875 matches
-
și recunoscători și fericiți se adunară lângă ea îmbrățișând-o, iar buna doamnă sărutându-i pe rând, le înmână cadourile mult râvnite. Sub ferestrele vilei răsunau vocile colindătorilor care cântau: „Astăzi S-a născut Hristos,/ Mesia chip luminos/ Lăudați și cântați și vă bucurați!” Cu ochii scăldați în lacrimi de fericire, cei trei micuți se gândeau poate că cel mai frumos cadou pe care l-au primit de Crăciun de la Pruncul Iisus era acela că le dăruise o mamă și un
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
și acum aștept doar cântecul ploilor mocănești, nesfârsite, prinse în hora monotonă de toamnă, printre vânturile reci, neprietenoase, care vin grăbite să-mi umple zilele ursuze. Mă las abandonată, undeva..pe cele cărări ale timpului dezgolit de viață, fără exodul cântat al frunzelor pictate mirific de-o mână nevăzută.. eu însămi o frunză, iubind galbenul până la durere, sărut tristețea grădinii sființită de lacrimile de rouă cernute prin sita zorilor. Caut un loc ascuns, unde să-mi așez tristețea gândurilor ce mă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
amplasate fanfarele. Se mergea la luptă cântând: „în dușman vom da năvală, / Ce-om mai râde, să te ții!” Exact ca pe vremea măritului Ștefan cel Mare și Sfânt al nostru, despre care Hasdeu spune că este autorul celebrului îndemn cântat: „Hai frați, hai frați, hai frați, / Năvală-n dușmani dați / Și țara o scăpați”. Fapt contestat de George Călinescu, care reproduce integral textul respectiv în Istoria literaturii române de la origini până în prezent. în ziua de 4 decembrie, austriecii au propus
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tine celălalt țărm, jaf veșnic voindu-te pentru păsări din cealaltă zare. Pe șaptezeci și șapte de uliți vei umbla desculț și cu capul gol: ce sămânță n-a fost în deșert aruncată? ce lumină n-a fost în zadar cîntată? [1927] La cumpăna apelor 1933 * SAT NATAL lui lon Pillat După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat. Port acum în mine febra eternității, negru prundiș, eres vinovat. Nimeni nu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei, și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc; 42. sabia Mea le va înghiți carnea, și-Mi voi îmbăta săgețile de sînge, de sîngele celor uciși și prinși, din capetele fruntașilor vrăjmașului. 43. Neamuri, cîntați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sîngele robilor Săi, El se răzbună împotriva potrivnicilor Săi, și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui." 44. Moise a venit și a rostit toate cuvintele cîntării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
să-i fie alături în momentele triste prin care trecea. Și i-au fost... Se mâncă și se bău mai ceva ca la o nuntă, iar spre ziuă se și cântă, fredonară chiar și frații Tălparu, două sau trei romanțe, cântate cândva de mama lor... Petrache își evită fosta soție. Cu Alina și Mihai schimbă doar câteva vorbe, îi întrebă de școală și dacă au nevoie de bani. Dacă aveți nevoie de ceva, să mă sunați și vă trimit imediat, trimit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și frumoasă, cu o expresie ușor nemulțumită. Rushford era îmbrăcat într-o vestă brodată copiată după una dintre cele purtate de Disraeli. — Victorienii erau departe de a fi monștri plictisitori pe care îi credem apoi, spuse el cu o voce cîntată și studiată. Apoi sosi Molly însoțită de Macbeth și de alții, și grupul fu complet. Macbeth părea pierdut și nefericit, pentru că Molly îl ignora, dar Thaw se simțea în largul lui. Conversația se învîrti în jurul unor oameni pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu-i decît unsprezece jumate, și noaptea e caldă, zise Drummond cu o insistență blîndă. — Bine, spuse fata. îi zîmbi rapid lui Thaw și intră să sune. — Marjory e o fată drăguță, într-adevăr drăguță, zise Drummond cu o voce cîntată. Nu știu de ce crede lumea că sînt incapabil să mă atașez de fetele drăguțe. Thaw căscă uitîndu-se la cer. Se vedeau cîteva stele. — Noapte bună, Aitken. Nu pleca, zise Drummond în grabă. Nu-ți place Marjory? — Nu-i asta problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aș dori să fiți prinse și legate, să așteptați biciul meu, fierul meu înroșit, fără speranță și cuprinse de spaimă. Și apoi, în punctul culminant al terorii, ce vă pătrunde sînt doar eu, gol-goluț... ah! Ar trebui să fiți în...cîntate. Atunci. Pămîntul și temliile se topiră iar el se aruncă, mușcă, grohăi și apucă printre cărnuri tremurătoare care scînceau; era ca un porc carnivor cu degete. Mai tîrziu, simțindu-se extenuat, se întinse din nou blînd, înșurubîndu-se iar în despicături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nebunii, și să rămâi așa, privire-n privire, chiar și după ce totul s-a terminat și-ați rămas ca două scoici goale aruncate la țărm - pentru Maarten era tot un fel de dragoste, mai tandră și mai firească decât mult cântata nevroză. Când Liesbeth nu era-n preajmă, nu-i simțea niciodată lipsa și n-o visa nopțile, chiar dacă dormea lângă șoldurile ei late de olandeză. Nu o iubea decât în pat, dar atunci o iubea deplin și cu totală inocență
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mesaje care anunță Nașterea lui Iisus Hristos. Copiii merg din casă în casă anunțând evenimentul, fapt pentru care sunt răsplătiți cu colăcei, fructe și bani. După miezul nopții, merg cu colinda mare, însoțiți și de muzică, gospodarii satului. Cele mai cântate colinde sunt: O, ce veste minunată, Trei păstori, iar colinda mare se numea Ia sculați voi, boieri mari. În satul Heci copiii merg „cu Moș Ajun”. Sunt șase personaje: Moș Crăciun, 3 păstori și 2 îngeri. Cei mici, frumos costumați
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
o stâncă, picioare de granit Întinse-n fundul mă[r]ei amar și infinit, Iar fruntea lui uscată, prin viscole rebele, Sparge nourii așpri amestecați eu stele. Soția celui rege superb - regele Nord: Încununat de aștri, de-a mărilor acord Cântat, în haina-i albă, cu fruntea lui cea ninsă, Cu sufletul lui rece, cu vocea lui cea plânsă, Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o perdea și se ivi un omuleț mare ca de la cot în palmă, un nimic, un pigmeu în orice privire, în ființă și în faptă. - Dar bine, ce faceți? De ce nu strigați? De ce nu-l aplaudați? Ridicați-vă glasul, ritori! Cântați, poeți! Scrieți, genii! Corul vostru fie: Celebrele, incomparabilele, marele om! Toți stătură încremeniți și se-ntrebau din ochi unul pe altul: Dar ce fel de uriaș o mai fi ăsta? Ce urmă de eroism are în el? Gloata lingușitorilor începu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Koln. Și ajungem la vama din Slovacia, unde niște români înjurau că să plătesc iară, băga-mi-aș, se auzeau acolo cele mai frumoase cuvinte românești. Și, când intrăm în vamă, unul grăsuț stătea călare pe barieră și vorbea așa cântat, unde mergeeeem? Cu ce estem inchercaaaaat? Vorbea românește, dar io nu înțelegeam nimic. Ce zice, ce zice ăsta? Cu ce estem inchercaaaat.... Suna ceva aproximativ. Trebuia să-i spun, tot cântat, c-un butoi mare cu căcat! Ne-am încurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
unul grăsuț stătea călare pe barieră și vorbea așa cântat, unde mergeeeem? Cu ce estem inchercaaaaat? Vorbea românește, dar io nu înțelegeam nimic. Ce zice, ce zice ăsta? Cu ce estem inchercaaaat.... Suna ceva aproximativ. Trebuia să-i spun, tot cântat, c-un butoi mare cu căcat! Ne-am încurcat în Budapesta pe podul ăla mare, Elisabeta sau cum îi zice. Am luat-o înapoi spre Polonia. Cum-necum, am ajuns am ajuns în Oradea. În vamă, la Oradea, am stat vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
asta roba de abolvire a facultății, cu care era Îmbrăcată. — E frumoasă, nu crezi? rosti o voce care venea din direcția ușii de intrare În bibliotecă și care-l făcu pe Schemm să se ridice de pe sofa. Era o voce cântată, cu un ușor accent berlinez. M-am Întors ca să mă uit la posesorul ei și m-am trezit privind În față un bărbat foarte scund. Fața bucălată Îi plesnea de sănătate și avea pe ea o expresie atât de deznădăjduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a-și vedea confirmate cele mai negre temeri. Președintele ordonase ca jumătate de milion de soldați să fie vaccinați împotriva variolei. Acum, publicul de acasă suna cu sfaturi despre cum să ne protejăm de epidemia iminentă. —Război biologic, zise el cântat. Se întoarse, cu o totală lipsă de înțelegere întipărită pe față. Mi-aș dori să mă fi născut cu șaizeci de ani mai devreme. Cuvintele o luară prin surprindere. —Cum adică, Mark? De ce? — Pentru că, dacă m-aș fi născut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridică ochii neliniștit și-o vede plângând. Înfricoșat, dă înapoi. Dar când ea nu se oprește, se întinde și-o scutură de braț. Încearcă apoi să-l legene, neștiind ce-ar putea face ca s-o calmeze. Îi vorbește întruna, cântat, fără noimă, ca unei fetițe. Hei. Știu cum te simți. Au fost vremuri grele pentru noi doi. Dar uită-te! O întoarce spre geam - o după-amiază monotonă, înnorată, pe Platte. Nu-i dracul chiar așa negru, ai? De fapt, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lîngă Efimița care a coborît. Desfac legătura de gît și o țin fiecare cu o mînă cîntînd, ca și cum ar fi scrisă pe ea vreo partitură. Se leagănă veseli în ritmul muzicii. Deodată se aude din culise, pe bandă, melodia "Portretului" cîntată bine, de o voce profesionistă. Cei doi izbucnesc în rîs. 19. Cîntecul pe bandă se oprește și intră grupul de agitație în uniforme de tot felul: roșiori, vardiști, marineli (poate fi un mic Goe), gardă civică etc, cu instrumente, închipuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și a cărui îndatorire era să-l întrebe pe fiecare consumator de grătar în parte „Suc ori sos?“, și apoi să toarne în farfurie ce i se cerea. Prin „suc“ înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de douăzeci și cinci până la cincizeci de ori în răstimpul cât dura cina mea. Lucrul acesta mă fascina și mă încânta. Trei cuvinte. Atât avea de zis. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină pe glasuri tinerești cântate surprinsă în trecere despre o petrecere reușită, toate fac parte dintr-o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând altceva. Printre șuierături și fragmente de voci, prinde clar Balada lui Ciprian Porumbescu. Căzut sub vraja melodiei blânde și mângâietoare, ca un oftat de iubire, ascultă țintuit în fotoliu acordurile ușoare, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai moldovenească și mai neaoșă cu cât doamna Sabina Duvid, emotivă și înzestrată cu o înflorită imaginație plastică, are un talent înnăscut de a-și exprima ideile colorat, în contrast radical cu filozoful Haim Duvid, care vorbește abstract, incorect și cântat. Probabil că el e născut în ghetto, și ea, la țară. Haim Duvid nu avea astăzi nimic de reparat. După ce mi-a pus sticla la ceasornic, am continuat conversația începută. Doamna Sabina are reumatism, ca și tatăl ei, și e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
perfect, și vecinii ascultau, unii deschideau chiar ferestrele, să audă mai bine. “E petrecere la familia lor. Auzi, dragă, ce frumos mai cântă!” - spuneau. Aflam asta a doua zi de la ei, pentru că îmi mulțumea pentru muzică. Ei, în toate melodiile cântate, se distingea clar vocea de bariton a ta, dragă frate! Și nu pentru că era singura, ci pentru calitatea ei. Îmi amintesc două versuri dintr-o melodie populară pe care o fredonai: “Nici o boală nu-i mai grea/ Ca dorul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]