739 matches
-
îi priveau pe sîrbi drept croați de mîna a doua care puteau fi "croatizați", exact așa cum ungurii încercau să-și maghiarizeze minoritățile. Întreaga situație era complicată și mai mult de marea atracție pe care o prezenta regatul Serbiei pentru sîrbii bosniaci. Majoritatea acestora, ca și sîrbii din Serbia propriu-zisă, considerau că Bosnia-Herțegovina erau moștenirea lor și că trebuia să fie unite într-un mare stat sîrb. Chestiunea anexării de către Croația a Bosniei-Herțegovina a fost pusă imediat după ce regiunea a devenit posesiune
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Mai mult, tineretul intelectual balcanic era adesea atras de doctrinele sociale și politice mai radicale ale zilei. Asemeni omologilor lor din alte părți, acești tineri nu numai că erau naționaliști, dar atacau și instituțiile create de generațiile anterioare. Un autor bosniac spunea: "Părinții noștri, tiranii noștri, au creat lumea aceasta după modelul lor și ne obligă acum pe noi să trăim în ea."1 Facțiunile extremiste puneau un accent deosebit pe implicarea personală și considerau asasinatele și teroarea expresii ale creativității
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un număr impresionant de acte de violență împotriva oficialilor habsburgici. Acțiunile lor au inclus și o încercare de asasinare a împăratului Franz Joseph în timpul vizitei acestuia în Bosnia din mai 1910. Ulterior, în ziua de 8 iunie 1912, un student bosniac, Luka Jukić, a tras asupra banului Croației, Slavko Čuvaj, ucigînd un înalt funcționar și un polițist și rănindu-i pe alți doi; un student din Zagreb, Ivan Planinščak, a încercat să-l omoare pe banul Čuvaj la Zagreb, pe 13
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
multe avertismente asupra pericolelor unei astfel de vizite. Arhiducele era evident o țintă pentru cei șase tineri care au reușit să-l ucidă. Asasinarea propriu-zisă a fost opera lui Gavrilo Princip, în multe privințe un reprezentant tipic al tineretului revoluționar bosniac. Acesta citise foarte multă literatură radicală, și îl admira în special pe Bogdan Žerajić, care se sinucisese după ce nu reușise să-l omoare pe un oficial habsburgic. Amîndoi erau naționaliști sîrbi înflăcărați și obsedați de istoria sîrbilor. Atunci cînd unul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stat autonom separat în cadrul monarhiei. Anexarea acestei provincii de către Serbia era astfel încă o dată împiedicată. Studenții fuseseră ajutați în pregătirile lor de Dimitrijević și primiseră arme din arsenalul guvernului sîrb. Deși nu toate amănuntele sunt clare, se pare că tinerii bosniaci îl abordaseră pe Dimitrijević, în mai la Belgrad. Acesta le-a făcut rost de pistoale și bombe și i-a trecut clandestin înapoi în teritoriul habsburgic. Cînd a aflat despre această acțiune, comitetul central al Mîinii Negre a încercat să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și i-a trecut clandestin înapoi în teritoriul habsburgic. Cînd a aflat despre această acțiune, comitetul central al Mîinii Negre a încercat să intervină, dar era prea tîrziu. Și Pašić a primit rapoarte în care era informat că niște tineri bosniaci aveau de gînd să atenteze la viața arhiducelui și că fuseseră ajutați de unii oficiali sîrbi să treacă ilegal granița, dar nu a fost luată nici o măsură oficială concretă. Reprezentantul sîrb la Viena l-a avertizat într-un mod indirect
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai mare număr de minorități etnice: Iugoslavia și România. Afacerile interne iugoslave vor fi dominate mai ales de aceste chestiuni rămase nerezolvate. Conflictele cele mai importante din Iugoslavia aveau să fie cele dintre grupurile dominante, sîrbii, croații, slovenii și musulmanii bosniaci. În plus, regimul dominat de sîrbi încerca să-și mențină controlul asupra districtului Kosovo, care era în marea sa majoritate locuit de albanezi, a Vojvodinei, care avea o populație eterogenă, și a Macedoniei, a cărei loialitate națională era îndoielnică. Statul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stipula că atît croații, cît și sîrbii și slovenii constituie toți un singur popor: "același prin sînge și prin limba vorbită și scrisă."2 Să observăm că documentul avea în vedere doar aceste trei popoare; macedonenii, muntenegrenii, albanezii și musulmanii bosniaci nu erau tratați separat. Acest act nu era altceva decît o declarație de intenții, neavînd nici o autoritate legală. Într-un fel, el lega totuși moral guvernul sîrb de o soluție iugoslavă în caz că războiul ar fi dus la dezmembrarea Imperiului Habsburgic
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de cele două ramuri ale Partidului Croat al Drepturilor, care mai exista încă. Să menționăm că, deși nu era un partid pur croat, acesta accepta o organizare centralizată a statului. Exploatînd pozițiile antagoniste ale sîrbilor și croaților, slovenii și musulmanii bosniaci au reușit să-și întărească influența în sistemul politic. Interesele slovenilor continuau să fie reprezentate în primul rînd de Partidul Popular, aflat încă sub conducerea lui Korošec. Conservator, clerical și foarte oportunist, el a reușit să cîștige suportul solid al
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Popular, aflat încă sub conducerea lui Korošec. Conservator, clerical și foarte oportunist, el a reușit să cîștige suportul solid al electoratului sloven. O poziție puternică era deținută în stat de Organizația Musulmanilor Iugoslavi, care îi reprezenta mai ales pe musulmanii bosniaci, care, să ne amintim, au dominat întotdeauna viața politică a provinciei lor. În afară de Partidul Țărănesc Croat, o altă organizație, Partidul Comunist, a ocupat un loc destul de important pe scena politică imediat după război. Înființat în 1919, el a jucat un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
vot prezentîndu-se la urne. Din cele 419 locuri ale adunării, 94 au fost obținute de democrații sîrbi, 89 de radicalii sîrbi, 58 de Partidul Comunist, 50 de Partidul Țărănesc Croat, 27 de partidele clericale slovene și croate, 24 de musulmanii bosniaci și 10 de social-democrați.3 Locurile rămase libere au fost ocupate de reprezentanții altor partide mai mici. Date fiind aceste rezultate, democrații și radicalii sîrbi au format un nou guvern, prim-ministru fiind Nikola Pašić. Sarcina cea mai importantă a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
statului consta în aceea că, în ciuda speranțelor nutrite de unii intelectuali și lideri politici înainte de 1914, nu a luat naștere o naționalitate iugoslavă. În momentul acesta, echilibrul național aproximativ era următorul: sîrbii reprezentau 43 %, croații 23 %, slovenii 8,5 %, musulmanii bosniaci 6 %, slavii macedoneni 5 %, iar albanezii 3,6 %, restul de 14 % fiind format din minorități formate din germani, unguri, vlahi, evrei și țigani.4 Cu toată consistenta retorică anterioară, oamenii aceștia nu s-au considerat niciodată ca alcătuind o națiune
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a fost tot timpul un general sîrb din cadrele active. De asemenea, în 1938, dintre cei 165 de generali, numai doi erau croați, iar doi sloveni; toți ceilalți erau sîrbi.5 În cadrul acestei organizații unitare, atît slovenii cît și musulmanii bosniaci au reușit să-și găsească un loc confortabil, în mare parte datorită faptului că sprijinul lor continua să fie necesar menținerii poziției sîrbilor. Liderii sloveni erau politicieni iscusiți grație experienței acumulate în parlamentul austriac. Dat fiind că limba lor era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cînd Pribičević, politicianul prečani sîrb, a rupt relațiile cu Davidović și a adoptat o poziție federalistă. După aceea, radicalii au continuat să dețină controlul asupra guvernului, bazîndu-se pe sprijinul democraților care nu părăsiseră blocul guvernamental și pe acela al musulmanilor bosniaci. Opoziția era formată în primul rînd din Partidul Țărănesc și din democrații care îl sprijineau pe Pribičević, grupuri care au adoptat acum o tactică obstrucționistă. Echilibrul politic al Iugoslaviei era deci deosebit de fragil. Dispute separatiste au apărut chiar și în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
internă a Iugoslaviei. Cenzura din presă a fost diminuată și au fost eliberați mulți deținuți politici. Revenind la vechiul sistem, Stojadinović și-a bazat puterea pe un partid guvernamental, Uniunea Radicală Iugoslavă, care era alcătuit din Partidul Radical Sîrb, musulmanii bosniaci și Partidul Popular Sloven. A existat o tentativă de a se ajunge la un acord cu reprezentanții croați, dar orice reconciliere s-a dovedit a fi imposibilă atît timp cît guvernul urmărea menținerea unității statului și a Constituției din 1931
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a Serbiei și a dobîndirii unei poziții absolut dominante în rîndul regiunilor naționale. În ciuda faptului că un astfel de program ar fi putut fi atrăgător pentru sîrbi, el nu prezenta nici o atracție pentru croați, macedoneni, albanezi, sloveni și pentru musulmanii bosniaci, care alcătuiau la urma urmei majoritatea populației iugoslave. În schimb, una dintre principalele atracții pentru mișcarea partizanilor era atitudinea ei față de chestiunea națională. Tito însuși, care avea o origine țărănească amestecată croato-slovenă, s-a străduit să rămînă deasupra acestor neînțelegeri
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
trecut, ei stîrneau și acum gelozia celorlalte naționalități. Din cauza faptului că Belgradul era atît capitala Serbiei cît și a națiunii, se manifesta o tendință puternică de identificare a centralizării guvernului cu dominația sîrbească. Nu numai croații, ci și albanezii, musulmanii bosniaci, macedonenii și slovenii priveau cu suspiciune acțiunile sîrbilor. Exista o oarecare justificare a atitudinii lor: armata, poliția și forțele de securitate erau într-adevăr formate în cea mai mare parte din sîrbi. Să ne amintim că în timpul războiului sursa de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Anjou este o mărturie în acest sens. După acest misionar, trebuie distrusă schisma de pe pămînturile dominate de Ludovic de Anjou. Metodele sînt deosebite: aproape 400.000 de ortodocși sînt rebotezați. Franciscanii pretind să-i convertească pe români, sîrbi, bulgari și bosniaci. Modelul la care se raportează Barthélemy d'Alverne este acela al creștinării saxonilor din timpul lui Carol cel Mare, al convertirii maghiarilor sub regimul lui Ștefan. Aceste episoade de violență îl determină pe istoricul Papacostea să declare: "Făcînd din religia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în 1960 în ziarul „Făclia hidrocentralei”, pentru a reveni apoi, în 1962, cu poezie și proză în „Luceafărul” și „Gazeta literară”. A publicat peste șaizeci de volume de traduceri în limba română (din poeți și prozatori armeni, georgieni, macedoneni, sârbi, bosniaci, muntenegreni, turci, chinezi, spanioli) și din limba română în alte limbi, devenind astfel unul dintre cei mai cunoscuți intermediari literari în spațiul balcanic. Poezia, proza și traducerile sale au fost încununate cu numeroase premii naționale și internaționale: Napoli Ospiti, Italia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
contra Germaniei, Franța va primi sprijinul Angliei, în același timp în care englezii acceptau și colaborarea cu Rusia. În același an, 1907, se puneau bazele Antantei (Tripla Înțelegere). Crizele care vor urma nu vor angaja coalițiile în confruntări decisive. "Criza bosniacă" a fost cauzată de diferendele existente între Serbia și Austro-Ungaria în problema bosniacă (1908). Prin rescriptul imperial din 5 octombrie 1908, Francisc Iosif anexa Bosnia și Herțegovina, contând pe sprijinul militar al Germaniei. A fost, într-adevăr, un triumf al
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acceptau și colaborarea cu Rusia. În același an, 1907, se puneau bazele Antantei (Tripla Înțelegere). Crizele care vor urma nu vor angaja coalițiile în confruntări decisive. "Criza bosniacă" a fost cauzată de diferendele existente între Serbia și Austro-Ungaria în problema bosniacă (1908). Prin rescriptul imperial din 5 octombrie 1908, Francisc Iosif anexa Bosnia și Herțegovina, contând pe sprijinul militar al Germaniei. A fost, într-adevăr, un triumf al diplomației germane și austro-ungare. Agravarea relațiilor franco-germane declanșează a doua "criză marocană" (1911
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
expansiunea economică de la finele secolului al XIX-lea. Austro-Ungaria și-a văzut blocate de politica Rusiei intențiile expansioniste în direcția Mării Egee. Imperiul său se confrunta și cu dificultăți interne, din cauza mișcărilor de eliberare națională ale slavilor de sud (croați, sloveni, bosniaci etc.), ale cehilor și românilor. Germania se afla în fața unei opoziții de interes economic, devenise a doua putere industrială a lumii după SUA. Împăratul Wilhelm al II-lea dorea să-i asigure o poziție strategică, materii prime, piețe de desfacere
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pauze și tăceri - despre opțiuni și hazarduri. S-a referit la franctirorul lângă care petrecuse patru ore, lungit pe podeaua terasei dintr-o clădire cu șase etaje, de pe care aveai o amplă panoramă a orașului Sarajevo. Franctirorul era un sârb bosniac de vreo patruzeci de ani, slab și cu priviri calme, care Îi luase lui Faulques două sute de mărci ca să-l lase să stea lângă el când trăgea În oamenii care fugeau pe jos ori treceau În graba mare cu automobilul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la Sarajevo, față În față cu panorama geometriei urbane, profilată pe explozii și incendii, Îl Îndreptaseră pe Faulques, cu inevitabilitatea liniilor lor drepte și convergente, spre sala tribunalului unde, Într-o dimineață de iarnă, pe la jumătatea acelui război, un sârb bosniac pe nume Borislav Herak, vechi membru al brigăzii de purificare etnică Boica, Își relatase cu minuțioasă răceală, lăsând deoparte execuțiile masive, cele treizeci și două de asasinate personale (Înainte se antrenase tăind capete de porci Într-o măcelărie), inclusiv cele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
s-au năruit (Kintis, 1997; Silber și Little, 1995). La scurtă vreme, În 1992, În Bosnia a izbucnit un conflict militar deschis. CE a recunoscut independența țării, Însă a refuzat să trimită trupe de menținere a păcii, cum ceruse președintele bosniac Alija Izetbegoviæ. În schimb, CE și ONU au găzduit o altă rundă de negocieri de pace (Vance-Owen) care a fost din nou respinsă de către delegația sârbă. Mai mult, Serbia și Muntenegru au fost supuse unor noi sancțiuni, iar embargourile privind comerțul și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]