1,259 matches
-
focul se amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec/ memoria ruinează Bursa” (Soarele metec). Prin autoreferențialitatea accentuată poetul poate fi considerat unul din precursorii optzeciștilor: „«Acum sunt»/ Un poem scris după toate poemele lumii/ o briză ce adie spre voi/ și mă gonește din poem în poem” (Puteri). O mare parte a cărților scrise de R. în limba franceză conțin poeme în proză, marcate de pesimism și de luciditate: „În țara asta frații sunt destui, spovedania
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
în magazinul cu /armăsari ciupind nevroze, / ies copilele din poze / și argintul se făcu // cel puțin cât steaua, lin / deznodându-se din cercuri / și-acea vineri era miercuri, / iarba aceea caolin, // Te opui și dă din bot / din femeie malul, briza / mă uitam cum trece criza”. Verva lexicală și complicarea barocă a textelor pot transforma un crochiu într-o construcție agreabil-enigmatică, etalând un manierism gratuit: „gheparzi pereche azurii (sau poate eu doar cifre pare accept prin ochiuri și grătare, sau poate
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
Nu vă aventurați prea departe de acea insulă, căci s-ar putea să nu mai găsiți niciodată drumul înapoi! Capitolul LVIII SEPIA Legănîndu-se încet prin lanurile de „brit“, corabia Pequod își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare, îmbrăcați în doliu pios, iar toți ceilalți rechini ai văzduhului, înveșmîntați în straie cernite sau pestrițe. Cît trăia balena, puțini dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i se risipeau de pe frunte. Strigătul ăsta vesel, auzit într-o asemenea liniște mormîntală, l-ar putea converti pe un om mai bun decît mine... încotro? Ă La trei puncte de la prova tribord, domnule căpitan, vine spre noi purtată de briză. Ă Din ce în ce mai bine, omule! Aș vrea ca Sfîntul Pavel în persoană să vină și să-mi aducă briza lui, în aerul meu înăbușitor! O, Natură! O, suflet omenesc! sînteți deopotrivă prinse în lanțurile unor analogii, cu neputință de exprimat în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe un om mai bun decît mine... încotro? Ă La trei puncte de la prova tribord, domnule căpitan, vine spre noi purtată de briză. Ă Din ce în ce mai bine, omule! Aș vrea ca Sfîntul Pavel în persoană să vină și să-mi aducă briza lui, în aerul meu înăbușitor! O, Natură! O, suflet omenesc! sînteți deopotrivă prinse în lanțurile unor analogii, cu neputință de exprimat în cuvinte! Nici un atom, fie el cît de mărunt, nu se mișcă și nu trăiește în cuprinsul materiei, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lanțurile unor analogii, cu neputință de exprimat în cuvinte! Nici un atom, fie el cît de mărunt, nu se mișcă și nu trăiește în cuprinsul materiei, fără a-și avea replica vicleană în cuget. Capitolul LXX POVESTEA CORABIEI IEROBOAM Corabia și briza lunecau parcă mînă-n mînă; apoi briza o luă înaintea vasului și, în curînd, Pequod începu să se legene pe valuri. Treptat se văzu, eu ajutorul lunetei, că era o balenieră. Drept dovadă, se vedeau ambarcațiunile și oamenii de pe catarge. Fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exprimat în cuvinte! Nici un atom, fie el cît de mărunt, nu se mișcă și nu trăiește în cuprinsul materiei, fără a-și avea replica vicleană în cuget. Capitolul LXX POVESTEA CORABIEI IEROBOAM Corabia și briza lunecau parcă mînă-n mînă; apoi briza o luă înaintea vasului și, în curînd, Pequod începu să se legene pe valuri. Treptat se văzu, eu ajutorul lunetei, că era o balenieră. Drept dovadă, se vedeau ambarcațiunile și oamenii de pe catarge. Fiind însă prea departe și îndreptîndu-se, pare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l ajunseră din urmă. Cei trei secunzi, încremeniți în atitudinea mîndră și cavalerească, pe care-o au hatamanii cînd se apropie de pradă, își îndemnau din cînd în cînd vîslașii de la pupa, cu strigătele: „Uite-o cum zboară! Ura, pentru briza stîrnită de babalîci! Jos cu neamțul! Să i-o luăm înainte!“ Dar Derick avea un asemenea avans, încît, în ciuda bravurii lor, tot el ar fi cîștigat întrecerea, dacă - semn al justiției imanente - vîslașul său din mijloc n-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru tot aurul din lume. Alții însă sînt dispuși s-o facă, deși uleiul obținut dintr-un asemenea hoit este de calitate foarte proastă și nu miroase cîtuși de puțin a esență de trandafiri. Apropiindu-ne și mai mult, odată cu briza ce se stingea - am văzut că baleniera franceză tîra după ea și un al doilea monstru, care părea să fie și mai puturos decît cel dintîi. într-adevăr se dovedi a fi unul dintre acei cașaloți îndoielnici care par să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o parîmă de remorcare, îl va ajuta să îndepărteze de vas balena mai ușoară. Și astfel, în timp ce ambarcațiunile franceze trăgeau dintr-o parte vasul, Stubb trăgea din cealaltă parte balena, cu ajutorul unei parîme neobișnuit de lungi. Deodată se stîrni o briză și Stubb se prefăcu că-și desprinde ambarcațiunea de balenă; ridicîndu-și la bord ambarcațiunile, corabia franceză începu să se depărteze, dîndu-i lui Pequod posibilitatea să se strecoare între ea și balena lui Stubb. Atunci Stubb se apropie repede cu ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corabia mea e goală și se îndreaptă spre larg. Vezi-ți de drumul dumitale, așadar, iar eu o să-mi văd de-al meu. Hai, băieți, toate pînzele sus, în bătaia vîntului! Și astfel, în timp ce o corabie luneca vesel, mînată de briză, cealaltă lua îndărătnic vîntul în piept; cele două corăbii se despărțiră; echipajul de pe Pequod se uita lung, cu jale, la Burlacul , dar oamenii acestuia erau prea ocupați cu petrecerea lor ca să mai arunce o privire în urmă. Aplecat peste balustrada
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
între ele, căci sticluța era umplută cu nisip din Nantucket. Capitolul CXV BALENA MURIBUNDĂ Nu arareori ni se întîmplă în această viață ca în clipa cînd cei blagosloviți de soartă trec pe lîngă noi, la dreapta noastră, să prindem puțină briză proaspătă și astfel, deși osteniți pînă atunci, să ne simțim, cu bucurie, pînzele umflîndu-se. Așa păru că se-ntîmplă și cu „Pecjuod“. A doua zi după întîlnirea noastră cu Burlacul cel vesel, am reperat un cîrd de balene șiam omorît patru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în frumoasa lumină a asfințitului Ăîn văzduhul trandafiriu începură să urce niște bocete atît de suave, niște rugi atît de învăluitoare, încît ai fi zis că, de departe, de pe insulele Manilei, din văile lor verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Da, da, începu Starbuck să monologheze, fără a lua în seamă întrebarea celuilalt - cel mai scurt drum spre Nantucket este în jurul Capului Bunei Speranțe. Furtuna care ne tot ciocăne corabia ca să ne-o sfărîme, s-ar putea preface într-o briză prielnică, numai bună să ne ducă spre casă. Acolo, în vînt, totu-i întunecat, ca bezna pierzaniei; pe cînd în partea de sub vînt, e drumul spre casă - acolo văd că se luminează și nu din pricina fulgerelor! în clipa aceea, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ține, pe cît posibil, direcția est-sud-est, căci pînă atunci cîrmise doar la voia întîmplării. în vreme ce se străduia să îndrepte vasul în direcția stabilită și urmărea acele compasului, iată că - semn bun! - vîntul începu să bată din pupa: vîntul furtunos devenise briză prielnică! Vergile fură numaidecît brațate, în ritmul veselului cîntec: Sus inima, băieți, căci vînturi bune - aveți! Marinarii cîntau de bucurie că o schimbare atît de promițătoare alungase atît de grabnic semnele rele de mai înainte. Executînd mașinal ordinul comandantului său
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mașinal ordinul comandantului său - de a raporta numaidecît, la orice oră din zi și din noapte, schimbările petrecute pe punte - Starbuck coborî, cam întunecat la față, în cabină, pentru a-i comunica lui Ahab situația, de îndată ce velele fură orientate spre briză. înainte de a bate la ușa cabinei, se opri o clipă, fără voia lui. Lampa se bălăbănea încoace și încolo, aruncînd umbre capricioase pe ușa zăvorîtă a cabinei - o ușă subțire, care avea, în partea de sus, obloane în loc de tăblii. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
e plină de pulbere! Asta nu-i bine... S-o golesc? Nu, mai aștept puțin. Vreau să mă dezbar de tremurul ăsta. O să țin cu curaj în mînă flinta, în vreme ce mă gîndesc... Așadar, am venit aici ca să-i raportez despre briză, o briză prielnică. Dar cît de prielnică? Și pentru ce anume? Pentru moarte și pentru pierzanie! prielnică pentru Moby Dick! Un vînt prielnic doar pentru peștele ăla blestemat! Țin în mînă chiar flinta pe care bătrînul a îndreptat-o spre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pulbere! Asta nu-i bine... S-o golesc? Nu, mai aștept puțin. Vreau să mă dezbar de tremurul ăsta. O să țin cu curaj în mînă flinta, în vreme ce mă gîndesc... Așadar, am venit aici ca să-i raportez despre briză, o briză prielnică. Dar cît de prielnică? Și pentru ce anume? Pentru moarte și pentru pierzanie! prielnică pentru Moby Dick! Un vînt prielnic doar pentru peștele ăla blestemat! Țin în mînă chiar flinta pe care bătrînul a îndreptat-o spre mine - da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de spus. Capitolul CXXIII ACUL A doua zi de dimineață, marea, încă nedomolită, împingea vasul cu valurile-i lungi și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice. întreaga lume gonea, mînată de vînt. Soarele nevăzut, ascuns de însăși lumina puternică a dimineții, se ghicea doar după intensitatea razelor lui, strînse ca niște baionete într-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exactă a soarelui; după ce se încredință că acele busolei indicau direcția inversă, dădu ordin ca direcția vasului să fie schimbată în consecință. Vergile fură din nou brațate și astfel Pequod se întoarse iarăși cu prova în vînt, înfruntîndu-l vitejește, căci briza prielnică nu fusese decît o amăgire. între timp, Starbuck - oricare ar fi fost gîndurile sale tainice - nu scosese nici un cuvînt, decît pentru a împărți ordinele cerute; iar, Stubb și Flask, care păreau să-i împărtășească într-o oarecare măsură simțămintele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stînd în picioare la pupa ambarcațiunii sale și privind dincolo de locul unde se scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii și ademenitoare, de sub vînt. Dar peste o clipă, ochii părură să i se rostogolească în cap, cercetînd de jur-împrejur orizontul acvatic. Briza începuse să se întețească, iar marea să se umfle. Ă Păsările, păsările! exclamă Tashtego. Păsările albe, aliniate în șir indian, aidoma bîtlanilor cînd își iau zborul, veneau acum spre ambarcațiunea lui Ahab; cînd ajunseră la cîțiva pași de ea, începură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i-am luat-o înainte, noaptea trecută. înapoi, înapoi! Toată lumea jos din arboradă, să rămînă doar oamenii obișnuiți! Brațați! Pequod, care pînă atunci navigase cu vîntul în travers, se întoarse în direcția contrară, astfel încît acum înainta cu greu, înfruntînd briza și răscolind spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Barbu Delavrancea (în nr.45 (149), 15 nov.), Trei ani de la constituirea Biroului informativ al partidelor comuniste și muncitorești (în nr.40 (144), 7 oct). Cald (în nr.28 (132), 15 iul.): „Era o zi înăbușitoare, dar din goana mașinii briza de aer ne mai răcorea puțin frunțile. Tovarășul scriitor își făcea vânt cu batista sa cea mare. - Totuși - insistai, în continuarea discuției - trebuie să ne scrii acest articol... cititorii noștri vor pune mult preț pe părerea dumitale. - Stărui degeaba, prietene
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu mine am avea nevoie pentru a părăsi orașul pe mare. Auzind acest cuvânt, am încercat o comică mândrie de copil, căci termenul îmi era cunoscut datorită lui Loti, iar tonalitatea sunetelor a adus în atmosfera sufocantă a încăperii atât briza oceanică a romanelor sale, cât și răcoarea unei seri lungi, cu ninsoare, ritmată de foșnetul paginilor. Din când în când, discuția se întrerupea din cauza francezului, închidea ochii câteva secunde, apoi îi redeschidea larg, în fundul unor orbite tot mai scobite, care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]