2,180 matches
-
libertatea profesiei În raport cu politicul, urmărind să separe literatura că arta de literatură că jurnalism sau formă de propagandă, Încercând să proscrie din PEN, așa cum ceruse Galsworthy În discursul său testament din 1932, termeni că naționalist, internaționalist, democratic, aristocratic, imperialist, antiimperialist, burghez, revoluționar, pe care Îi consideră incompatibili cu literatura (cf. Vegesack, 1986, p. 361). Prin originile sale și prin ritualurile devenite celebre precum discursurile ocazianate de dineuri, PEN-Clubul apărea, mai ales În primă perioadă, ca o extindere a saloanelor literare aristocratice
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
al procesului de diferențiere a spațiului intelectual. Se poate vorbi de lupte pentru autonomie Începând cu salonul literar al Junimii (fondată În 1863), unde strategiile de distincție elitista ale unui grup de intelectuali conservatori ce respingeau În același timp naționalismul burghez liberal și arta socialistă angajată s-au obiectivat În «teoriile» fondatoare. Mișcări asociative ale intelectualilor, cea a societăților «culturale» fondate În țările române și societățile studenților români din străinătate dinainte de 1848, constribuiseră anterior În mod direct la difuzarea unui spirit
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
opera din punctul de vedere al specificului național, literatura lui Sadoveanu reprezentând „formația progresivă a sufletului nostru, procesul genetic al sufletului românesc”. Totodată, observă că numeroase dintre povestirile și romanele lui Sadoveanu reflectă amurgul feudalismului, intersectat cu „formarea mediului orășenesc burghez” (de exemplu, Venea o moară pe Siret). R. s-a ocupat în câteva rânduri, cu aceeași atitudine simpatetică, și de critici. Trei sunt personalitățile care i-au reținut atenția în mod deosebit: G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol și G. Călinescu. Mărturisește
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
epopeea, ci doar balada, care se transformă în nuvelă. Apoi, romanul e un gen greu, care presupune o anume cultură. Structura noastră socială - spune criticul - era de așa natură, încât se opunea acestui „import”. Romanul este o expresie a spiritului burghez, realist, iar noi am avut o burghezie abia către sfârșitul secolului al XIX-lea. Lectura era un apanaj al clasei boierești, mai ales al femeilor, fiind preferate cărțile franțuzești. Lipsa publicului larg, doritor să citească romane originale românești, îl împiedica
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
luate Împreună. Aceste modificări În comportamentul individului au dus la o schimbare și mai profundă În conștiința umană care nu a fost analizată cu suficientă atenție, dar fără de care era modernă ar fi fost imposibilă. Cu toate că aparent În contradicție, noii burghezi - produsul acestor schimbări fundamentale de comportament - erau, În același timp, atât mai individualizați și autonomi, cât și mai strâns integrați Într-o cultură conformistă decât oricare alți oameni În istorie. Cum a fost realizată această performanță? Perioadele istorice urmează un
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o epocă a formării noului individ autonom, fiecare persoană devenea acum propriul său stăpân, guvernându-și propriul comportament cu o fervoare, care, dacă ar fi fost impusă de o forță politică externă, ar fi fost considerată dură și despotică. Etosul burghez s-a dovedit eficient. Fiecare a Învățat să echilibreze nou-câștigata autonomie și independență cu responsabilitățile sociale autoimpuse. În America, spre deosebire de Europa, procesul de integrare a rămas legat de rădăcinile religioase. Convinși că ei erau cu adevărat poporul ales, americanii au
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
său literar, „Lumea nouă literară și științifică”. Grupul de la L. reproșa redactorilor de la gazetele socialiste din București metodele jurnalistice întrebuințate ca fiind burgheze, deci incompatibile cu un periodic muncitoresc, și, de asemenea, concesiile făcute în problemele artistice și literare gustului burghez. L. trebuia să fie „o revistă de luptă”, scrisă exclusiv pentru muncitori. Colaboratori constanți, cu articole politice și cu traduceri din Engels, Plehanov, Kautsky și G. Dietzgen, sunt Max Vexler (cu pseudonimul I. Gentilis), Leon Ghelerter (semna și Mihai Văleanu
LUMINA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287905_a_289234]
-
va căuta în haosul realității istorice ideile, simbolurile, miturile în stare să dea lumii dacă nu armonie, cel puțin coerență, dacă nu veșnicie, măcar un sens - „să sugereze saltul omului într-un ev, să se înalțe până la mit”. Așa, tânărul burghez din Citadela sfărâmată - „arcă a lui Noe eșuată” -, trezit de revoluție la realitatea vieții, încearcă să se facă util prin cunoștințele lui muzicale, prilejuind altui personaj din piesă evocarea miticilor Orfeu și Acteon, ca sugestie a incompatibilității dintre clasele sociale
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
București, 1921; Oameni care nu vorbesc, București, [1923]; Doine din război, Arad, 1925; Vadul hoților, București, [1926]; Seara a 13, București, [1927]; Cuza Vodă, [București], 1928; Lucrătorul viei, București, [1929]; Pelerina verde, București, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Duminicile unui burghez din Paris, București, [1908]; Karl Emil Franzos, Vrăjitoarea, București, 1908; Honoré de Balzac, Colonelul Chabert, București, 1910; Al. Dumas, Cei doi studenți, București, 1913. Repere bibliografice: M. Sd. [Mihail Sadoveanu], Balzac, „Colonelul Chabert”, VR, 1910, 7; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
pe veci”. Criticul jură pe „clasicismul de fier” rezultând din consolidarea burgheziei naționale și crede a identifica în Moș Anghel de Panait Istrati „clasicismul proletariatului”. Fostul socialist devine însă un aprig partizan și promotor al liberalismului, și astfel al „clasicismului burghez”: „Burghezia noastră ori va pacta cu capitalul străin, va pune în valoare bogățiile țării, va face ordine în stat, va selecționa valorile, va dezlănțui energiile, va cere tuturor munca intensivă - într-un cuvânt: va merge asanându-se - ori va duce
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
stat, va selecționa valorile, va dezlănțui energiile, va cere tuturor munca intensivă - într-un cuvânt: va merge asanându-se - ori va duce țara la pieire. Eu cred că va asana. Și în acest caz, literatura viitorului imediat va fi clasicismul burghez [...], în care, firește, eticul ocupă locul de cinste.” Prin același grund teoretic se explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
momentului marcat de entuziasm în fața manifestărilor culturii socialiste, adună articolele și „studiile critice” publicate începând din 1946 în „Scânteia” și „Lupta de clasă”. Înscriindu-se alături de Mihai Novicov și Nicolae Moraru printre teoreticienii realismului socialist, Ș. proclamă lupta împotriva decadentismului burghez și a manifestărilor „formaliste”, militează pentru o „cultură a maselor” și pentru instaurarea „criticii științifice”, unele articole purtând titluri ilustrative: Să luptăm pentru o critică de artă principială, pătrunsă de spirit de partid, I. V. Stalin, teoretician genial și înfăptuitor
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
personalității prozatorului, persistenți în pofida „modernității”, „citadinismului” și „tenebrosului”, arborate ca intenții. În narațiunile din volumul Nunta de argint, modeste, nu foarte diferite de nuvelistica românească de la începutul secolului al XX-lea (dar inferioare stilistic), prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari ori salariați cu „gulere albe”, al micilor mahalagii decăzuți moral ș.a. -, drame banale ori aventuri, mai ales erotice (adultere, triunghiuri amoroase, incertitudini și indecizii afective), explicate ori complicate - industrios, neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Sadoveanu, Victor Eftimiu, E. Lovinescu, Tudor Arghezi, H. Bonciu, Al. Vaida-Voevod, precum și gazetele „Adevărul”, „Zorile”, „Dimineața”, „Cuvântul liber”, dar și periodice naționaliste sau partide de aceeași orientare. Printre „combatanți” revine cu insistență numele lui Ovidiu Papadima. Bolșevismului, marxismului, masoneriei, liberalismului burghez și spiritului democratic li se opune „naționalismul integral” de tip legionar, fascist, antisemit, elogiat în articole incendiare. În 1937 Nichifor Crainic semnează programul statului etnocratic, ce se dorește a fi o nouă constituție bazată pe „întâietate românească” sub raport politic
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
narațiunii burlești. În literatura lui T. o pondere mare are studiul avatarurilor erotice, ca în romanele Crăciunul de la Silivestri (1934), Lorelei (1935), Secretul Anei Florentin (1937), Hai, diridam (1945). Sunt istorii de alcov, mizând pe conflicte de circumstanță, cu protagoniști burghezi, conformiști, prozaici, incapabili de a vedea în viață altceva decât slujba bine remunerată, confortul material, manifestând și un mare apetit pentru viața sexuală. Scrierile au stârnit reacția negativă a criticii, care i-a reproșat lui T. manierismul, superficialitatea, inflația metaforică
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
comuniste. Tonul este dat de editorialele directorului, chiar și atunci când abordează eseistic teme mai generale (Factorul simpatetic, Cărturarii, Lucrătorul, Patrioți și patriotarzi, Italia), dar mai ales când comentează conjunctura politică (Grele condițiile armistițiului?, Partide dezorientate), diverse probleme ideologice (Propaganda, Falsul burghez, Ce este democrația?, Binefacerile democrației) ori când lansează apeluri cvasipropagandistice (Intelectuali de tot felul, uniți-vă!) sau face deschis elogiul URSS și al lui Stalin (Mareșalul Stalin). Această orientare se strecoară și în pagina a doua a ziarului, care găzduiește
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
titlu atenuat, Să restabilim principiile ortografiei noastre clasice tradiționale. Represaliile care au urmat i-au ruinat sănătatea, afectată, după tipărirea în 1963, în „Cultura Moldovei”, a unei încercări de recuperare a lui C. Stere, și de acuzele vehemente de „naționalism burghez” și „indisciplină”. Drept pedeapsă i s-a retras numele de pe pagina de titlu a Dicționarului rus-moldovenesc, sub pretextul că este „prea tânăr” ca să figureze ca redactor-responsabil al unei lucrări de asemenea anvergură. SCRIERI: Alecu Russo. Jizni i tvorcestvo, Chișinău, 1967
VASILENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290450_a_291779]
-
proze conțin totuși literatură, în schiță extrem caricaturală, evident, Pompiliu Constantinescu crezând că poate identifica în ele embrioni de teme și tipuri. Decodările criticului sunt discutabile, dar nu se poate nega că aventurosul Stamate, lansat în escapade extraconjugale, e un „burghez” (poate nu chiar cu totul „fără imaginație”), că Ismaïl, cocotă masculină (cu „favoriți și rochie”), ascunde „schema sufletească a politicianului”, că Algazy și Grummer, Cotadi și Dragomir travestesc rudimente ale unor psihologii de comercianți. Preluând sugestia de interpretare în această
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
umane, inclusiv infinitatea inefabilelor sufletești, funcționările ei sunt determinate evident de mobiluri primare, instinctuale, de resorturi tot atât de simple, în ultimă expresie, ca ale oricărui mecanism. Oamenii sunt adesea personaje urmuziene. Singuratic și bizar sub înfățișarea lui de funcționar hipercorect, de burghez desăvârșit, U. a făcut, postum, școală. Mimat de o seamă de avangardiști - Jacques G. Costin (Exerciții pentru mâna dreaptă, 1931), Moldov (Repertoriu, 1935), Mihail Avramescu, sub pseudonimul Ionathan X. Uranus (texte în „Bilete de papagal”, 1928-1929, „Radical” etc.), Madda Holda
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
a dus Edgar Poe, și în Franța galeria ciudată, de panopticum, a „poeților blestemați”. GEO BOGZA Urmuz (1883-1923) inventă - poate prin 1907-1908, dată când compunea primele sale „pagini bizare” - un adevărat limbaj suprarealist. Era un magistrat conștiincios, cu înfățișare de burghez politicos, nemanifestând, aparent, nici o ciudățenie, nici o revoltă. Era un coleg bun, un fiu bun, un celibatar bun. Proza pe care o scria era destinată să fie citită doar fraților mai mici și surorilor ca să-i desfete. Abia prin 1919 câțiva
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
pildă, spectatorii care asistă la o reprezentație mediocră și fastidioasă adorm. Faptul nu depășește limitele realului, dar prelungirea acestui somn în asemenea împrejurare trece în absurd. În altă parte, un comerciant mărunt află din ziare despre dispariția istorică a micului burghez și se micșorează el însuși până la dispariție. Soluțiile narative sunt, evident, fantastice, dar trecerea dinspre real spre acest nivel se face firesc, cu un discurs epic bine articulat, încât, în absența vreunui semnal asupra metamorfozei, cele două dimensiuni se unifică
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
și neutral; el se situează între extreme - Cioran și Pandrea -, o atitudine în care se instalează firesc, fără a se lăsa ispitit de excesele celorlalți (sau chiar de cele ale unui Petre Țuțea și Belu Zilber). El era cel mai „burghez” dintre ei, menit parcă altui destin decât acela care se va încheia prin dispariția sa prematură, caz unic printre camarazii săi de generație. ALEXANDRU GEORGE SCRIERI: Logos și Eros. Creștinul în lumea modernă. Două tipuri de filosofie medievală, îngr. și
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
-lea, „francmasoneria operativă” intrase în declin. Își anunța intrarea spectaculoasă în scenă așa-numita „francmasonerie speculativă”. Tonul l-au dat câțiva iluștri reprezentanți ai Renașterii 12. La jumătatea secolului al XVI-lea a fost inițiat Michel de Montaigne (deși acest burghez individualist detesta arhitecții și constructorii de catedrale). Rabelais era însă un pasionat al practicilor alchimice și astrologice și al secretelor masonice. Astfel încât, prietenul său Philibert Delorme, marele mason al Franței, l-a admis pe acest speculativ în confrerie. Exemplul a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reamplasare a lor pe scară ierarhică, o operație de polarizare discriminativă. Strategia cea mai eficientă este declanșarea unei sciziuni, a unui conflict deschis, vizând realocarea resurselor (putere, resurse materiale, prestigiu moral). Grupuri până nu demult bine situate sunt etichetate negativ (burghezi, exploatatori) și plasate la periferia socialului sănătos, pe când grupurile mai puțin bine situate devin grupuri favorizate, exprimând sănătatea morală a societății, normalitatea. Apartenența la prima categorie atrage blamul, discriminarea, etichetarea negativă, identificarea cu al doilea grup semnifică înscrierea de partea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
literari, tratate ad absurdum. Nuvela Ferdinand e un SF burlesc, Dialectica tăcerii tratează tema identității valorificând motivul dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian, dar în registru ironic, cu aluzii politice („E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau din Eugen Ionescu în câteva proze alegorice, concentrate, cu un limbaj foarte precis, totuși aluziv, neutre ca tonalitate și comentariu auctorial, dar trădând o intensă ironie (Amuzament cotidian, Autodistrugătorul, Proprietatea
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]