934 matches
-
ți-o rod... Și apoi să dăm fuga pe mese și prin grinde, să facem mii de pozne... Dar stai, mă rog, nu-nchide, că trag și eu cu coada o bufniță flămândă. O bufniță? Mi-e frică! O, dar bufnița e blândă. Sunt bufnița, privește-n ochii mei rotunzi! De-acum să umbli noaptea, iar ziua să te ascunzi! Să te ferești de tata și de mama; și de acum nu-ți fie frică... Deschide bine ușa, că vine-o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
apoi să dăm fuga pe mese și prin grinde, să facem mii de pozne... Dar stai, mă rog, nu-nchide, că trag și eu cu coada o bufniță flămândă. O bufniță? Mi-e frică! O, dar bufnița e blândă. Sunt bufnița, privește-n ochii mei rotunzi! De-acum să umbli noaptea, iar ziua să te ascunzi! Să te ferești de tata și de mama; și de acum nu-ți fie frică... Deschide bine ușa, că vine-o vulpe mică... Eu... mă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
despre Enciclopedia Ortodoxiei Românești, coordonată de profesorul Mircea Pădurariu, și Biserica și elitele intelectuale interbelice, cartea lui Constantin Mihai. Mult mai generos în aprecieri (,,două volume esențiale în înțelegerea faptului religios contemporan") este Mirel Bănică cu cărțile lui Mihail Neamțu (Bufnița din dărâmături) și Marius Vasileanu ( În căutarea duminicii - sacru și profan în epoca foiletonistică). Bine primită și pe bună dreptate apreciată este și cartea România religioasă semnată de Mălina Voicu. Multe din aceste cărți de referință în domeniul lor trec
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
repede. După ce a cutreierat lumea, fiul cel mic ajunge la ținta sa. Tânărul ajuns în vârful copacului, își recuperează săgeata. Coboară, socotind că "este sec de noroc", întrucât "nu-și aflase acolo pe scrisa lui". Pornește la drum cu o bufniță agățată de spinarea lui, urmată de un alai. Flăcăul se trezește lângă o zână frumoasă, însoțită de șase roabe, alături de șapte piei de bufniță. Toți nuntașii sunt uimiți de frumusețea miresei fiului cel mic. După aruncarea în foc a pieilor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sec de noroc", întrucât "nu-și aflase acolo pe scrisa lui". Pornește la drum cu o bufniță agățată de spinarea lui, urmată de un alai. Flăcăul se trezește lângă o zână frumoasă, însoțită de șase roabe, alături de șapte piei de bufniță. Toți nuntașii sunt uimiți de frumusețea miresei fiului cel mic. După aruncarea în foc a pieilor de bufniță, mireasa pleacă, zicându-i: Până nu vei izbuti să faci ce n-a făcut om pe lume, să nu dai cu mâna
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de spinarea lui, urmată de un alai. Flăcăul se trezește lângă o zână frumoasă, însoțită de șase roabe, alături de șapte piei de bufniță. Toți nuntașii sunt uimiți de frumusețea miresei fiului cel mic. După aruncarea în foc a pieilor de bufniță, mireasa pleacă, zicându-i: Până nu vei izbuti să faci ce n-a făcut om pe lume, să nu dai cu mâna de mine." Plecând în căutarea zânei, se oprește într-o vâlcea și îl apucă somnul; aude trei draci
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
unei vrăjitoare, al cărei fecior a vrut să se-nsoare cu ea. Zâna n-a acceptat "pentru că tu ești ursitul meu și vei fi pentru totdeauna". În basmul Zâna Zânelor [Ispirescu], cea sortită i se înfățișează eroului sub forma unei bufnițe . În basmul Cele trei pene [Basme și povestiri englezești], o fată se mărită cu un bărbat al cărui chip nu-l mai văzuse niciodată. Omul acesta ciudat venise în pețit la căderea nopții. El nu se întorcea niciodată acasă mai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ale unei stagnări care fentează timpul activ dau start-ul spectacolului lui Nadj. Urmează un filmuleț - prea lung - gândit ca o continuă descoperire a naturii și semnelor sale faunistice, prezente și în Asobu. Cei patru filosofi întâlnesc un măgar, o bufniță, melci într-un spațiu pe care trebuie să-l parcurgă ca și cum ar dezvirgina un teren de întâmplări inedite. Călătoria e stimulată auditiv de sunete sacadate, sparte, cu care muzicienii sonorizează corpurile în cea de-a treia parte a spectacolului, cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
convinge soția ca e un poet la fel de bun ca unii dintre contemporanii săi mai celebri ("Ai scris tu în viața ta o poezie, măcar una, la fel de bună ca oricare poezie de Sorescu?"), un "nimeni" pe care chelnerul de la bufetul sibian "Bufnița" îl confunda cu Noica ("Ce să-i spun? "Stai, domnule, să vezi, că eu sunt M. Ivănescu, cel mai mare poet român în viață, dar mai mult mort decât viu".), iar campionul absolut al maratonului bahic, Pâcă, de la bufetul "Singapore
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
românilor, avertizat asupra faptului că "Istoria românilor este o istorie de contradicții nerezolvate" (Dumitrescu et al., 1999, p. 3), pe care autorii manualului nici măcar nu își propun să o dezlege. Caracterul oracular este înlocuit astfel de natura aporetică a istoriei. "Bufnița Minervei nu-și începe zborul decât în căderea serii"! Această sentință hegeliană, care arată prin mijloacele argumentării metaforice că filosofia istoriei nu poate profesa decât o înțelegere retrospectivă și nu proiectivă, a fost asumată ca precept epistemic al noii paradigme
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ed. cit. Vlăduțescu, Gheorghe, Modernitatea ontologiei aristotelice: aristotelismul ca filosofie a individualului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983. Vlăduțescu, Gheorghe, Filosofia în Grecia veche, Albatros, București, 1984. Vlăduțescu, Gheorghe, Deschideri către o posibilă ontologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. Vlăduțescu, Gheorghe, Bufnița Minervei, Editura Științifică, București, 2001. Vlăduțescu, Gheorghe, O enciclopedie a filosofiei grecești, Editura Paideia, București, 2001. Vuillemin, Julles De la logique à la théologie. Cinq études sur Aristote, Flammarion, Paris, 1967. Welton, Donn, "World as Horizon", în Donn Welton (Ed.), The
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
factor declanșator al acelui proces la timpul potrivit, cel ales de specie Întru clocire: fie după depunerea Întregii ponte, precum găina și suratele ei, fie chiar după depunerea primului ou, dar cu certitudinea unui al doilea ș.a.m.d., precum bufnița și suratele ei. Spuneam prin alte părți că, proverbial de fragil, oul este o „construcție“ extrem de solidă În lungul axei sale longitudinale. Paradoxul rezidă În forma de ovoid. O formă perfectă, totodată complexă, În care un paraboloid care se deschide
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar dacă vrem, prima condiție fiind viața. Dar a aflat de zisa proiecție anteoculară, aceea care Între voi deoache. Și eu pot, dar nu vreau. Dar chestia cu „oglinda“ Îmi folosește, și iată cum: cu puține excepții - cele nocturne, precum bufnița - păsările suferă de „orbul găinilor“. Ele văd În culori - o chestie cam risipitoare de energie -, nu și În alb-negru, un văz economic, adăugat de mamifere. „Noaptea toate pisicile sunt negre“, adică și voi vedeți, la lumină slabă, economic, adică alb
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o face, ca o expresie a egoismului genomului, Întru siguranța reproducerii, Înlocuirii vechii generații. Doar că Natura, căreia suprapopularea, chiar aceea umană, nu Îi e pe plac, limitează acestă tendință. O dată prin insuficiența hranei. À propos: de asta, cuibul unei bufnițe, acela care găzduiește pui ieșiți din ouă depuse la mari intervale, deci de vârste diferite, e cel mai bun indiciu asupra viitoarei recolte: bufnița hrănește puii mari, aceia care-și clamează mai vehement drepturile, astfel Încât cu cât anul e mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e pe plac, limitează acestă tendință. O dată prin insuficiența hranei. À propos: de asta, cuibul unei bufnițe, acela care găzduiește pui ieșiți din ouă depuse la mari intervale, deci de vârste diferite, e cel mai bun indiciu asupra viitoarei recolte: bufnița hrănește puii mari, aceia care-și clamează mai vehement drepturile, astfel Încât cu cât anul e mai bogat, cu atât mai mulți pui sunt. Dar Natura mai acționează o dată: prin huliții prădători, care decimează și puii rămași, chiar și când au
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar o familie anume mi-o poate acorda. Și prefer să rămân pe gard, departe de voi. Sunteți buni, zic eu privind globalitatea, dar uniformi. Iar eu nu mă pot Împărți la toți. „Meridian“, 11 octombrie 2002, ora 11 62. Bufnița Cât pe ce să nu mă auziți astăzi: sunt peste măsură de mâhnit, căci am pierdut un prieten. În miez de noapte i-am auzit mieunatul deznădăjduit urcând nu spre cer, dar, la propriu, spre vârful unui copac; a doua
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am pierdut un prieten. În miez de noapte i-am auzit mieunatul deznădăjduit urcând nu spre cer, dar, la propriu, spre vârful unui copac; a doua zi, sub copac, am aflat câteva picături de sânge, semn că pasărea, căci o bufniță Îl Înhățase, inferioară evolutiv cum e, nu știe să se joace ca mine cu șoarecele În așteptarea unei morți nebăgate În seamă, ci-și devorează prada de vie. Brrr... Sânge nu curge din trupul mort, decât dacă e vorba de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rânduri de pietre, rânduri tot mai scurte, dar Încununate de o singură piatră, nu ca piramida lui Keops, aceea cu vârful retezat. Acolo, În vârf, se află prădătorul suprem, precum - zice Cristi - eu, cel care prind acele păsărele, ori vreo bufniță. Care prădător suprem, neavând cine-l vâna, ar muri de moarte bună. Dar mi-aduc aminte de vorba voastră, aia cu lupii - alt prădător suprem - care se mănâncă Între ei. Aha! Acolo, În vârf, nu se află doar o piatră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sânge, Îi va Întoarce din stradă Înapoi acasă, În familia - căci asta e orice cuplu câtă vreme procrează - obligată astfel să-și limiteze avântul erotic pe măsura Înmulțirii gurilor... À propos: Natura limitează altfel și dur consecințele acestui avânt, precum bufnița care-și hrănește puii Într’o ordine strictă, Încât după câți rămân din cei 4-5, 1-2 adică, dar zdraveni nu tot 4-5 stârpituri, putem ghici un an bun Înainte de a strânge recolta. Și cam tot așa procedează eschimosul, În mediul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scăpați. Între timp se ocupaseră și celelalte trei mese din localul ăla nu cu mult mai spațios decât demisolul meu din Bariera Vergului, și apăru o băbătie de chelneriță-bucătăreasă cu o coamă Învâlvorată de păr vopsit negru și ochi de bufniță galbeni și imobili. Aveau ciorbiță de fasole și varză cu ciolan, mâncare de cartofi și sote de porc și pui cu pilaf și ciorbiță de perișoare, câte dracu’ n-aveau? Bere aveau și aici și afară, dar cârnații ăia de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-se cu jind la noi, așteptând să ne Încingem până am fi făcut zob tot de pe-acolo, și până să apuce Laur să se așeze la loc pe scaun, apăru și chelnerița. Ne fixa acuzator cu ochii ei de bufniță de la oarecare depărtare, pe jumătate Întoarsă spre ușă, gata să iasă și să cheme numaidecât pe cine i-o face ordine aici. Dintr-un pas Andrei a fost lângă ea și o cuprinse protector cu mâna pe după umeri și vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iar Laur țopăia din nou În fața noastră cu geanta, sătul de-acum și voios ca un fluture și din cale-afară de gureș. Nu-i mai stătea gurița aia a lui deloc, deloc... — Ce impresie-ți faci, vere, că dacă chema bufnița aia miliția nu eram În regulă? Io unu’ niciodată nu m-am Încurcat cu ei și nici ei cu mine. Oriunde mă duc ne se leagă nimeni de mine și am liberă trecere peste tot. Îmi Întinse un buletin hărtănit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se-atingă de mine. Fiincă sufăr cu capu’. Le spuneam că mi-a venit criza și-am căzut de pe scaun cu farfuria și cu berile-n brațe și verii mei au sărit amândoi să m-aducă În simțiri, la care bufnița aia din local a sărit una-două la noi să ne bată, hihihihi... Râdem și noi, ne-alăturăm râsului de greieraș al lui Laur, da’ vă-nverziserăți, vere, și tu și părințelu’, când ați auzit-o p-aia de miliție. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gropii, se închinau ca în biserică,.. înspăimântați în fața morții. Brazii înalți și drepți până la cer, se aplecau în adierea ușoară a vântului, clătinând-și încet ramurile. O pasăre de noapte străbătu pe deasupra fâlfâind cu bătăi grele de aripi; speriată, o bufniță zbura orbește și se prăbuși printre crengi huruind. „ .. Doamne Dumnezeul nostru, cela ce cu înțelepciunea Ta cea negrăită, ai făcut pe om din țărână..!”, Tudosă rostea, rar, molcom rugăciunea pentru morți.. „ - Oare, mai este pe lume ceva vrednic de prețuit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
varietate de specii (circa 50), cu penajele viu colorate și foarte zgomotoși (papagalii cu coadă roșie de la câmpie, papagalii rosella din munți și de pe țărm, Însoțiți de galahi roz și cenușii, papagali Ara, papagali cu corn albastru, papagalii aurii, papagal bufniță), alcătuiesc un caleidoscop policrom, demn de invidiat 63. Papagalul kakadu (Australia, Tasmania și Noua Guinee), alb cu moț galben, 50 cm lungime, se hrănește cu semințe sau fructe sălbatice, depune ouă În scorburile copacilor Înalți, ziua fiind clocite de mascul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]