852 matches
-
Înainte. Și asta mă include și pe mine. Adevărul gol-goluț e că sensibilitatea oamenilor la corupție, indiferent că e vorba despre piața neagră a alimentelor sau despre obținerea de favoruri de la un funcționar public, este la fel de tocită precum un creion bont. 6 În seara aia, părea că tot Berlinul se Îndrepta spre Neukölln pentru a fi martor la felul În care Goebbels va dirija orchestra de viori suave, convingătoare, și de trompete stridente, sarcastice, care alcătuiau vocea lui. Pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
amândurora spre casa Îndoliată. Bucureștiul părea ruinat În frig și Întuneric, la mulți metri sub pământ. Sorin, Întins pe pat, mai era cu noi. Costum gri, cravata de catifea lată, violet, cum Îi plăcea. În picioare, pantofi maro, cu botul bont, copilăresc, strânși În șireturi albe. Palid. Supt. Parcă ațipise, parcă ne auzea. Vorbim despre el. Din bucătărie se aud vocile femeilor care se sfătuiesc asupra rețetei de colivă. Ca În cărțile lui... În volumul ultim de eseuri - pe care, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în anii inițiativelor de afaceri ale tatei. Secretară dactilografă gradul III, aici, la colegiu. Cum se înțelegea Mark cu ea? —O venera pe femeia aia. De fapt, îi venera pe amândoi. Doar că uneori țipa și agita câte o armă boantă în timp ce făcea chestia asta. —Era violent? Ea dădu afară aerul. —Nu știu. Ce mai înseamnă „violent“? Era un adolescent. Apoi a fost un adolescent la douăzeci și ceva de ani. —Moștenise de la mama voastră...? Era credincios? Ea râse până când ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
magazinele secondhand, Sourmelina gravita În jurul costumelor de cabaret purtate de femei În Las Vegas. Tessie Își alegea haine decente. La O’Toole Își repara fustele de lână și Își spăla de mână cămășile, curăța puloverele de scame și lustruia pantofii bonți de piele. Dar izul vag de magazin de chilipiruri nu-i ieșea niciodată de-a binelea din haine. (Și de mine avea să se prindă mai târziu, când mi-am luat lumea-n cap.) Mirosul se combina cu lipsa tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nou telefon. Nici nu mi-a venit să cred când i-am auzit vocea în care bănuiai un râs vinovat. Am închis telefonul, dar a doua zi s-a apropiat de mine în fiecare pauză. Zâmbea, afurisita, cu năsucul ei bont și botul de liliac, afurisit de frumoasă, cu părul ușor ondulat, culoarea lemnului de stejar. Stătea lângă mine fără să zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de păr, cu prefăcută teamă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau să se rotunjească coastele gălbui, oasele boante ale coloanei, să atârne țeasta mare cât amândouă corpurile noastre la un loc. Între picioarele monstrului, groase ca stâlpii, priveam șurubăria și tijele discrete care-l țineau în picioare. Uriașul cu picioare de lut. Ea nu mi-a zis nimic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dat de primele trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau în pânzele lor dese, încremeniți, uriași. La etaj, la capătul altor culoare, am dat de o ușă încuiată, cu clanță boantă de alamă coclită sub care se vedea, indecentă, gaura cheii. Tensiunea din mine, frica aceea, curiozitatea, dorința aceea, răul acela ajunseseră la culme. Am privit cheia de aur. Eram sigură că se potrivește. Și chiar atunci m-am trezit, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cei din jurul său cu aura absurdului îl individualizează iarăși pe eroul din Circul nostru, apropiindu-l de frații săi de acum 70 de ani. El ia toate întâmplările prin care trece ca pe niște aventuri existențiale, gata să resimtă violența boantă a realului chiar și într-o întâlnire fără consecințe cu niște țigani obsceni într-un tramvai. Nervozitatea zgândărită a eroului amintește de disperările nemotivate ale naratorului blecherian în fața sertarelor cu nasturi din casa părintească. În fine, clasică este și construcția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
apucă să spună călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele lui Rufus, cască și el intrigat ochii la personajul insolit, înveșmântat în togă cu bandă de purpură, care stă cu bra țele deschise între doi adversari. Am zis arme boante, cretinule! tocmai țipă isteric spre cel rămas în picioare, un găligan numai mușchi, gol de parcă abia ar fi ieșit din pântecele mamei. Numai o cârpă în jurul șalelor, o jambieră la gamba dreaptă și o mânecă metalică pe brațul stâng îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
scoarța unui copac. Nimeni nu schițează nici măcar un zâmbet. Îl știu iute la mâ nie. Rufus începe să circule printre ei, împărțind cu dărnicie lovituri de baston în dreapta și-n stânga. — Nu ne-a spus nimeni să folosim doar armele boante și sulițele de lemn, se înalță o voce. — Ba v-am spus, îl contrazice enervat Vittelius. Dar ce vă intră pe-o ureche vă iese pe cealaltă. Își duce degetul la tâmplă, cu înțeles: — Pentru că nu-i nimic între ele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vai, ce păr frumos ai, nu crezi? Continuă să pălăvrăgească Împleticindu-și limba, debitînd tot soiul de absurdități. O aduse pe Viv lîngă ea, lăsînd-o să-și sprijine capul, netezindu-i și mîngîind-o pe păr cu degetele ei aspre și boante. Dar și Viv Își dădea seama că era Înspăimîntată. — Încă mai vine, nu-i așa? spunea ea din cînd În cînd, uitîndu-se la prosopul dintre picioarele lui Viv. Tinerile ca tine, tre’ să se menajeze. Așa se zice, nu? Viv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
erau intacte. Dar femeia și bărbatul fuseseră aruncați În aer. Bărbatul aterizase pe piatra unei zone Înguste din fața ferestrei de la subsol a uneia dintre case, iar femeia căzuse peste grilajul de la trotuar, fiind prinsă mai Întîi cu pieptul În tijele boante de fier. Era Încă prăbușită acolo. Gardianul găsise o bucată de perdea și o acoperise. Acum dădu la o parte perdeaua ca Mickey și Kay să vadă mai bine trupul. Kay se uită o singură dată, apoi Își Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a pieptului. Dacă ți-ai da jos veșmântul de domn ce-l îmbraci, și-ai lua altul mai slab și mai prost croit, de unde-aș mai ști eu ce hram porți? — Forma gingașă a mâinilor, degetele rotunde și un pic boante, din cauza obiceiului de a bate darabana când ascultă jalbele supușilor, barba îngrijită, urechile puțin depărtate de cap, gata să prindă orice zvon, pieptul cam mic, da-n care bate-o inimă curată, suava boltire a burții în care n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e ea drăcoasă... Dar uite-o: se Întoarce din drum, ba chiar urcă pe celălalt taluz, cel dinspre sat. - Eș’ nebună, fa?!, țipă femeile. Se-ntoarce Rusu’! Acum Îl văd și pe Rusu: vine de la dreapta, dinspre Orhei. Are botul bont, teșit, de parc-ar fi căptătat un pumn În mordă. Dacă păpușoiul ar fi Înspicat, roțile Rusului, crăcănate, ar atinge spicele. Uite-i și steaua, de zicea careva să și-o pupe-n cur. Una pe coastă - În cărțile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acum, În inimă consistența strigătului meu de dimineață, cu tot ce avea el de-pregătire, de-așteptare, de-promisiune. Apoi răspunsul lui: - Hă! Răspuns pe măsură: Moș Iacob Îl Împroșca, Îl Împușca, Îl detuna; scurt, pătrunzător - dar... rotund la capăt, bont (n-avea el nevoie de ascuțiș, ca să străbată aerul dintre ograda lui și calidorul nostru desigur: după ce mai Întâi ocolise de trei ori pământul). Îl păstrez aici, la inimă... Chiar dacă nu era văzut În acel moment - bătrânul putea fi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l citească, tulburată. Nasul bont și obrajii durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
I-am oprit de două ori pe unii care doreau să facă o listă de așteptare. Vechile reflexe nu mor niciodată. Plus doamnele de la Poșta Română, care anunțau pe un ton carceral: Următorul! Bănică! Pachetul era spintecat cu un cuțit bont de vameș, gestul său automat, dar nu lipsit de ritualitate, timpul dat în urmă cu 20 de ani. Trăiască integrarea europeană, care va desființa vama și vameșii din serviciile poștale! Oare? Mirel 13 ianuarie 2006 Aseară am participat (invitat!) la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
crampona să crează că beciu iera cu primejdie; iel, care tranzita ca poștașu pân toată harabaia, nici nu glisa În beaznă că și țipa că-i mutase lucrurile din loc și că credea că s-a rătăcit. Pentr-o minte boantă, văicărelile și nimicuțele lui iera mai mult luxu dă delir, care până și motanu Moño știa că-n depozit ținea la piteală decât surpriza cu grămezi peste grămezi dă foi dă tutun holandilla ș-o osânză dă unelte uitate, moștenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cineva cu multe cărămizi galbene În stoc, dar fără pic de imaginație. Numărul 15 se afla chiar la intrarea unei fundături șerpuite. Grădinile erau deocamdată prea noi ca să fie altceva decât niște dreptunghiuri de iarbă cu marginile marcate de tufișuri boante. Multe dintre plante aveau agățate Încă etichetele de la magazin. Luminile de la parter erau aprinse, strălucind prin storurile trase, În ciuda faptului că era aproape ora două noaptea. Detectivul Logan McRae stătea așezat pe scaunul de lângă șofer În duba Departamentului de Criminalistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a capului blond. — Hei... Îi făcu semn fotografului să se apropie. — Fă o poză aici. Ceafa a suferit o lovitură puternică. Degetele i se mișcară, examinând părul chiar deasupra locului În care craniul atingea gâtul. — Nu a fost un obiect bont, ci lat, cu două laturi. — Cum ar fi colțul unei mese? Întrebă Logan, neplăcându-i direcția În care se Îndreptau lucrurile. — Nu, trebuie să fi fost ascuțit și solid, ca marginea unui șemineu sau o cărămidă. — A fost asta cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum; Banca (o sucursală a băncii din Botoșai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
unde veneau oameni din comunele, respectiv satele vecine, pentru ași vinde produsele, a face schimb, cumpărări vânzări de păsări, porci, oi, vite, cai și se tocmeau ciobani și stâne pentru vară. Tot la iarmaroc se tocmeau lăutarii pentru nunți, fie „boanta”( alămuri și toba mare) fie scripcarii. Primăria încasa taxa fixată și își mărea bugetul. În această comună au crescut numărul de instituții de stat existând: Școala, Biserica, Dispensarul; Gara; Poșta; Cooperativa de consum; Banca (o sucursală a băncii din Botoșai
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
descărcă în gâtlejul lui. Glonțul ajunse repede în inima lui Cantinflas. Cantinflas muri pe loc. Azi caii mor mâncând pușcă. Alan Margolis o iubește pe Penny Wise. SNOOPY: Baby, suntem aproape! Censoring e înconjurat de stânci uriașe... Ne apropiem de Bont Hill. Am la stânga Duke Island... Washbasin lângă brațul drept, foarte ușor de observat... OK, am la stânga izvorul Diamondback. Izvorașele astea nu par să aibă mai mult de 60 metri adâncime... Lasă-mă să fotografiez Diamondback. Afurisitul ăsta de Hasselblad (aparatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
larg și pântecelele supt, de parcă n-ar fi avut viscere, ci doar un enorm plămân, șoldurile îi erau vânjoase, coada tăiată scurt, așa cum se cuvine, iar blana era cafenie și aspră, cu firul scurt. Caninii încălcându-i buza inferioară, botul bont și pielea fălcilor căzută îl făceau să semene cu un bătrân general în retragere. Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]