827 matches
-
monotonie expresivă amintește de masca de fier a lui Harrison Ford actor nul dar fost tîmplar de excepție, se spune că Într-o zi, În tinerețe, i-a meșterit Întîmplător o ușă lui Coppola și pe ea a intrat muncitorul buimac pînă-n ziua de azi În lumea magică a filmului , cît și de aceea a lui Johnny Depp. Cu care e Însă altă poveste. În pofida chipului ce nu spune nimic și a jocului minimal, Depp a ajuns să reprezinte În ’90
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din adâncul fotoliului unde se înghesuise sub pled, tremurând, glasul Ilenei Roman: „Iar te-ai așezat acolo. Ți-am mai spus o dată: întinde mâna și dă naibii hârtiile alea la o parte, nu te văd din cauza lor“. Al treilea brâu Buimac de somn și de coșmar, s-a dat jos din pat, împleticindu-se, și-a șters cu dosul palmei transpirația de pe frunte, a intrat pe întuneric în bucătărie, a băut o cană de apă, pe nerăsuflate, și încă una. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mișca în voie. Da, zicându-și cu voce tare. Da, am să mă duc să-ți fac ceaiul. „Ți s-o fi făcut iarăși sete?“, întrebându-l. Dar el era deja pe drumul spre bucătărie și n-o auzea, încât, buimac de somn și de coșmar, s-a dat jos din pat, împleticindu-se, și-a șters cu dosul palmei transpirația de pe frunte, a intrat pe întuneric în bucătărie, a băut o cană de apă, pe nerăsuflate, și încă una. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altă voce n-a mai lăsat-o să continue. „Trezește-te! N-auzi?“ Andrei Vlădescu deschide ochii asupra chipului Ioanei Sandi, aplecat peste el. „Trezește-te. Ai coșmaruri. Întoarce-te pe partea cealaltă“, continuând să-l zgâlțăie. Rămânând o clipă buimac. Privind-o, pe jumătate acoperind lumina veiozei. Urmărind-o cum își așază capul iarăși pe pernă, ghemuindu-se cu pumnii la gură. Buimăcit nu de somn, ci de neștiința de a-i spune. Ce-ar trebui să facă un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pus în brațe toate acele pagini și am înțeles că nu se gândise decât la un singur lucru în toate acele ore. „Nu-i nimic adevărat“, mi-a spus. „Și totuși, e ca și cum ar fi. Deci este.“ Am plecat aproape buimac și pe drum am înțeles că nu el, ci eu eram liber. El n-avea să fie decât scriindu-și cartea lui. Dar eu eram liber să gândesc totul despre el și despre lumea lui, liber să scriu despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
această ofertă. Se pare că în izolarea în care trăia de mult timp în ospiciul Hatchjaw-Bassett pentru nebuni activi, domnișoarei Winshaw, pe atunci în vârstă de șaptezeci și șase de ani și mai țăcănită ca oricând, îi intrase în capul buimac ideea că era momentul să fie înfățișată lumii istoria glorioasei ei familii. Confruntată cu opoziția implacabilă a rudelor ei și bazându-se doar pe propriile resurse financiare nicidecum neglijabile, înființase în acest scop o fundație și își asigurase serviciile editurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
somnul. Ultimele ore dinaintea zorilor mă găseau treaz, ascultând istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe jumătate uitate, amintiri neplăcute și angoase exagerate. Când vă încremenesc gândurile într-un asemenea tipar, devine în curând evident că pentru a scăpa de ele, singura soluție este să te dai jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot timpul la o persoană pe care o cheamă Kenneth. Deși asta ar explica măcar de ce tu și Joan n-ați fost niciodată împreună. Se dădu jos din pat și porni spre ușă. Michael se ridică în capul oaselor, încă buimac de somn și spuse pierdut în gânduri: — Unde te duci acum? La toaletă, dacă îmi permiți. — Nu, în general... După ce se termină toate astea. Phoebe ridică din umeri. — Nu știu: înapoi, la Leeds, poate. În orice caz, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atrăsese atenția telefonic asupra acestei situații neplăcute cu câteva zile În urmăă, iar acum Lily - care observaseră amândouă că În ultima vreme Alex și cu mine arătam nu tocmai adorabil Împreună și trebuia să recunosc că Lily, În felul ei buimac, dar dotată cu simț de observație, văzuse că nu eram prea fericită de venirea lui Alex. Mă oripila gândul că trebuie să‑i spun că plec În Europa, nu mă Încânta ideea certei care va urma, ceartă pe care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
niște bătăi regulate de inimă, vedeam sclipirea de-o clipă a spumei albe, care mă chema înspre larg și am vrut să mă îndrept spre țărm, dar tălpile îmi încremeniseră în aer, la câțiva centimetri deasupra plajei. M-am trezit buimacă. Era înspre prânz, după câte mi-am dat seama, privind pe geam. Eram încă buimacă și confuză, dar apoi mi-am amintit de tine, Edo, și bucuria că exiști și că te-am întâlnit mi-a explodat în creier ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chema înspre larg și am vrut să mă îndrept spre țărm, dar tălpile îmi încremeniseră în aer, la câțiva centimetri deasupra plajei. M-am trezit buimacă. Era înspre prânz, după câte mi-am dat seama, privind pe geam. Eram încă buimacă și confuză, dar apoi mi-am amintit de tine, Edo, și bucuria că exiști și că te-am întâlnit mi-a explodat în creier ca niște artificii purpurii înalte. M-am gândit atât de intens la tine, chemându-te din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru acea femeie. Mă iubise năvalnic o jumătate de an, ca să mă părăsească, vezi Doamne: ființă pasională!, Într-o singură zi. Fusesem un amor dulceag, de consolare? Habar n-aveam ce se Întâmplase. De aceea am și rămas multă vreme buimac, incapabil să mi-o doresc Înapoi, incapabil de dorință În general. Nu Înțelesesem nimic. Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de suferind. Sufeream consecințele, cum ar veni. Nu mai puteam să fut, nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i era greu să-și audă vocea și să și Înțeleagă ceva, poate fiindcă spera că e doar o scenă mai aiurea, că până la urmă tot Între coapsele fetei primarului o să se ostenească el. Totuși, Încheindu-și lectura și privind buimac fețele roșii de hohot ale tovarășilor, a Înțeles. S-a rușinat, s-a necăjit și, peste câteva ceasuri, s-a Înfuriat de-a binelea. A adunat Încă doi gealați și l-a pândit pe Leac. Ăsta se Întorcea cu oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
băgat și l-a scos pe unde-a putut. Cătă a negat totul, bineînțeles. Cât despre anunțurile din mica publicitate, reacția la ele, chiar dacă de mai mică amploare, a fost Încă un motiv de amuzament. Nu ne sunau mulți, dar buimaci. Aveam deci cititori. Însă mai Întâi, până să ne sune cineva, emoția era legată de apariția publicațiilor. Spunea Cătă că parcă nici după ce-i apăruse cartea și trimisese exemplare pentru cronici nu aștepta cu atâta Înfrigurare să vadă revistele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Însă trebuia să urmărim cursa cu un aer nepăsător (superior, dacă ne ieșea), să stăm tolăniți pe banchetă și să vorbim la telefon, să mimăm de fapt, spunând toți același lucru, povestind același film, Taxi Driver. De Niro era foarte buimac la Început, din cauza Vietnamului, cam obosită chestia asta, În anii ăia Încă nu era. Suferea de insomnie, de aia s-a făcut taximetrist, ca să n-o ia razna și mai rău. Halal alegere, mai bine se făcea măcelar, da’ așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
știu dacă era cu putință să-l Înțeleagă lumea totdeauna. Acum, dacă intra cineva care-i confunda librăria cu o papetărie, avea răspunsuri pregătite. Cea mai amuzantă scenă pe care o producea era următoarea: când era Întrebat de câte un buimac dacă ține felicitări, se ridica de la birou, Îl lua pe client de mână, i-o strângea scuturând-o bărbătește a salut și-i zicea, cu fața toată zâmbet: Da! Felicitări! Felicitări! Vă felicit, stimate domn! Cristina participa mai puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
PLANULUI Fusese Încă o lovitură pentru mine Întâlnirea asta, nu că nu mi-aș fi putut-o imagina, eram expert În asemenea fantazări dramatice, dar n-aș fi crezut c-am să fac chiar atât de greu față. Eram terminat, buimac și fără chef, la vilă nu-mi mai găseam locul, la plajă mi-era teamă să mă mai duc. Mă cam scoteau toți din sărite, Sorin, cu fericirea lui casnică, bucolică, Cristina, cu menajul ei obscen, Florin, fiindcă devenise atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rolurile din fantezia cu masajul, Încercată mai Întâi cu Laura. Andreea s-a supus, poate ca să-i mai treacă vremea până venim noi, poate ca să-i câștige Încrederea. Fac presupunerile astea până apuc să-i văd și fața. E răvășită, buimacă, ochii ei mijiți nu mă deslușesc Încă din penumbră, părul Îi cade pe obraji. Zâmbește duios, cu buze roșii, probabil fierbinți, ar fi o icoană frumoasă a dimineții de după, cu obrazul văpaie, aproape portocaliu. - Ei, ați venit? Bine-ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
dea ajutor unei bătrâne întinsă pe ceea ce fusese odată trotuarul. Apare un alt vehicul militar. Din toate direcțiile încep să mișune grupuri de soldați, cu toții foarte tineri și care nu cunoscuseră din experiențe directe chipul hâd al războiului. Speriați și buimaci, sunt organizați repede sub comanda unui veteran sau ofițer cu nervii mai tari. Sapă, sparg, încearcă asemeni multora să salveze ce se mai poate salva. Duhoarea de carne arsă plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fum gros începe să iasă de sub capota deformată. Pentru câteva secunde, șocul loviturii face pe Marius să privească amețit prin parbrizul crăpat cum totul joacă în fața ochilor lui. Cu mare greutate, se degajează din mașină, prăbușindu-se pe caldarâm. Scutură buimac de câteva ori din cap și de undeva, înfundat, în urechile lui își face loc zgomotul unui motor turat la maximum care se apropie cu repeziciune. Brusc, realizează ce se întâmplă. Sforțându-se la maximum, îl trage de haină afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sale odată cu omul pe care-l reprezenta. ― Dar le-am spus să se replieze, îngăimă, depășit de evenimente. N-au auzit ordinele mele. Ripley se proțăpi în fața lui. Fața ei aproape că o atingea pe a lui, când observă expresia buimacă a acestuia. ― Nu pot să bată în retragere acolo înăuntru! Trebuie să intervenim! (El își ridică încet ochii la ea, dând abia perceptibil din cap. Buzele i se mișcau, dar bolborosea fără noimă.) Pe dracu'! Nu mai avea ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu-se la baza stației de epurare a atmosferei. O sferă de foc nemăsurată și efemeră aprinse văzduhul amurgit al lui Acheron. Buimaci, cei rămași întregi, increduli, ieșiră din ascunzători și priviră resturile; nu le venea să creadă că puterea lor de foc superioară și speranțele de a părăsi această lume se preschimbă deodată în scrum. ― Asta ne mai lipsea! exclamă Hudson, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de mult urmărea expresiile de pe chipurile celor doi interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala asta? Prințul vorbește excelent, doar puțin cam trist. De ce îl descurajezi? Când a început, râdea, iar acum e buimac de tot. Nu-i nimic, maman. Păcat, prințe, că n-ați văzut nici o execuție, căci v-aș fi întrebat ceva. — Am văzut o execuție, spuse prințul. — Ați văzut? strigă Aglaia. Trebuia să-mi fi dat seama! Asta le pune capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl știți. Generalul a decis că e nevinovat. Pentru ca să ne informăm complet, l-am trezit, l-am înghiontit din greu până a deschis ochii; de-abia a fost în stare să priceapă despre ce-i vorba; a căscat gura, era buimac de pe urma beției, expresia feței îi era neghioabă și inocentă, chiar idioată; nu-i el! — Ah, cât mă bucur! oftă bucuros prințul. Totuși, mi-era frică pentru el. — Vă era frică? Deci aveați deja motive pentru asta? întrebă Lebedev, mijindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se termine „toată reconstituirea asta” cât mai repede, plutonierul e un imbecil agitat, alternează momentele în care face pe durul cu cele „de suflet”, „cine matografistul” e o lichea tânără care așteaptă să-și ia chenzina, trupetele- șofer, un bou buimac... Nu vedem activiști cinici și cruzi, securiști torționari, judecători cu sentința la plic. Ce se conturează însă sumbru în spatele personajelor grotescomic agresive rezultă din insistența cu care ele cer un singur lucru celor doi tinei : Jucați jocul ! Prefaceți-vă ! Intrați
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]