trupul, chiar dacă acesta din urmă o hărțuia zilnic cu diferite necesități. Având o groază de tabieturi și obligații, toate de "bon ton", de copii a avut prea puțin timp să se preocupe. Ei au crescut mai mult de capul lor și adesea, a avut de suportat din pricina lui Ovidiu, băiatul cel mare o serie de neplăceri. Când Ovidiu era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]