1,882 matches
-
deosebit, fusese mult mai bino. Era convinsă că totul mersese de minune. Nunta, la care cu regret nu asistase, sechestrată de verișoara, decursese într-o ordine perfectă. Casa era orânduită ca un galantar; slujise episcopul cel frumos, cu barbă neagră; bufetul fusese o adevărată expoziție de artă. Era opinia suverană a lui Rim. Asistența redusă era compusă din familie și din câteva persoane politice și sportive, cunoscute mai de aproape. Cununase președintele Consiliului general agricol cu nevasta. Ceremonia fusese la 4
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
râului. În timpul după-amiezii, Pran observă că există două grupuri distincte. Unul alcătuit din jucătoarele de badminton, femei mai tinere, adunate în jurul uneia din concubinele foarte tinere ale nababului. Și un alt grup cu o medie de vârstă mai ridicată, lângă bufet, ducând la gură neîncetat bucățele de mâncare și bârfind cu voce joasă. Între cele două grupuri pare să existe o atmosferă de ostilitate declarată. Una din tinere, se întoarce cu o ceașcă de ceai aburindă și se întinde pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
inteligent plasat, de paravane. Din afară, se vede ca o încurcătură de trestii înalte care punctează mlaștina, la interior însă este la fel de bine înzestrat ca orice alt poligon regal de vânătoare. Scaune de canava, cuiere pentru haine și pălării, un bufet cu băuturi reci și o masă ale cărei compartimente sunt pline cu arme și cartușe, toate destinate să facă plăcută și confortabilă partida de vânătoare a dimineții. Mai apar uneori niște probleme de ordin religios cu încărcătorii și cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
are de ales. Intră și nu-l întreabă nimeni nimic. Locul este plin de lume care așteaptă să fie evacuată. Mirosul de sudoare stătută îl lovește ca un pumn. Oamenii speriați sunt înghesuiți pe peron, în sălile de așteptare, la bufet, la ghișeul de bilete. De parcă ar fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei, este șocantă. O notă distinctă de ulei de trandafir din sticluțele vreunui vânzător de parfumuri, un miros pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi își ia rămas-bun prelungit de la fiica lui, care-l sărută pe obraz și-i promite să-l vadă peste o zi sau două. Se întoarce la Barabbas ca un prinț cuceritor și sărbătorește evenimentul îmbătându-l pe Levine la bufetul facultății. Spre seară, li se cere să părăsească locul, dacă nu vor să fie amendați. Dimineața, trecând peste mahmureală, așteaptă următorul pas din viața sa. Dar Star nu-l sună a doua zi. Nu-l sună toată săptămâna. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cvartet de coarde cântă Haydn. Jonathan zâmbește, iar Star bate ritmul cu piciorul, muzica inducându-le amândurora aceeași încredere de sine, același aplomb. În jurul lor, invitații beau șampanie și poartă discuții optimiste. Profesorul este undeva în interior, la masa de la bufet. Toți așteaptă impacientați ca gongul să bată miezul nopții, când servanții colegiului vor trage primele artificii. O mie nouăsute douăzeci și cinci este doar la un minut distanță. — Oh, Star, zice Jonathan. — Oh, Johnny, zice Star. — Sunt atât de fericit! — Adevărat? — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală era și Regele Mihai. După spectacol a urmat o tratație. Am coborât cu Menuhin și l-am văzut pe Rege, care se plimba singur în jurul bufetului. Mama m-a învățat că, atunci când poți să ajuți pe cineva, trebuie s-o faci imediat. Cum îl cunosc pe Rege, m-am dus și l-am întrebat: „Majestate, pot să vă dau o mână de ajutor?“ El zice: „N-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Franz Hals; înfățișarea bărbaților săi arată evenimente, în timp ce pe fața femeilor el n-a surprins decît instincte. În plăcuta intimitate pe care o lăsase în urmă stăpîna locului, am început să abordăm subiecte din cele mai amabile. Pictorul extrase din bufet o sticlă înfundată, împreună cu două căni de lut. În timp ce țineam cățuile sub nas, buchetul băuturii se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare. Trebuie săl deguști picătură cu picătură; o strecori sub limbă și pe urmă o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Urecheru, am înșfăcat un panou, să-i îngropăm picioarele în fața școlii. Dezorientate, dăscălițele se întrebau: - Și noi ce facem? - Ne așteptați pe noi, le sugeră idilic Urecheru. Horticultoarea găsi prilej să-nfigă o țeapă: - Vă facem mîncare? Ca întotdeauna, la bufet se găseau cîteva notabilități. Văzîndu-l pe Fărocoastă, preotul se arătă grăbit să plece. Pe loc rămaseră doar instructorul utece, Tomulescu junior și nelipsitul Grigore Costan, edec politic de pe vremuri. După numai două păhărele, Grigore începea să răcnească: „A timpuri a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Grigore începea să răcnească: „A timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o mutră de ciclop, Mitică umplea păhăruțele ce i se pierdeau printre
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dobrina aveau loc astfel de întîmplări. Toți salariații, studenții, elevii și ostașii în termen sosiseră acasă, cu instrucțiuni severe. Fără adeverință de la primărie precum că părinții lor au făcut cerere, nimeni nu avea ce căuta înapoi. Întărită cu Mitică de la bufet și cu suplinitorii de la școală, echipa de lămurire inaugură un fel de tactică a buimăcelii. Nu conta că argumentele nu erau consistente. Metoda se baza pe uzură. Luat în primire de fiecare dintre componenți, țăranul uneori mai ceda. De fapt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
interne și internaționale, darea de seamă prelucra directivele de la centru. După îndoctrinare, participanții reveneau la locurile de muncă, nu înainte de a raporta fiecare propria activitate și a-și încasa porția de săpuneală. Ca să se sustragă sentimentului de teroare, aplicau soluția „bufet”, ceea ce le descrețea frunțile și le făcea viața suportabilă. Fiind mai izolați, pentru ședința de la centru, noi, cei din Dobrina, străbăteam șesul lat al Siretului, după ce treceam apa cu luntrea. Adesea rîul venea în vîrteje. Duhnind a băutură, barcagiul muta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vin. Și uite că mi s-a Întâmplat și gândul cel bun! Mi-am amintit cum, tot pe vremurile economiei socialiste, berea se arăta la noi În sat - ca peste tot, de altfel - neîndestulătoare pentru gâtlejurile Însetate ale bețivanilor. La Bufet era mereu Înghesuială când venea camionul cu butoaiele de bere. Vinul din pivnițe se termina pe la Paști, iar sfânta sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sete se cerea ostoită În vreun fel. Oamenii alergau ca bezmeticii, cu găleți goale În mâini, se prindeau de obloanele de lemn ale camionului și stăteau acolo atârnați, străbăteau satul de la un cap la altul și erau fericiți că responsabilul bufetului avea să-i pună să descarce butoaiele, ceea ce Însemna că erau Îndreptățiți să primească primii licoarea. Cei ce se așezau la coadă cu găleți În mâini așteptau cu orele căci, după cum s-a dovedit mai târziu la proces, cârciumarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căci voi nu le veți răsfoi niciodată. Atâta vă pot spune, ca să vă formați o imagine, cât de cât: numai cu jumătate dintre cărțile pe care le-am citit eu ați putea umple, din podele până În tavan, separeul din dosul Bufetului unde intrăm numai noi, lumea bună, și unde, pe caniculă, se țin chiar ședințele Consiliului Local. Cunoașteți cu toții că, Într-una dintre verile ploioase, nu mai țin bine minte anul, dar asta nu contează, a avut loc o alunecare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o săptămână pe seama acestor fapte. Jandarmii i-au cules pe cei câțiva morți și i-au trimis la morgă, au dus răniții sub escortă la spital și, Într-un bidon În care sfărâmaseră cu ciocanul un calup de gheață de la bufet, au adunat de prin țărână rămășițe: câteva degete, urechi, un vârf de nas, o bucată de piele cu păr de pe cap și chiar, tăvălit prin praf ca vai de lume, un ochi de care atârna ca o ață ceea ce ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dud, chiar dacă soarele aproape că asfințise și nu era În stare nicidecum să ardă.) „Eu de văzut nu am văzut nimic; numai am auzit câte ceva, iar restul pot să mi-l Închipui. Stam ieri, duminică după-amiază, la masa mea din fața Bufetului, sub umbreluță. Aveam o halbă În față și un teanc de ziare. Voi cunoașteți obiceiul meu...” „Știm, știm”, săriră câțiva, dar nu izbutiră să-l Întrerupă. „... toate ziarele pe care nu pot să le citesc În timpul săptămânii - de prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndemnat răscoala de dinăuntru. Se ridică Încet, cu grijă, Își vârî sufletul În sân și se Îndreptă către sat. După ceva timp se opri, Își Întoarse fața la pădure și răcni: ,,Ți-e frică, sau ce?!”. * * * Așadar, am pornit către Bufet, la ora aia ciudată, incertă și lâncedă de până În prânz. Aveam de gând să beau o grămadă de beri la sticlă, dar ce-mi doream cu adevărat era să Întâlnesc pe cineva acolo, să vorbim despre fotbal, politică și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trebuie să ținem lumina cărții aprinsă”. N-am luat niciodată cărți cu Împrumut de la biblioteca sătească. O singură dată am furat una, pe care am găsit-o În noroi, scăpată din buzunarele lui Foiște care se Îndrepta, gata beat, spre Bufet. Am ridicat cărticica, am șters coperțile cu o frunză de lipan și am vârât-o cu grijă În sân. Era o carte de poezie din care nu am Înțeles nimic. Mă speriau Înșiruirile de cuvinte care formau imagini absurde, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper ori ienibahar, după cum le rostuise Tușa atunci când le ținuse trupurile Între degetele bolnave, dar agere. * * * Fără să fiu beat, aseară m-am lăsat să zac În tristeți. Fusesem pe la Bufet, băusem fără chef câteva beri acre, nu se legase nici o vorbire cu nimeni. Nu cred că numai din pricina singurătății mi se Întâmplă lingoarea. Stătusem la cârciumă aproape nemișcat În scaunul meu de pe terasă. Îmi plimbam privirile și aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cârciumă aproape nemișcat În scaunul meu de pe terasă. Îmi plimbam privirile și aveam impresia că descopeream lucruri pe care nu le văzusem niciodată. Ele fuseseră, totuși, acolo de când mă știam. Acuma se zăreau mici, neînsemnate și prăfuite. Peste drum de Bufet, biserica nu părea deloc așa Înfricoșător de Înaltă cum era În urmă cu un deceniu și jumătate. Atunci turlele acoperite cu tablă mi se vădeau enorme, mă temeam chiar că, Într-o zi, piloții avionului care stropea culturile n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
promisese bătaie strașnică dacă mă prindea Înghițind ceva făcut de Tatapopii) și de care eram Îndrăgostit atunci s-a măritat cu Icu - omul cu suflet de zburător În ceruri și de meserie poștaș. Aseară cu Icu m-am Întâlnit la Bufet. N-am putut lega multe vorbe cu el. Deși stăteam cu fața spre biserică și spre clădirea dărăpănată a vechii grădinițe, el nu arăta tragere de inimă să depănăm amintiri. Își sprijinea coatele pe tolba așezată pe genunchi și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcuseră pe când erau mici. În acel dosar strecurase și o copie - pe care, am aflat de curând, o avea de la un cumătru al său, sanitar, care la rândul său o copiase pe un colț de masă În separeul din fundul Bufetului, tot după o copie de mână făcută de negustoreasa Olga, pe tejgheaua de la prăvălia fără firmă unde mirosea a gaz, untdelemn, zahăr, vanilie și detergent la saci. Eu nu am reușit să aflu de unde făcuse rost de copie, căci Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la deslușirea mesajelor artistice. În fine, acest Repetentu, un tânăr de o moralitate cel puțin dubioasă, nu a ținut câtuși de puțin cont de nădejdile obștei În confruntarea sportivă de a doua zi. L-a târât pe sărmanul Baronu la Bufet, unde au băut tărie contrafăcută, apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească așa cum cer legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stabiliment de lux ca ăla. Deși știam că restaurantele la modă serveau din nou cârnați, piure, sos de ceapă, budinci și alte chestii ca astea, mie tot nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era sucul proaspăt de fructe? Am împins farfuria către grăsanul care mi-o ceruse, dar asta a stârnit o mulțime de replici dezaprobatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]