2,232 matches
-
prin față, căci era mai puțin aglomerat, așa că de multe ori nimeream chiar în spatele vatmanului, care în acele tramvaie n-avea cutiuța lui de tablă și geam ca acum, ci stătea pur și simplu pe un scaun din care ieșea buretele, în partea din față a tramvaiului, la grămadă cu călătorii; îmi plăcea să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un damf de cauciuc încins sau de mușama fierbinte. Marcel se așeza la volan, iar eu lângă el. Când închideam ușa, lumea devenea mică, intimă, ai fi vrut să rămâi acolo pentru totdeauna. Bancheta cu pielea tăiată din care ieșea buretele, geamurile murdare pe care înțepeniseră ștergătoarele cu cauciucul fărâmițat, volanul de care trăgea Marcel și care, dacă-i dădeai drumul, revenea la loc, rotindu-se-n sens invers, dar mai ales mirosul acela, pe care-l simt și-acum, ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din nou clanța ca de ușă obișnuită a camionului. În cabină persista același miros intim, plin de voluptate, dar volanul era spart, lipsea din el o bucată de vreo zece centimetri, iar de sub pielea banchetei, sfâșiată în mai multe locuri, buretele fusese smuls. Un gemuleț lateral se spărsese și lumea aceea minusculă nu se mai închidea cum trebuie asupra ei. Am intrat din nou în casă și m-am afundat în coaserea unul de altul a unor petice de pânză colorată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din blana cu scaieți a lui Chombe, botul și nasul lui ca de cauciuc umed, fața Esterei, căreia încă nu-i vorbisem) mi se păreau superflue, îndepărtate, asemenea lumii coralilor de la tropice, din apele calde, cu pești-papagal, stele de mare, bureți și madrepori. Chiar înainte de REM deci, lumea îmi devenise oarecum străină. Sigur, mă încerca și ispita de-a afla ce mi se întîmplase în realitate, ce-au văzut fetele, cum am arătat la fiecare vârstă (între linia a treia și-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era destul de arătos ca să placă cehoaicelor și polonezelor pe litoral, și asta cam și fusese specialitatea lui pe vremea studenției. Ducea într-o mână găletușa de plastic albastru plină pe jumătate cu apă și Perlan, în care se bălăcea un burete portocaliu. Se învîrtea în jurul Daciei, ștergând și curățind, în aerul tonic al primăverii, care provoca desfacerea mugurilor întregului material lemnos din curtea blocului: salcâmi și gard viu. Acesta era arhitectul Emil Popescu. Tot ce s-ar mai putea spune despre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și fiecare răsărire de stele îi găsea pe cei doi în spatele parbrizului Daciei 1300, ajunsă murdară de praf în ultimul hal. Noroc că Profesorul se îngrijea să-i mai încarce acumulatorul din timp în timp și să mai treacă cu buretele peste tabla vopsită în crem, ca să nu ruginească de tot. Copiii care se jucau în spatele blocului avuseseră de mult grijă să spargă toate cele patru cauciucuri ale mașinii. Elena mai venea și ea uneori, suind în mașină pe bancheta din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
povesti) mi-a probat grija ei. Nu-i prima oară când observ că oamenii care îți păstrează cu ranchiună în suflet mii de reproșuri și ajung chiar la neplăcute manifestări față de tine sunt capabili să șteargă a doua zi cu buretele, privindu-și cu lejeritate faptele proprii grave, iar a treia zi să ia da capo totul, negăsindu-și în această comportare haotică nicio vină. Nu doar la femei (la care n-ai a aștepta nici logică, nici consecvență), ci și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce o face să-i arunce o privire care spune că poveștile lui de dragoste se termină Înainte să Înceapă. Propune să dați lovitura la cabina telefonică. Are el un sistem, blochează fanta prin care cad monedele nefolosite, cu un burete special tăiat... Într-o oră, la halul de aglomerație din stațiune, te Întorci și scoți buretele și-ți cade o sutică de lei În monede. Uaaa, păi și ce mai așteptăm? Acum cîteva zile, era să-i prindă miliția la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
termină Înainte să Înceapă. Propune să dați lovitura la cabina telefonică. Are el un sistem, blochează fanta prin care cad monedele nefolosite, cu un burete special tăiat... Într-o oră, la halul de aglomerație din stațiune, te Întorci și scoți buretele și-ți cade o sutică de lei În monede. Uaaa, păi și ce mai așteptăm? Acum cîteva zile, era să-i prindă miliția la cabinele din gară. Dar mai sînt cabine și lîngă poștă. Operațiunea Las Vegas e un succes
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înghețate. Stelele zvîcnesc deasupra prin spărturi de nori, ca Într-o halucinație. Măcar de-ar ninge! Deveselu ograda oltenească Locotenent-colonelul ăsta arată ca o mătură: e slab și la capătul de sus părul roșcovan Îi face explozie, e ca un burete de sîrmă ținut cu greu În frîu de un chipiu care mi se pare ridicol de mic; are o mustață țepoasă unică În lume. Se așază la birou și Își mai aprinde un Kent, apoi se ridică brusc, Împins de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pe la parter, unde, găsind telefonul public, mi-am amintit de metoda lui Coaje de a face bani cu un telefon public, pe care, pentru a-i lăsa cu gura căscată, le-am povestit-o. V-ați prins? Îndeși un burete prin fanta pe unde-ți cad fisele neconsumate cînd nu se face apelul sau cînd sună ocupat și fisele nu mai cad, rămîn pe-acolo pe undeva, și vii după o oră și tragi buretele afară cu o sîrmă și-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
V-ați prins? Îndeși un burete prin fanta pe unde-ți cad fisele neconsumate cînd nu se face apelul sau cînd sună ocupat și fisele nu mai cad, rămîn pe-acolo pe undeva, și vii după o oră și tragi buretele afară cu o sîrmă și-ți cade o grămadă de bani ca la cazinou. Așa că Într-o oră această mică escrocherie ne-a adus doi pumni de fise cu care am Început să sunăm la toate numerele de telefon pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de vot cîntînd Noi sîntem români). Ne-am făcut AMR-ul - două luni. Două luni? Așa că am parcurs cei cîțiva kilometri răcnind la pista de rulaj șarje de Înjurături, vocile noastre absorbindu-se În șesul beto nat, ca Într-un burete sonor - zero ecou, chestie care ne-a Îndîrjit. Băi băiatule, nu se poate, ne- au făcut nenorociții ăștia ca pe gușteri. Un pîlc de ciori care ciocăneau În cimentul pistei au aflat cu ocazia asta că Iliescu, pentru noi, este
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nesta îi spuse Dianei: Vino în seara asta la mine acasă. Doar ca să faci un început, doar ca să arăți că ești în stare. Așezat pe o bancă îngropată într-un tufiș, Bobbie Benning, care până atunci se îmbibase ca un burete, simți că i se face rău. Își repeta întruna: „Nu sunt bun de nimic, trebuie să renunț la slujbă. Și alta n-am să mai capăt în vecii vecilor, am să ajung șomer și asta o s-o dea gata pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afară. Domnul Ionescu o porni la rândul lui către ușă. Se opri după doi pași și se întoarse obosit către Doamna: Țineți-vă ora, doamnă Mateescu. În recreație am s-o trimit pe Niculina c-o scară și c-un burete. În rest, faceți abstracție... Nu numai că vremea mohorâtă stăruia, dar se pornea să și plouă. Ba chiar vreo două tunete de vară întârziată făceau să tremure geamurile. Pe hol, băieții aruncau săculețul cu nisip peste zece careuri numărate de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stilul lui, ce înseamnă punctul în matematică. Desenează mai întâi cu creta un cerc mare, cu diametrul de cel puțin treizeci de centimetri, pe care îl umple cu alb. Pentru asta a consumat o jumătate de cretă. După care ia buretele și începe să micșoreze discul de cretă ștergând cu o mișcare circulară, în spirală, dinspre margine către centru, până când din cerc nu mai rămâne decât un punct mic de tot. Sau poate chiar nimic. Cu asta a reușit să capteze
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doua zi și a treia zi, văzând că într-adevăr nu mai suna, mi-am zis că nu era exclus să aibă dreptate cei ce-mi trimiseseră rândurile acelea vulgare ca să mă avertizeze. În consecință, am încercat să șterg cu buretele toată povestea. Telefonul mă fascina însă. Mă învîrteam prin casă, aproape fără să-l pierd din ochi. Parcă aș fi vrut "să văd" dacă începe să sune. Era limpede, obișnuința devenise obsesie. Am început atunci să-mi caut fel de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Viena și Budapesta ce pulsează în textele semnate de Adriana Babeți și Livius Ciocârlie ori te lași cu drag amețit de „sacul bunicii“ Adrianei Bittel și de hâtrul bunic vâlcean al lui Marius Chivu, de cartofii făcuți roate pe plită, bureții, laștele, gulașul și sălvăița din copilăria Ioanei Nicolaie, de prăjiturimea aristocrată evocată de Ioana Pârvulescu, de provocatorul aliaj de alivenci și creveți etalat de Gabriel Liiceanu, ori te lași umilit de mărturisirea Gretei Tartler („eu, care nu mai mănânc carne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru multe, foarte multe săptămâni. Eram de-a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact noi eram undeva, la marginea depărtată a orașului, nu de puține ori copiii făceau expediții: vindeau flori de pădure sau bureți întorcându-se cu tot felul de drăcii pe care nemții (era o garnizoană de-a lor acolo) le aruncau. Oricum, între altele, acumulatoarele germane transformate în plumb își găseau sensul pașnic în războiul copiilor cu peștii. Veneau și nemții prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
acea convulsie. Credea că va curăța astfel locul unde stau zgârieturile și sputele, dar avea nădejdea că tușea va reîncepe pentru ca prin dovada ei să i se manifeste iarăși o viață, care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era nevoit să intervină cu severitate. Ada cu brus-cheță, pentru a-1 opri de a-și agrava și provoca cu încăpățînare tușea, pe care vrea să și-o tușească, cum zicea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
referit la început. Și toate-i mergeau bine, prin economia locurilor și a timpurilor, omul epocii devenind un tot mai pronunțat mic rege local. Toate ar fi mers și mai bine, toate ar fi sporit în volum și valoare, ca bureții după ploaie, dacă omul epocii ar fi avut, pe lângă darul furtișagurilor, și o cât de neânsemnată semincioară de minte. Dar - nu! Și, vorba românului din veac: unde nu-i cap - vai de căciulă! Ce-i mai trebuia, omului epocii? Ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cumpăra, câte cineva, decât, poate, pentru tocat și dat,în amestec cu altceva, curcilor. Da. Dar, n-aveau curci; nici ei, nici alții de pe acolo. Au venit ploi. Ploi salvatoare, pentru scurtă vreme: cât au ieșit și s-au dezvoltat bureții și ciupercile. Au mâncat și ei, pe săturate, și, au și mai vândut. Fierbințelile verii au topit și această sursă de existență a golilor. A bieților, obidiților șomeri, ce deveniseră, din specialiști de frunte, ai fostului combinat. Căutau, și tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din tot ce-i omenesc și neomenesc mai cu seamă. Trâmbițaș al veștilor proaste, de care țara nu duce lipsă, înălțări de panaghii și parastase la criză, în aparență cârcotaș (dar pe bune), Ion Mititelu, ostașul cel bun, șterge cu buretele cuvântului - detergent, păienjenișul întins peste credulitatea publică, de părțile administrative și politice interesate. Nu știu în ce măsură reușește dar esențiale sunt dârzenia și talentul său pus în slujba unei idei de dreptate, care-l domină zi și noapte. Unii îi spun
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
apă. Deodată, am observat că lăsau urme de sânge pe care valurile le combinau, făcând să apară pe suprafața mării un text din care nu înțelegeam nimic deoarece era într-o limbă necunoscută. Când spuma a șters totul, ca un burete alb, m-a acoperit un val puternic. Am simțit că devin ușor, că plutesc, că mă afund, că nu mai eram deloc speriat. Pe la patru noaptea, m-am trezit. Simțeam înțepături în inimă. N-am mai putut readormi. Mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
experiențe, poate chiar mai primitive, deoarece eu n-am văzut, ca ei, pe Calea Secii scroafe sălbatice cu pui, de care să ne temem. Am învățat doar cum să alungăm șerpii cu pietre, când mâncam mure oloage, unde să căutăm bureți de pajiște ori "ciuciulei", după ploaie, și ce "fîntînițe" aveau apa cea mai rece, de te dureau dinții când beai. A întîlni un urs nu era ceva neobișnuit. Fugeam atunci și ne cățăram în primul copac pe care-l vedeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]