3,270 matches
-
românești, Eugen Lovinescu (1881-1943) și Șt. Zeletin observau, nu fără temei, caracterul său hibrid, dualismul său structural: o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație politică revoluționară (Lovinescu, 1972, pp. 314-315); „sus” instituțiile democratice ale burgheziei capitaliste, „jos” viața economică a vechiului regim (Zeletin, 1991, p. 19)! Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă au introdus în circuitul de idei o seamă de conceptualizări privind mecanismele dezvoltării sociale, rolul și funcțiile instituțiilor politice, culturale în cristalizarea poziției
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
clară între s.c. (incluzând actorii economici), pe de o parte, și stat, pe de altă parte. Marx preia această idee de la Hegel și critică s.c., pe care o asimilează societății burgheze și despre care consideră că reprezintă interesele burgheziei. În prima jumătate a secolului XX, A. Gramsci reia discuția despre s.c., eliminând interacțiunile economice din sfera acesteia și înțelegând s.c. mai degrabă ca pe o suprastructură culturală. Apare astfel, pentru prima oară, ideea unei s.c. situate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Lupta de clasă determină istoria unei societăți. Istoria este privită în mod teleologic, scopul ultim fiind societatea comunistă fără lupta de clasă. În perioada când Marx își scria opera, modul de producție era capitalist, clasele sociale aflate în conflict fiind burghezia - de pe poziția exploatatorilor - și proletariatul - de pe poziția exploataților. Marx deschide o tradiție intelectuală care presupune că la această luptă nu se poate asista pasiv, iar ordinea socială nedreaptă trebuie schimbată. Trebuie provocată căderea orânduirii capitaliste, pentru ca regimul comunist, unde proprietatea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
clasele sociale și reprezentanții lor. Faptul prezintă o importanță aparte pentru domeniul relațiilor internaționale, deoarece confruntarea între clase devine mai importantă decât cea interstatală. Statele capitaliste sunt conduse, de fapt, de interesele de clasă ale elitei economice, adică de interesele burgheziei. Din perspectivă marxistă, explicația cea mai importantă pentru izbucnirea războaielor, de exemplu, este competiția economică dintre capitaliștii diferitelor state. Datorită logicii sale concurențiale, capitalismul este un sistem economic în continuă expansiune. Capitalurile vor căuta continuu noi resurse și piețe de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
monopoliste internaționale ale capitaliștilor, care împart între ele lumea; și 5) împărțirea teritorială a globului pământesc între cele mai mari puteri capitaliste a luat sfârșit (Lenin, 1970, p. 169). Prin împărțirea lumii în centru și periferie, relațiile dintre proletariat și burghezie apar mult mai complexe decât fuseseră postulate de Marx. În perspectiva leninistă, burghezia din centrul economiei mondiale are, datorită exploatării periferiei, resursele necesare spre a îmbunătăți situația propriului proletariat. Muncitorii din centru având mai puține motive de a se revolta
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a globului pământesc între cele mai mari puteri capitaliste a luat sfârșit (Lenin, 1970, p. 169). Prin împărțirea lumii în centru și periferie, relațiile dintre proletariat și burghezie apar mult mai complexe decât fuseseră postulate de Marx. În perspectiva leninistă, burghezia din centrul economiei mondiale are, datorită exploatării periferiei, resursele necesare spre a îmbunătăți situația propriului proletariat. Muncitorii din centru având mai puține motive de a se revolta împotriva structurării puterii în societate decât cei aflați la periferie, solidaritatea proletariatului mondial
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
că marxismul a eșuat, ca oricare altă încercare, în momentul în care a căutat să prezică evoluția socialului. Capitalismul nu s-a prăbușit ci, dimpotrivă, pare să fie pe punctul de a cuceri întreaga lume. Lupta finală dintre proletariat și burghezie nu s-a produs, iar societatea comunistă nu a fost nicăieri proclamată. Dimensiunea sa deterministă a făcut marxismul incapabil să explice formidabila capacitate a societăților de a răspunde provocărilor. Prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de Est și, mai ales, în Uniunea Sovietică
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Paradoxul lui Wilde constă din faptul că face din critică o activitate intranzitivă și fără suport, sau, mai degrabă, prin deplasarea radicală a suportului. Altfel spus, obiectul său nu este opera - ea nu contează așa cum nici la Flaubert nu contează burghezia de provincie -, ci critica Însăși: „Întotdeauna mă amuză vanitatea prostească a acelor scriitori și artiști din zilele noastre care par să-și imagineze că funcția primară a unui critic este să sporovăie despre operele lor de mâna a doua.” Tăindu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fără nici un fel de prevedere. Așa se explică spiritul și acribia pe care le manifestă de-a lungul colaborării sale jurnalistice cu Corriere della Sera, cel mai important și mai răspândit ziar italian, considerat în mod tradițional ca fiind vocea burgheziei peninsulare și a capitalismului din Nord. Pentru Pasolini, faptul de a fi ajuns în acele pagini, de a putea să-și difuzeze pozițiile de la acea „tribună” (deseori, articolelor sale le era rezervată prima pagină) dovedea că obținuse o recunoaștere măgulitoare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tare ideile și acuzele. Din 1973 până în 1975, articolele lui Pasolini pentru Corriere della Sera (dintre care o mare parte își găsesc loc în Scrieri corsare) sunt o sursă constantă de polemică și de denunț aspru și direct: împotriva vulgarității burgheziei italiene („cea mai ignorantă din Europa”), împotriva asaltului consumist (omologare feroce de gust și de obiceiuri care îi face pe toți să fie identici, să fie sclavi), împotriva violenței puterii (exercitată cu instrumentele Școlii și ale Televiziunii), mergând până la „Procesul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
plete, chiar dacă o făcea în mod inefabil, exprima „chestiuni”1 de Stânga. Cel puțin legate de Noua Stângă, născută în interiorul universului burghez (într-o dialectică poate artificial creată de acea Minte ce reglează, dincolo de conștiința Puterilor particulare și istorice, destinul Burgheziei). A venit anul 1968. Pletoșii au fost absorbiți de Mișcarea Studențească; au fluturat steagurile roșii pe baricade. Limbajul lor exprima tot mai multe „chestiuni” de Stânga. (Che Guevara era și el un pletos etc.) În 1969 - odată cu masacrul de la Milano
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
încredințând rolul neliberal și nedemocratic Bisericii, tolerată ca instituție religioasă superioară, în scopul înșelăciunii. Altfel spus, Biserica a făcut un pact cu diavolul, adică cu statul burghez. Și, într-adevăr, nu există contradicție mai scandaloasă ca aceea dintre religie și burghezie, aceasta din urmă fiind chiar contrariul religiei. Mai puțin i se opun, poate, puterea monarhică sau cea feudală. De aceea, fascismul, ca perioadă de regres a capitalismului, obiectiv, era mai puțin diabolic, din perspectiva Bisericii, decât regimul democratic: fascismul era
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
istoria Bisericii, ci de-a dreptul o eroare istorică, pe care probabil că o va plăti cu propriul declin. Și aceasta pentru că nu a intuit - în dorința sa oarbă de stabilizare și de imobilizare eternă a propriei funcții instituționale - că burghezia reprezenta un nou spirit care nu avea nimic de-a face cu cel fascist: un spirit nou, ce avea să se manifeste mai întâi în competiție cu cel religios (salvând din acesta doar clericalismul), pentru ca mai apoi să îi ia
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Vaticanul încă mai găsește în aparatul de stat oameni din vechea gardă, care să-i fie fideli: dar sunt bătrâni. Viitorul nu le aparține nici bătrânilor cardinali, nici bătrânilor oameni politici, nici bătrânilor magistrați, nici bătrânilor polițiști. Viitorul aparține tinerei burghezii, care nu mai are nevoie să dețină puterea prin instrumente clasice; care nu mai vede utilitatea Bisericii, instituție ce a ajuns să aparțină acum, în ansamblu, acelei lumi umaniste din trecut care constituie un impediment în calea noii revoluții industriale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
adevărata” tradiție umanistă (nu cea falsă a ministerelor, a academiilor, a tribunalelor și a școlilor) este distrusă de noua cultură de masă și de noul raport instituit de tehnologie - cu perspective de-acum seculare - între producție și consum, iar vechea burghezie paleoindustrială cedează locul uneia noi, care înglobează tot mai mult și tot mai profund și clasele muncitorești, tinzând în final spre identificarea burgheziei cu umanitatea. Puterile de stânga acceptă această stare de fapt deoarece nu există altă alternativă a acceptării
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de noul raport instituit de tehnologie - cu perspective de-acum seculare - între producție și consum, iar vechea burghezie paleoindustrială cedează locul uneia noi, care înglobează tot mai mult și tot mai profund și clasele muncitorești, tinzând în final spre identificarea burgheziei cu umanitatea. Puterile de stânga acceptă această stare de fapt deoarece nu există altă alternativă a acceptării decât aceea de a rămâne în afara jocului. De aici și un optimism general al lor, o tentativă vitală de a-și anexa lumea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tehnologică. Stângiștii merg și mai departe cu această iluzie (aroganți și triumfaliști cum sunt), atribuind acestei noi forme de istorie create de către civilizația tehnologică un potențial miraculos de răscumpărare și de regenerare. Ei sunt convinși că acest plan diabolic al burgheziei care tinde să reducă întregul univers, inclusiv muncitorii, la sine însăși va duce în final la explozia unei entropii astfel construite, iar ultima scânteie a conștiinței muncitorești va fi capabilă în acel moment să facă să renască din propria-i
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
De aceea, se poate afirma că „toleranța” ideologiei hedoniste dorită de noua putere este cea mai rea dintre represiunile din istoria omenirii. Cum oare a fost posibil să se exercite o atare represiune? Cu ajutorul a două revoluționări, făcute din interiorul burgheziei: cea a infrastructurilor și cea a sistemului de informații. Străzile, motorizarea ș.a.m.d. au unit strâns periferia de Centru, abolind orice distanță materială. Dar revoluționarea sistemului de informații a fost cu atât mai radicală și mai decisivă. Prin intermediul televiziunii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Tinerii lumpenproletari - umiliți - își șterg din buletin numele propriei meserii, pentru a-l înlocui cu calificarea de „student”. Desigur, din clipa în care au început să se rușineze de propria ignoranță, au început să disprețuiască și cultura (caracteristică a micii burghezii pe care au preluat-o imediat, prin mimesis). În același timp, tânărul mic-burghez, adecvându-se la modelul „televiziv” - pe care, fiind creat și promovat de însăși clasa din care el face parte, îl percepe drept natural -, devine în mod bizar grosolan
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu liturgic, o „femeie simplă” se agață de indisolubilitatea căsătoriei). Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură: un limbaj fără origini 1tc "Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură \: un limbaj fără origini1" Cât timp Biserica, lumea rurală, burghezia paleoindustrială erau un întreg, Religia putea fi recunoscută în toate aceste trei momente ale aceleiași culturi. Inclusiv - și cu asta am spus totul - în Biserică: în Vatican. Delictele împotriva religiei perpetuate de Biserică - în ultimă instanță, prin simpla sa existență
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
justifica mijloacele: o alianță cu Fascismul, de exemplu, putea să pară un mijloc justificat de scop, ce consta în păstrarea peste secol a Religiei. Pe de altă parte, nu existau motive pentru a crede că lumea rurală, religioasă (ca și burghezia paleoindustrială de origine rurală) avea să se sfârșească atât de repede. Dar această lume avea dreptul la Religia sa și la Religia sa codificată (contradicție între termeni, care însă nu putea să lezeze un țăran din Puglia ori din Bretonia
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de producție și consum, piața, economisirea, sărăcia, sclavia) în care era posibilă, ba chiar de neînlocuit, prezența Bisericii. Economia rurală și Biserica reprezintă o singură realitate. Chiar și atunci când, ca urmare a primei revoluții industriale, a început să se formeze burghezia modernă. Dar acela a fost momentul în care a pornit disocierea cinică a Bisericii: ea a pactizat, din motive de putere, cu o clasă socială a cărei credință nu mai era pură, dacă nu cumva era chiar falsă. Biserica a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și o autoinsuficiență ideologică, capabile să creeze automat o Putere care nu mai știe ce să facă cu Biserica, cu Patria, cu Familia și alte asemenea prejudecăți. Omologarea „culturală” ce a rezultat de aici ne privește pe toți: poporul și burghezia, muncitorii și lumpenproletarii. Contextul social s-a modificat, în sensul că s-a unificat foarte mult. Matricea care îi generează pe italieni este de-acum aceeași. Nu mai există deci o diferență apreciabilă - dincolo de o alegere politică încadrabilă într-o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a prefera seriozitatea în locul râsului este un mod bărbătesc de a înfrunta viața. În realitate, sunt niște vampiri fericiți să vadă că și victimele lor inocente au devenit vampiri. Seriozitatea și demnitatea sunt groaznicele îndatoriri pe care și le impune burghezia; iar micii burghezi sunt fericiți, prin urmare, când îi văd și pe băieții din popor „serioși și respectabili”. Nici măcar nu le trece prin cap că aceasta e adevărata degradare, că băieții din popor sunt triști pentru că au achiziționat conștiința propriei
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
freudiană în psihologie (ca să rămân în limitele unor scheme elementare) nu este un act de subcultură. Ignoranța Bisericii în aceste ultime două secole a fost paradigmatică, mai ales în ceea ce privește Italia. După ignoranța ei s-a plăsmuit și cea simplistă a burgheziei italiene. E vorba despre o ignoranță a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]