42,681 matches
-
în timp ce fuge el. Alături de aripi de duh la fel De lin aripi trupești nu se vor ține. Dar în oricine înnăscut îi este Un simțămînt să-i zboare-n față,-n sus, Cînd, în albastru cer pierdută, peste Noi ciocîrlia cîntă de nespus; Cînd vulturul, cu-aripi întinse, Plutește peste-abrupți molizi, cum vrea, Și peste ape necuprinse Spre patrie cocoru-o ia. Faust Dintre porniri tu numai una știi; De n-ai cunoaște-o, ah, pe ceealaltă! Port două suflete în mine
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
fire, Mare, sub semn bun sau rău. Te-ai născut să ți se-arate Fericirea pe pămînt; Prea devreme, din păcate, Floarea tinereții-ai frînt. Ageri ochi să scurmi în lume, Piept năvalnic, simțitor, Ai iubit femei anume Și-ai cîntat tu tuturor. Ai dat valma ne-ndoielnic, Prins de mreji, făr^ să alergi, Și te-ai învrăjbit puternic Cu moravuri și cu legi; Dar un gînd înalt valoare A dat faptei în sfîrșit, Tu te-ai vrut plin de grandoare
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
nimb de stele, Regina cerului Stă-n fast cu ele. (Extaziat.) Doamnă-a lumii,-n gînd te port! Lasă-mă, ca-n templu, În albastru-ntinsul cort Taina să-ți contemplu. Tot ce-n bărbătescu-mi piept Grav și tandru-mi cîntă, Să te-ntîmpine de drept Cu iubire sfîntă. De ne-nvins sîntem, cînd tu Poruncești măreață; Brusc ne-alini ardoarea cu Harul tău pe față. Tu, Fecioară,-n înțeles Cel mai pur, tu Mamă, Noi regină te-am ales, Zeilor de-
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
dăm silința să nu ne repetăm, dar e imposibil și timișorenii sînt atît de disciplinați, de cuviincioși, de amabili. Nu vor să-și păteze eticheta de “Mică Vienă”. Lansări de carte: Humanitas, Polirom. Cele două romane ale Aglajei. Ada Milea cîntă un song din spectacol. Aplauze la scenă deschisă. Urmează recitalul de poezie al lui Șerban Foarță. Îl ascult declamîndu-și versurile, ciudatele alcătuiri verbale de o muzicalitate impecabilă și-n urechi îmi cîntă vocea germană a lui Oskar Pastior. Nici unul din
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Polirom. Cele două romane ale Aglajei. Ada Milea cîntă un song din spectacol. Aplauze la scenă deschisă. Urmează recitalul de poezie al lui Șerban Foarță. Îl ascult declamîndu-și versurile, ciudatele alcătuiri verbale de o muzicalitate impecabilă și-n urechi îmi cîntă vocea germană a lui Oskar Pastior. Nici unul din ei nu s-a întîlnit cu poezia celuilalt și, culmea, nu știu ce mînă nevăzută le-a întors ceasurile să sune la aceeași oră. Poezia e peste tot printre noi. Răsfoiesc o carte elegantă
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
magma unui vulcan care stă să erupă, de sub covor, de sub cărți,/ printre tablouri, gălbenele, frunze uscate” (Povestiri despre nimic). O modalitate convenabilă a acestui lirism impregnat de real este jurnalul. Maria Urbanovici înregistrează ce i se întîmplă în cutare ocazie, “cîntă” ocazia însăși. Datele nude apar uneori mai relevante decît comentariul ce le însoțește: “Pe strada Scoufa, nr. 23 în Atena,/ între Kolonachi și Lycabet, am să merg într-o zi, la casa lui Elytis.// Cînd pun punct, după această propoziție
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
satisfacție. Vom pierde în cazul ăsta un cârmuitor cu gust, un stil elegant în guvernare. Dejunez cu el la Corso. După-masă, îmi tulbură siesta pianista de la Vrancea; o aud năvălind la Marica, stridentă, impulsivă, din nou cu invitație la Atheneu - cântă joi concertul de Mendelssohn. Să asculți o nepoată de căruțaș într-un nobil sol minor! Bietul nostru high life, bietul Filip, bărbatu-său, înțeleg de ce s-a pustnicit la Râmnic. Energia primitivă pe care-o risipește femeia asta a supt
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Picherii pe linii adînci. Ne aibă octombrie-n line Uleiuri. Ci nu vreau să plîngi. Căci totul, oh, totul, oh, totul, Ți-o jur pe ce am eu mai sfînt, Zuluf e făcut blînd cu drotul De-o albă lumină cîntînd...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9137_a_10462]
-
tocmai îți vorbeam tocmai îți vorbeam despre eremiți și lucrul în sine dar cum să adopți un legământ de credință uite cum apele se aprind în vaduri precum un foc august în câmpia lactee ehei ziceai azi greierii nu mai cântă în paradis austrul dezgolește vechile dileme ai trecut și tu cândva prin fâșia de raze apocaliptice doar crăițele firii picotesc lângă garduri tot aerul tău o pavăză este cernită ca și cum carbonarii ar dojeni o harfă-n delir pe malul lagunei
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
învârtind ceva cu un clește, se plimba prin eter, dintr-o parte în alta a Europei. Mă aplecasem și eu deasupra mesei, ciulind urechile, când, deodată, am auzit cuvinte ce-mi păreau cunoscute. și o voce îndepărtată și stranie, care cânta... "la vie en rose..." Din acea clipă, profesorii mei de franceză n-au mai însemnat nimic. Patima mea pentru Franța atunci a început. Alegría Ľi-am adus, dintr-o țară foarte îndepărtată, câteva bucățele de argint prinse între ele cu un
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
regină era Muzica și rege era Dansul, pe cea mai mare plăcuță de argint scria: Alegría. Fiindcă prin acele orașe prin care trecusem, oamenii se adunau la colț de stradă cu flaute, chitare și tobe, iar zidurile vechi și scorojite cântau odată cu ei, sărăcia nu putea învinge Alegría. Fiindcă în acea țară îndepărtată soarele era veșnic tânăr, viața era o bucurie: alegría de la vida. Îți privesc încheietura mâinii pe care lucește, șters, altă brățară, scumpă și banală, ornată cu un desen
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
tragism se lovesc de neincredere: „acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat”. Acuzat pentru „senzualitate excesivă”, izvodind „o poezie dezordonată” (scria M. Popa), aglutinînd motive, autorul Rod ului este, Înainte de orice, un inovator de limbaj, cîntînd sacralitatea ființei. Cu o ritmica proprie, repetiții, vocabule rare și durități de limbaj, cu semnul exclamației „plasat iberic”, minat de un impuls melodic și vizînd sincretismul antic, acest poet vocalic (În sens aedic, preciza P. Ursache) Își dorea reprezentarea scenica
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În fascinantul Baaad o lume „de la-nceput”. El Își Îndrăgește propria-i tristețe (cum mărturisea În Jeu d’amour), făcînd saltul În cultura sentimentului; cîntă așadar, În maniera incantatorie, o absență, făptura ideală, eterata - proiecție a unui truver villonesc, de fibră eminesciana. Indiscutabil un mare poet, Cezar Ivănescu, coborînd În medievalitate, rămîne - cum bine l-a definit Marin Preda - „o voce obsedată de un singur
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Emil Brumaru O să-ți atîrn la geam paing cu ață Strălucitoare, dîndu-i fin balans, Pentru pisica ta cea nătăfleață Din flaut voi cînta muzici de dans. Și trandafiri erotici, de Provența, Tăind cu foarfeci harnici un hectar, O să-ți aduc spre-a linguși clemența Sînilor goi. Oh, voi tocmi tîmplar, Din lemn sfințit de la Ierusalimuri, Să-ți facă pat virgin. Și, fără ștersuri
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9328_a_10653]
-
am cunoscut pe primarul poet Ioan Belbe care a recitat și a primit un premiu. Mi-a oferit cartea de versuri SPIRALE ETERNE. Este autorul volumului «DACUL LIBER DIN OAȘ». Primarul cântăreț Nicolae Săbău a Înmânat de asemenea diplome. Au cântat renumitul ansamblu „Ciocârlia” (ce emoționant a răsunat Rapsodia Română in memoria mea!) , o fetiță talentată pe nume Viorela Stoian, de care vom mai auzi si evident, Nicolae Sabău. Nu au lipsit dansurile populare si voia buna. Această reuniunea a primarilor
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
Emil Brumaru Pe-un vas cu pînze-nflăcărate Mă întorceam voios din Indii. Aveam în cală dulci granate Și butoiașe moi cu stridii. Îmi învățasem echipajul, Format din vechi motani de mare, Să cînte, cînd creștea tangajul, Tangouri de îmbărbătare. Dar cînd a fost să facem cotul La Capul Bunelor Speranțe La pror-a început complotul Și am primit în cap trei gloanțe. Și-atunci, nainte de-a mă coase În sac spre-a fi
Povestea corăbierului galant by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9289_a_10614]
-
Emil Brumaru O să-ți atîrn la uși paing cu ață Strălucitoare, dîndu-i fin balans, Pentru pisica ta cea nătăfleață Din flaut voi cînta muzici de dans. Și trandafiri erotici, de Provența, Tăind cu foarfeci harnici un hectar, O să-ți aduc spre-a linguși clemența Sînilor nobil. Voi tocmi tîmplar, Din lemn sfințit de la Ierusalimuri, Să-ți facă pat virgin, cu porumbiel Deșteptător. În
Tocmai sosit din cruciadă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9353_a_10678]
-
gust de mohor, decembrie plumburiu, părăsit În țărâna iubirii. Lumini și umbre, În sihăstrie-mi fuge inima... Iarna n-o mistuie lupii și nici Cuvântul nu va hiberna! Lumina cerului negru În Socotra să plece, nu Îngădui ca sturzul să cânte pe casa mea! Poezia nu e o insulă a fericirii, din vedica limbă a mai căzut o stea! E-atâta vis nevisat, e atâta speranță În lucruri Încât incendiul privirii nu poate veni decât de sus, de pe creste! Lumina cerului
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
de iubire, cu podul inimii fracturat și supus! Zăpada iscălește testamentul, e Începutul risipire n lut, cu țurțuri Înhămați la dricul iernii, trag granița puternic spre sărut. Adânc și galeș, ca Încântarea Însăși, rostesc: e rodnică viața, Îmi place să cânt! Mai Încolo de mine Îmi trec senectutea cu Îndurare: doar lumină și bucurie, senină Împăcare! În aramaică suspină mânzul, spăl mortul cu zăpadă neîncepută, intimitatea unui vers mă doare, dinții poftirilor mă-nving! Deatunci Îmi beau absintul cu temei, femeia
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Aura Christi Rătăciri Lunec. Lunec. Lunec. Noaptea-i de cântec și sânge. Nimeni. Nici luna împunsă de nori. Nici umbra verde a copacilor. Nici zeul mare al casei. O, acum el aleargă prin pulberea razelor și cântă, și râde și plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
plânge! Nimeni. Doar un suspin îmbrâncind lucrurile în sine. Și eu răsucindu-mă în timp ce lunec, de parcă aș visa în somn urât. Sau poate cineva - recules din negrul nopții - se depășește, îmboldit de zeul fugar. Și râde și plânge, suspină și cântă prin mine. Cădere Cad. Din ce în ce mai repede, cad. Mă răsucesc dinspre trecut. Totul nu-i decât magmă sau poate ceva mai puțin decât o respirare a cuiva fără nume. Copii ai abisului, ne smulgem din noi către un lucru nedefinit - matcă
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
sfârșit sau nici atât, sau nici atât, și-alături nu-i nimeni. Negrul Negrul, negrul, negrul îți sculptează mâinile, duhul. Seara zvâcnește în brazi, pulsează în iarba pietrelor, răsturnând în ceruri brazdele grele și lutul. Negrul, negrul se-abate dinspre-ncinsele după-amiezi. Cântă aspru, ca din pământ, cosașii; aerul șfichiuie. De sub pleoapa cosmică, noaptea cade grămezi, grămezi! Mai e un pic și negrul te-ajunge din urmă. Iată, îți scaldă în smoala-i de aer glezna în dulci suprafețe turnată și te odihnește
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
niciuna, de o mie de ori pot muri, vor plânge un cîine umflat pe asfalt, se vor îneca într-o mie de halbe de bere, îi voi înșira la uscat pe o mie de cearșafuri scoase la soare, le voi cînta, se vor trezi din somn și vor umbla mai departe fără mine, vor rîde atît de zgomotos că vor întrista cerul mototolit ca o hîrtie în buzunarul lui Dumnezeu - fii liniștit, bea-ți berea ta, votca ta, vinul tău , apa
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
joace: o mie de mingi le vor umple țeasta, o mie de bîte le-o vor lovi, de încă o mie și încă o mie de ori, iar tu vei sta tolănit văzînd cît de bine este să fii mort, cînt toți vorbesc despre tine de o mie de ori mai frumos pe cît de urît vorbeau cînd erai viu și nu te vedeau sau îți făceau trupul scîndurică în care băteau toaca fără să înconjoare cu ea mănăstirea în care
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
pietrele de moară, cînd pe uluc nu mai curge făină, de ce mort toată viața și viu toată moartea, sîngele meu vorbind în vene de unul singur, cînd putea urla cum urlă cățeaua în urechile mele și acolo de fapt pot cînta pe rînd toate femeile într-una singură: ...visează cum stai singur și visezi că nu mai ești ...
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]