2,586 matches
-
așa-numitei „stări a treia” în Țările Române dintr-o broșură mai veche, Ce sunt meseriașii? G. nu e un exaltat, un frenetic, precum atâția din generația lui, ci un liberal moderat, înclinat spre reforme menite să consolideze o democrație burgheză. Cu o informație de-a dreptul enciclopedică, nutrește o mare încredere în știință, sub înrâurirea pozitivismului lui Auguste Comte, dar împărtășește și convingeri deiste. În articolul Ochire asupra științelor, clasifică teologia ca fiind prima între științe. Recunoaște, totuși, în universul
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
autohtone. Pentru a se face mai lesne înțeles, autorul se folosește de un procedeu literar, înscenând o conversație agreabilă și instructivă, în care dezvoltă și explică noțiuni precum creditul, producția, consumația, schimbul, proprietatea. G. se dovedește un adept al economiei burgheze liberale și un adversar al protecționismului, neprecupețindu-și argumentele în sprijinul ideii de circulație liberă, neîngrădită a mărfurilor. El face apologia proprietății și crede în alianța muncii cu capitalul, ca și în concordia dintre clase. Convorbirile economice sunt un prilej
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
parte din proletariatul industrial. Forma practică cea mai puternică a acestei paradigme a „mentalităților” a fost așa-numita „revoluție culturală” din China. În România, ea a luat forma unei doctrine politice a „rămășițelor” culturale, ideologice și atitudinale ale fostei societăți burgheze care se prelungeau în comunism și împiedicau populația să acționeze potrivit valorilor și ideologiei oficiale. Motivul pentru care comuniștii - teoretic, cei mai convinși de determinarea ideilor de către realitatea socio-economică - propovăduiau o teorie a supraviețuirii „mentalităților” dincolo de orice suport social material
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
insuficienta schimbare a mentalităților rămânea vinovăția populației. Intelectualitatea postcomunistă românească a procedat exact la fel ca și „revoluționarii” comuniști, cu singura diferență că a inversat termenii „buni” și „răi” ai ecuației: rămășițele mentalităților comuniste au devenit termenul „rău”, în vreme ce mentalitatea burgheză a devenit termenul „bun”. Cealaltă particularitate a paradigmei mentalităților comuniste este că are darul de a produce inconsistența internă a paradigmei dominante despre comunism și despre tranziție, produsă de aceeași intelectualitate. Această paradigmă dominantă afirmă despre comunism că a fost
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Taylor, disciplina În armată și În uzina, ba chiar trag cu ochiul la capitalurile străine. Într-un cuvânt, pentru a pune În mișcare mașină economică și statală, ele se văd constrânse să adopte tot ceea ce condamnaseră drept instituții ale clasei burgheze; În plus, ele repun În funcție agenții vechii Ohrane pentru a face din ei instrumentele esențiale ale puterii politice (idem). # Pentru a defini statutul politicianului profesionist, Weber procedase la o analiză comparativa, opunându-l, pe de o parte, ziaristului - a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
funcționării locali și regionali. În Uniunea Sovietică (cf. Steiner, 1997, pp. 107-132), termenul „elită” era prohibit, preferându-i-se cel tradițional de intelighenție sau cei impuși de ordinea socială sovietică - specialiști și cadre. Termenul era folosit doar În legătură cu „elitele societății burgheze” și cu cele „sportive”. Primele cercetări pe această temă n-au apărut decât după 1992. „Elitele politice” și „economice” au fost cele care au constituit principalul obiect de studiu. Reevaluarea trecutului și a elitelor țariste a jucat de asemenea un
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fideli partidului. Mișcarea culturală și literară a proletkult-ului, care reunea la momentul sau de vârf aproape jumătate de million de persoane, revendică un drept al culturii populare la originalitate, criticând acțiunile de alfabetizare, considerate un mod de inoculare a culturii burgheze. Recunoscut oficial În 1921 (Mele, 1989, p. 41), proletkultismul a jucat un rol important În condițiile războiului civil, prin intermediul cluburilor muncitorești devenite ulterior „cluburi comuniste”, apoi cluburi ale Armatei Roșii, ale căror concerte-miting și trenuri de agitație sunt celebre. În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În polemici cu reformistul ceh Ota Sik, una dintre figurile proeminențe ale „primăverii de la Praga”. Cercetările privind imperialismul (Imperialismusforschung), Începute din 1967, se voiau a avea un caracter vigilent față de Occident. Învățământul filosofic, dincolo de „clasici”, de polemicile cu filosofia/ideologia burgheza, cu „revizionismul” sau cu „social-reformismul”, evoluase către un fel de support ideologic al modernizării („revoluția științifică”) și favorizase dezvoltarea (modestă de altfel) a cercetărilor În sociologie. 2. Recunoașterea academică a Învățământului de partid Perioadă care Începe după cel de-al
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
debut excepțional la Începutul studiilor, În timpul războiului, de la Universitatea Humboldt cu profesorul Nikolaj Hartmann. Angajat În rezistență antinazistă, după ce dezertase de pe frontul de Est, adera la KPD/ȘED În 1945, terminându-și studiile cu o teza despre „Herder și științele burgheze ale spiritului” (1951). Are o activitate intensă de jurnalism cultural și filosofic, lucrând că editor de filosofie În cea mai prestigioasă editură din RDG (Aufbau) și editând (Împreună cu Baumgarten și Bloch) singură revista specializată În filosofie din RDG, Deutsche Zeitschrift
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o văd În impunerea conștiinței că leninismul este marxismul timpului nostru, că istoria PCUS și a primului stat socialist este marxism-leninismul În acțiune, că educația cadrelor de partid trebuie să fie orientată spre lupta deschisă Împotriva vechilor concepții reformiste și burgheze, că istoria germană nu este una a mizeriei, ca ȘED este continuatorul consecvent al tradițiilor revoluționare ale mișcării muncitorești germane, al KPD Înainte de toate (cf. „Zur Gründung und Konstituierung”..., document citat, p.10). Născută În 1908, Hanna Wolf făcuse studii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
eliminarea mărcii simbolice, a „brandurilor”), facilitînd Însușirea bunurilor simbolice produse În alte părți (În Occident), operațiune premergătoare specializării. Un bun exemplu este cel al condițiilor În care s-a reconstituit o „sociologie marxista” În anii 1960, după discreditarea acestei „științe burgheze” (cf. infra). Cu diferențe Însemnate, cel puțin În Germania de Est, Între experții politici care au păstrat legături strînse cu partidul reformat, PDS, si consultanții din economie, lucrînd cel mai adesea pentru firme occidentale. Pentru o prezentare de ansamblu a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a renunța la utopii pentru a face posibile reforme politice reale. Lenin a fost constant neîncrezător În reprezentanții proletcultismului, acuzîndu-i că propovăduiesc neparticiparea maselor muncitoare la programele de instruire și alfabetizare În care aceștia vedeau primejdia de difuzare a culturii burgheze. Dar, punînd În discuție anticomunismul intelectualității, Lenin folosea de fapt același tip de argumente că și adversarii săi, ceea ce indică acordul lor În fond, animați și unii și ceilalți de resentimente antiintelectualiste, ca și propria incapacitate de a se sustrage
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Pană - impune însă „realismul democrației populare transformat din realismul durerii populare”. Cu o cronică într-un anume fel mai subtilă va interveni și Ov. S. Crohmălniceanu, pentru a sublinia legătura dintre suprarealism, ca „diversiune ideologică”, și criza generală a economiei burgheze. Mai tranșant se manifestă Leonte Răutu, care scrie articolul Despre realismul socialist. Mare emoție stârnește vizita lui Louis Aragon și a Elsei Triolet, despre care relatează Eugen Jebeleanu, Nicolae Moraru și Zaharia Stancu, odată cu publicarea unor traduceri din textele celor
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
II, 1955-1956, în colaborare cu C. I. Botez), iar în colaborare cu Traian Herseni, Sociologia succesului (1962) și Introducere în psihologia socială (1966). După 1944 a publicat și lucrări propagandistice, conforme cu ideologia oficială: Caracterul antiuman și antiștiințific al psihologiei burgheze americane (1954), „Războiul psihologic”, instrument al agresiunii imperialiste (1954). Veritabilul teoretician și eseist R. se află în cărțile și studiile apărute înainte de război: Fenomenul românesc (1927) pune în lumină, cel puțin în parte, concepția criticului literar, continuator al lui G.
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Becescu, G. Bacovia (Panorama), I. C. Popescu-Polyclet. De rubrica „Viața teatrală” se ocupă Ion Carp, de „Ecouri” Ion Caracostea, iar de eseistică și istorie literară C. Al. Ionescu-Caion, autor al articolelor G. Bacovia, Poezia cea nouă românească, Georges Sorel și lașitatea burgheză, Antiromantismul și Pierre Lasserre. Se publică traduceri din Maurice Maeterlinck, Jean Moréas, José Maria de Hérédia și Paul Bourget. Majoritatea celor care scriu la R. aparțin pleiadei de poeți trecuți prin cenaclul macedonskian și promovează simbolismul, G. Bacovia fiind socotit
RODICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289293_a_290622]
-
literar - de fapt un comentariu la lucrările Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Român -, proclamă ideile normative și dogmatismul vremii : scriitorii au datoria „să dea chip eroului nou al epocii”, să contribuie la „munca de lichidare a înrâuririlor educației burgheze din conștiința oamenilor” etc. Nici Darea de seamă a Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor la Conferința pe Țară a Scriitorilor (5375/1962) nu vorbește decât despre „dezvoltarea literaturii noastre noi, realist-socialiste”, despre „principiul leninist al îndrumării literaturii de către partid
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
Trandafirescu, Conțopist Trandafirescu, Pitarul Zăvoiescu, Konstantin ș.a. Temperament frenetic, însuflețit de încrederea în „steaua României”, în idealurile sale uneori utopice, acest exponent al mesianismului pașoptist a lăsat imaginea unui spirit exaltat și fulgurant, realist și visător. Preconizând revoluția - o revoluție burgheză - ca mijloc radical de preschimbare a vechilor rânduieli, R. se arată un vrăjmaș al marii proprietăți individuale, dar, sub înrâurirea lui Proudhon, ca și a lui Saint-Simon, admite proprietatea ca rod al muncii. Credința lui în progres e de nezdruncinat
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
prejudecățile pe care le au de surmontat scriitoarele. Memorialistica, editată postum, în 1980, cuprinde portrete ale scriitorilor de la „Viața românească” și mai ales ale fruntașilor mișcării socialiste. Atmosfera entuziast-revoluționară de la începutul secolului al XX-lea din mediile socialiste și radical burgheze este prinsă aici cu acuitate. SCRIERI: Impresii literare, București, 1908; Educația estetică și artistică din ultimele două decenii, București, 1911; Educația nouă. Îndrumări pentru părinți și educatori, București, 1930; Teatru pentru copii și tineret, București, 1931; Ion Teodorescu, Din lumea
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
În relație cu fenomenele naturale și fizice, apusul și răsăritul soarelui, iar schimbarea anotimpurilor a fost din acest moment funcția unui mecanism pur. Noul timp a substituit calitatea cu cantitatea, iar automatismul a Înlocuit pulsul ritmic al lumii naturale. Clasa burgheză În formare a negustorilor a Îmbrățișat orologiul mecanic cu entuziasm. A devenit evident destul de repede, că activitățile din ce În ce mai complexe ale vieții urbane și comerciale necesitau o metodă de reglementare și sincronizare pe care numai orologiul o putea furniza. Orologiul și-
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
avut loc atunci, au dat naștere unor modificări profunde În comportamentul de zi cu zi al europenilor. Se năștea un nou european - unul mai puțin religios și cu un punct de vedere mai științific. Odată cu secolul al XIX-lea, clasa burgheză pe cale de apariție aproape că se dezbărase de sistemul de referință medieval gândind și acționând Într-un fel foarte modern. Ideea nouă și radicălă a individului rațional s-a format Încet, În decursul unei perioade de câteva sute de ani
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dovedit a fi clasa de școală cea mai importantă pentru a civiliza comportamentul uman și a crea un sentiment al individului. În 1526, Erasmus a publicat cartea sa despre maniere și etichetă. A devenit rapid biblia politeții pentru noua clasă burgheză 8. Mâncatul era un lucru obișnuit În Europa medievală. Cina era adeseori un eveniment obscen și, cel puțin În casele nobililor, un spectacol cu trubaduri, clovni, acrobați și diverse animale domestice cutreierând prin Încăpere. Pentru uzanțele moderne, mesele medievale erau
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fel, fața de masa comună, care servea de obicei și ca un servet comun pentru a șterge grăsimea și sosul de pe mâini și de pe gură, a fost Înlocuită de șervete individuale 17. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o masă burgheză era mai asemănătoare cu o masă chirurgicală bine aprovizionată. Fiecare loc putea să aibă câteva pahare de vin, fiecare pentru un anumit soi de vin și o varietate de furculițe, cuțite și linguri, fiecare pentru a fi folosită Într-un
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai interesant, micile oglinzi personale, care erau puțin folosite În Evul Mediu, au Început să fie produse În număr din ce În ce mai mare odată cu jumătatea secolului al XVI-lea. Oglinzile uriașe de perete au devenit o parte obișnuită a mobilierului În casele burgheze. Acestea reflectau interesul crescând față de propria persoană. Istoricul Morris Berman ne reamintește că În epoca medievală, oamenii „nu erau foarte preocupați de felul În care apăreau În față celorlalți”22. Sentimentul de sine crescut l-a adus cu el pe
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
șiruri uniforme de scaune au ajuns la modă În Franța În perioada de maximă influență a Renașterii, reflectând noul și elevatul statut al individului. Ideea de scaun era Într-adevăr revoluționară. Reprezenta un sentiment pe cale de apariție, printre membrii clasei burgheze incipiente, acela că fiecare persoană era o ființa autonomă și independentă - o insulă. Istoricul John Lukacs observa că „mobilierul de interior al caselor a apărut odată cu mobilierul mental”24. Este probabil corect să spunem că odată cu introducerea la scară largă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
adeseori În același pat. Michelangelo dormea Împreună cu lucrătorii săi, patru Într-un pat. Patul permanent nu a fost introdus până În secolul al XVI-lea. În secolul al XVII-lea paturile cu baldachin erau populare În rândurile nobilimii și ale clasei burgheze. Perdelele au fost adăugate la paturi pentru a asigura puțină intimitate. Totuși, adeseori un cuplu făcea dragoste după aceste perdele, În timp ce rude și prieteni socializau la numai câțiva metri distanță. În noaptea nunții, rudele și invitații tinerilor căsătoriți Îi acompaniau
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]